Donald la Polul Sud
Donald, Dingo şi José Carioca se hotărăsc să se facă exploratori şi pleacă la Polul Sud. Evident că, după multe peripeţii, sfârşesc în interiorul unor sarcofage de gheaţă. Noroc cu nişte pinguini care treceau pe acolo, care i-au pus la… topit.
Iahtul lui Donald
După întâmplările polare, Donald se hotărăşte să exploreze lumea… din fotoliu. Aşa încât construieşte un frumos yacht în miniatură, pe care îl aşază pe şemineu. Taman bine, neastâmpăratele veveriţe Tic şi Tac chiar aveau nevoie de o ambarcaţiune cu care să ajungă pe insula din mijlocul lacului, pentru a culege ghinde.
Miki Maus şi nava cosmică
Un premiu de 50.000 de dolari este anunţat pentru cel care va pune primul piciorul pe Lună! Miki Maus acceptă provocarea şi construieşte în garajul din curtea sa o rachetă cosmică. Dar nava îi este furată de răufăcătorul Petre Picior de Lemn. Miki, ajutat de Donald, îşi regăseşte în cele din urmă racheta şi zboară împreună pe Lună, trăind numeroase peripeţii, atât la dus, cât şi la întors.
Miki Maus şi câinele Pluto
Miki vrea să plece la pescuit împreună cu căţelul Pluto (unul dintre rarele animale din universul Disney neantropomorfizat). Dar nu-l găseşte în
curte şi atunci pleacă să-l caute prin oraş, prilej numai bun să se revadă cu prietenii săi: şoricica Mini, Donald răţoiul, nepoţii acestuia, Nică, Tică şi Lică, căţelul Gufy, Vaca Clarabela, Horaţiu Căpăstru etc. Toată ceata de prieteni ajunge în cele din urmă la circ, unde Pluto participă la concursul de „cel mai îndrăgit câine din paradă”!
Nicolae Ceauşescu, Donald şi Mickey
Între 30 decembrie 1947 şi 22 martie 1965, comunismul de tip stalinist, instalat cu forţa în ţara noastră, a trecut pe interminabila listă de „duşmani ai poporului” şi pe Walt Disney şi personajele sale de celuloid. După ce, în perioada interbelică şi chiar în timpul războiului (deşi România declarase război Statelelor Unite pe 12 decembrie 1941), Mickey Mouse şi Donald Duck erau printre cele mai îndrăgite personaje ale copiilor de la noi, deodată, brusc, a doua zi după instaurarea republicii populare, ei au devenit „persona non grata” în ţara noastră.
După ascensiunea la puterea supremă a lui Nicolae Ceauşescu, în timp ce acesta era ocupat cu înlăturarea rivalilor şi ocuparea tuturor pârghiilor puterii, conducătorii instituţiilor culturale şi de tot felul profitau de vânticelul de libertate pentru a lua iniţiative aparent curajoase, dar în realitate fireşti, de debarasare de influenţa nefastă sovietică şi de reconectare la valorile occidentale.
În acest context, decidenţii de la Editura Tineretului au achiziţionat copyright-uri de la concernul multimedia Walt Disney Company şi au editat cele patru titluri de cărţi ilustrate enunţate mai sus.
Acestea se adresau copiilor de 6-9 ani, prezentându-se sub forma unor broşuri cu 24-32 de pagini viu colorate, în care imaginea predomina asupra textului, dar exista o interferenţă între acestea, ca într-o bandă desenată.
Pe copertă apărea numele lui Walt Disney ca autor, dar astăzi se ştie că acesta era patronul şi directorul companiei ce-i purta numele, iar filmele de desene animate, cărţile ilustrate sau benzile desenate erau realizate de numeroşii angajaţi ai studioului său.
Cele două cărticele cu peripeţiile lui Donald au fost publicate în 1965, în tiraje de câte 40.000 de exemplare, fiind traduse în româneşte de marele poet suprarealist Gellu Naum (1915-2001), cunoscut însă de micii cititori pentru volumele sale cu Apolodor (1959, 1964).
Celelalte două, cu aventurile lui Miki Maus, au apărut în 1966, în tiraje de câte 100.000 de exemplare fiecare (semn de cât de multă apreciere se bucuraseră primele titluri), fiind traduse în româneşte de Mihai Spăriosu, proaspăt absolvent al Facultăţii de Limbi Străine din Bucureşti şi viitor proeminent intelectual româno-american.
Născut în 1944, după absolvirea facultăţii, Mihai Spăriosu a rămas ca asistent în cadrul ei până în 1971. A mai tradus în limba română „Panciatantra – cele cinci cărţi ale înţelepciunii” pe înţelesul copiilor (Editura Ion Creangă, 1970) înainte de a emigra în Statele Unite, unde a devenit profesor universitar şi s-a afirmat drept strălucit teoretician literar şi comparatist. După 1990 a reînceput să fie tradus şi publicat şi la noi, cu cărţi grele de exegeză precum „Inteligenţa globală şi dezvoltarea umană: Pentru o ecologie a dezvoltării globale” sau romanul „A şaptea scrisoare: o enigmă filozofică la Academia lui Platon” .
Să mai notăm, ca amuzament, că traducătorii au ales să transcrie fonetic numele personajului Mickey Mouse: Miki Maus. Evident, orice iniţiativă bună nu rămâne nepedepsită. Aceste prime patru titluri de cărţi din universul Disney traduse în româneşte vor fi şi ultimele, până în 1990.
Culmea este că, în octombrie 1970, Nicolae Ceauşescu şi familia sa au vizitat celebrul parc de distracţie Disneyland din California şi chiar s-au fotografiat alături de Donald şi Mickey.
Trebuie recunoscut însă că desenele animate produse de compania Walt Disney au fost difuzate şi redifuzate de nenumărate ori la Televiziunea Română, iar la finele anilor ‘80, prin anumite publicaţii pentru copii apăreau benzi desenate (în mod cert fără copyright) din acelaşi univers Disney.
De-abia în 1991, după schimbarea de regim, concernul editorial danez Egmont a început să editeze şi în România revista de benzi desenate Mickey Mouse.
S Dodo Niţă
