August Treboniu Laurian a fost unul dintre prietenii lui Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu.
Unul dintre cei mai importanţi cărturari români din secolul al XIX-lea, August Treboniu Laurian a fondat cotidianul „România liberă” în anul 1877. România se afla în plin Război de Independenţă şi trecea prin momente extrem de dificile, prinsă într-o alianţă nesigură cu Rusia şi implicată într-un conflict militar deschis cu una dintre marile puteri ale timpului, Imperiul Otoman. August Treboniu Laurian a decis să numească ziarul „România liberă” după modelul publicaţiei „La Libre Belgique”, tocmai pentru a celebra independenţa României. Şi asta pentru că August Treboniu Laurian, fiul preotului greco-catolic din Fofeldea, comitatul Sibiu, Pavel Trifan, era unul dintre cei care au luptat pentru eliberarea poporului român în timpul Revoluţiei de la 1848-1849, în momentul Unirii din 1859 şi în timpul Războiului de Independenţă.
Personalitate enciclopedică
August Treboniu Laurian s-a născut în anul 1810 în Fofeldea. El şi-a făcut studiile gimnaziale la Sibiu, apoi a studiat filosofia la Universitatea din Cluj. În mediul academic clujean a prins gustul pentru ştiinţele exacte. Drept urmare, a plecat să efectueze studii de fizică, matematică şi inginerie la Viena, Gottingen şi Hanovra. Întors în ţară, el a primit, în 1842, oferta principelui Valahiei, Alexandru Ghica, de a merge la Bucureşti, pentru a fi profesor la Colegiul Sfântul Sava. August Treboniu Laurian îi fusese recomandat principelui din Bucureşti de către Petrache Poenaru. August Treboniu Laurian a devenit, în 1843, coleg de lojă masonică cu Nicolae Bălcescu. El s-a alăturat unei societăţi secrete, care promova unirea tuturor celor trei ţări române. În anul 1845, August Treboniu Laurian a fondat, împreună cu Nicolae Bălcescu, prima revistă istorică românească, „Magazin istoric pentru Dacia”, care era difuzată în toate teritoriile istorice româneşti.
Implicat în Revoluţia de la 1848
În anul 1848, August Treboniu Laurian s-a alăturat revoluţionarilor. El a fost rugat de Nicolae Bălcescu să se implice în coordonarea acţiunilor dintre revoluţionarii valahi şi cei ardeleni. August Treboniu Laurian s-a întors în Transilvania, unde a devenit vicepreşedinte al comitetului care coordona acţiunile revoluţionarilor. El s-a implicat în redactarea documentelor programatice ale revoluţiei române şi a participat la Marile Adunări Naţionale de la Blaj, din 3 mai 1848 şi din septembrie 1848. Între timp, el a făcut parte din Comitetul de Pacificaţiune de la Sibiu, care încerca să calmeze adevăratul război civil ce devasta Transilvania şi îi opunea pe maghiari şi pe secui românilor, saşilor şi austriecilor. În luna decembrie 1848, August Treboniu Laurian a fost trimis la Viena, pentru a pleda în faţa împăratului ideea unirii tuturor teritoriilor locuite de români din cadrul Imperiului Austriac într-un stat autonom.
Este vorba de Transilvania, care era Mare Principat, de Bucovina, care era organizată sub forma unui Mare Ducat, dar şi de părţi din Maramureş, Crişana ori Banat, care fuseseră incluse administrativ în Regatul Ungariei din cadrul Imperiului Austriac. August Treboniu Laurian a arătat loialitatea românilor faţă de Casa de Austria, însă nu a avut succes. Astfel că, în anul 1852 a acceptat oferta principelui Moldovei, Grigore Ghica, de a deveni inspector general al şcolilor din acest principat. August Treboniu Laurian s-a implicat în Unirea de la 1859 şi în alegerea unui alt revoluţionar de la 1848, Alexandru Ioan Cuza, drept principe domnitor al Moldovei şi Valahiei. Din anul 1859, August Treboniu Laurian a revenit în noua capitală a Principatelor Unite Române, Bucureştiul, tot la Sfântul Sava. El s-a numărat printre iniţiatorii fondării Universităţii din Bucureşti, unde a devenit decan al Facultăţii de Litere. Apoi, tot el a făcut parte din Adunarea Constituantă care a fost întrunită după abdicarea forţată a lui Alexandru Ioan Cuza şi instalarea pe tronul României a principelui domnitor Carol I.
Însă una dintre cele mai importante iniţiative ale lui August Treboniu Laurian a fost fondarea Academiei Române, iniţial sub numele de Societatea Academică Română. El a fost preşedintele secţiunii literare, secretar general, iar apoi preşedinte al Academiei. August Treboniu Laurian a fost preocupat şi de publicistică, astfel că a fondat ziarul „România liberă”, care este cea mai veche publicaţie din ţară ce mai apare şi azi. El a murit în anul 1881, iar românii i-au organizat funeralii naţionale.
Model de cărturar
Potrivit istoricului clujean Leonard Horvath, August Treboniu Laurian a fost un model de cărturar. „Este unul dintre ardelenii care a făcut onoare Transilvaniei la Bucureşti. El a şi făcut istorie, ca paşoptist, ca fondator al Academiei Române sau al «României libere», a şi scris istorie. Este de remarcat faptul că, în epocă, prin înfiinţarea «României libere», August Treboniu Laurian a impus şi în presa din Vechiul Regat stilul presei germane”, a spus Leonard Horvath.