Privatizarea Oltchim a eşuat la doar trei zile după ce Dan Diaconescu a fost declarat câştigătorul licitaţiei organizate de Ministerul Economiei. Contractul între Dan Diaconescu şi statul român nu a mai fost semnat ieri, aşa cum fusese convenit anterior, şi, tot ieri, premierul Victor Ponta a anunţat că Executivul pe care îl conduce pregăteşte reluarea procesului de privatizare la începutul lui 2013. Între timp, la Râmnicu Vâlcea muncitorii de la Oltchim încep să se îndoiască de intenţiile „salvatorului DD” şi ale premierului, iar în interiorul PNL, care controlează Ministerul Economiei prin ministrul Daniel Chiţoiu, sporesc criticile aduse procesului de privatizare.
„Oamenii au fost minţiţi de domnul Diaconescu, Mesia, Salvatorul… care a venit să preia el combinatul. Nu l-a preluat, pentru că nu are nici cele 45 de milioane euro pentru acţiuni, nu are nici cele 100 de milioane pentru Arpechim, nu are cele 150 de milioane de euro pentru restul datoriilor”, concluziona ieri Victor Ponta eşecul senzaţionalei privatizări a Oltchim. Invocând lipsa unor „clauze, prevederi şi anexe”, plus că „tot contractul este diferit faţă de cel pe care l-am agreat când am participat la privatizarea Oltchim”, Dan Diaconescu n-a mai semnat ieri contractul de privatizare la sediul Ministerului Economiei, lăsând în ceaţă angajaţii, milioanele de euro pregătite pentru preluare şi repornirea combinatului, misterosul investitor pe care l-ar folosi ca paravan. Puţini s-au întrebat la sfârşitul zilei de vineri de ce ar utiliza un potenţial investitor (e vorba totuşi de 45 milioane de euro) un paravan ca DD pe care îl expune în totalitate în loc să-l mascheze cu discreţie, de ce s-ar fi supralicitat pentru pachetul majoritar de acţiuni, ignorându‑se datoriile care băgau repede în insolvenţă combinatul proaspăt privatizat, cum de lipseau condiţii precum bonitatea şi experienţa anterioară în domeniu pentru potenţialul câştigător şi de ce preţul era unicul criteriu la vânzarea unei companii de care depinde un întreg judeţ.
Ieri, în dulce stil clasic, USL şi PD-L s-au acuzat reciproc cerându-se demisii şi asumări de răspundere iar DD a lăsat să se înţeleagă cine era de fapt puternicul investitor din spatele său („după ce acest contract va fi încheiat, voi vinde acţiunile pe care le-am cumpărat de la stat către cetăţeni, probabil la preţul de pe bursă” – de parcă i-a împiedicat cineva pe cetăţeni să cumpere până acum de pe bursă).
„Prea multe privatizări eşuate”
Guvernul n-a pierdut ocazia să tragă de urechi consultantul ales la privatizarea Oltchim, punându-i în cârcă lacunele din caietul de sarcini, iar prim-ministrul Victor Ponta s-a angajat să reia privatizarea la anul, cu suportul FMI (acesta n-a pierdut ocazia să fluture din nou cumpărătorul providenţial în persoana ruşilor de la Tisse), urmând ca până atunci salariaţii să-şi primească lefurile, deşi combinatul este practic în faliment (deh, vin alegerile!) „Prea multe privatizări eşuate din start, prea multă treabă făcută de mântuială. Poate statul dă în judecată consultantul, poate vedem nişte demisii şi în ceea ce priveşte funcţionarii statului care s-au ocupat de privatizarea Oltchim, recomandările consultanţilor ar fi trebuit până la urmă filtrate, doar nu consultantul semnează contractul”, spune avocatul Gheorghe Piperea. Din punctul său de vedere nu se mai poate face nimic pentru combinat, „deja se plătesc prestaţii sociale, producţia e suspendată etc.”, iar perspectiva blocării în instanţă a unei viitoare tentative de privatizare, după modelul Cupru Min (Roman Copper a dat statul în judecată şi orice procedură privind scoaterea din nou la vânzare este acum blocată) pune şi mai multă sare pe rana Oltchim.
Până la urmă, cine plăteşte pentru toată harababura asta? Îşi asumă cineva costurile reluării privatizării, a salariilor care vor trebui plătite în continuare la Oltchim pentru a dezamorsa o bombă socială într-un an electoral? Probabil că nu. Din punct de vedere politic lucrurile sunt mai simple, DD îşi ciobeşte aura de salvator (nu-i subestimaţi totuşi potenţialul de victimizare), căştigă partidele de la care fura preponderent voturi PPDD.
Ionel Blănculescu, fost ministru şi consultant în afaceri, spune că există două soluţii de redresare a combinatului chimic.
Prima dintre acestea este, aparent paradoxal, intrarea în administrare specială, după modelul Hidroelectrica. „În caz de intrare în administrare specială, combinatul ar fi protejat de creditorii săi timp de 4 ani de zile, pentru început putând fi înfiinţate două centre de profit, poliolii şi soda caustică. Aici ar putea lucra câteva sute de muncitori. În 3-4 ani ar putea porni şi relaţia pe etilenă, cu secţia de piroliză”, afirmă el.
A doua cale este găsirea unui investitor serios, care nu va fi găsit în una-două luni. La nivelul Comisiei Europene există prevederi care spun că unei firme i se poate aproba un ajutor de stat, dacă un investitor se obligă să efectueze investiţii egale cu aceeaşi valoare. În cazul de faţă, investitorul la Oltchim ar urma să investească aceşti bani într-o anumită perioadă de timp, urmând ca, în momentul în care nu îşi respectă angajamentul, datoriile să revină la plată. Acestea ar fi creanţele statului şi Electrica faţă de Oltchim.
În cazul celorlalte datorii ale Oltchim, 300 de milioane de euro către furnizori şi bănci, acestea ar reprezenta preţul plătit de viitorul investitor pentru combinat. Suma nu e mare deoarece valoarea de piaţă a combinatului a fost estimată la 700 de milioane de euro, spune Ionel Blănculescu. Banii ar fi încasaţi nu atât de stat, cât de cele două categorii de creditori privaţi ai combinatului chimic. Obţinerea acordului CE ar dura două luni, într-o procedură de urgenţă, iar găsirea investitorului aproximativ 5-6 luni de la publicarea anunţurilor publicitare, spune Blănculescu.
7 a fost locul deţinut anul trecut de către Oltchim în topul european al producătorilor de plastifianţi şi oxo-alcooli
Cine câştigă din falimentul Oltchim
Combinatul era în topul producătorilor europeni de PVC (peste 400.000 tone pe an), grosul producţiei mergând spre export – aceasta până recent, când s-a închis Arpechim. Oltchim mai produce sodă caustică şi polioli (utilizaţi la producţia spumelor poliuretanice) – aproximativ jumătate din cifra de afaceri. Acţionarul minoritar PCC deţine un combinat în Polonia, care produce la rândul său polioli şi ar avea de câştigat din închiderea Oltchim (asta să fie cauza blocării repetate a majorărilor de capital care au dus la înglodarea Oltchim în datorii?).
Marii producători de PVC din regiune ar răsufla de asemenea uşuraţi dacă Oltchim se închide sau se reprofilează (lideri sunt ungurii de la Borsodchem) iar Chimcomplex Borzeşti, companie care a participat de asemenea la privatizarea Oltchim, ar scăpa de un competitor pe piaţa sodei caustice.
Anul trecut Oltchim a fost al şaptelea producător european de plastifianţi (producţie de 5 ori mai mică decât gigantul german BASF) sau de oxo-alcooli (solvenţi – de 10 ori mai puţin decât primul producător BASF).
Vulpescu – avocatul anonim
Remus Vulpescu, 40 de ani, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI) este un mare necunoscut. Până la cooptarea sa în fruntea Hidroelectrica şi a OPSPI nu au existat referinţe despre vreun mare dosar de reorganizare judiciară a vreunei companii importante sau proceduri de insolvenţă administrată cu succes de el.
De pe site-urile de internet ale OPSPI, Ministerului Economiei sau Guvernului (instituţie unde a fost numit director general al Corpului de Control al primului ministru) lipsesc atât declaraţia de avere, cât şi cea de interese. Ceilalţi angajaţi ai OPSPI le au postate. Ministerul Economiei nu a oferit ieri aceste declaraţii obligatorii pentru orice persoană publică, chiar dacă le-am solicitat. Ele lipsesc şi de pe site-ul de internet al Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI). Dacă şeful OPSPI n-a simţit nevoia să menţioneze în CV-ul său în restructurarea căror mari companii a fost implicat, el a considerat normal să dea detalii privitoare la pasiuni de ale sale, precum bricolajul, scufundările, pilotajul off-road etc. Cu un bagaj impresionant de cursuri absolvite şi activităţi, Remus Vulpescu nu impresionează ca reorganizator.
Diaconescu a părăsit România
Dan Diaconescu a părăsit România ieri, în jurul orei 17.00, cu o cursă aeriană spre München, Germania, şi va reveni în ţară mâine, transmite Mediafax. Informaţia a fost confirmată de avocatul Daniel Fenechiu, reprezentantantul legal al lui Dan Diaconescu în negocierile cu OPSPI pentru privatizarea Oltchim, dar nici acesta nu a oferit detalii cu privire la motivele absenţei patronului OTV.
