În ultimul raport asupra inflaţiei, BNR schiţează cinci provocări semnificative: majorarea accizelor, liberalizarea preţurilor la energie, situaţia economică a UE, politica monetară a Fed, preţurile materiilor prime pe plan extern. S-ar mai putea adăuga, însă, alte cinci: evaziunea asociată majorării taxelor, comprimarea consumului, absorbţia deficitară, fraudarea fondurilor europene, cosmetizările electorale şi sugrumarea investiţiilor.
Anul viitor se anunţă dificil din mai multe puncte de vedere. Vom experimenta încă din start scumpirile în lanţ, propagate de acciza majorată la combustibil, dar şi o tendinţă de creştere a evaziunii, cum se întâmplă de obicei ca reacţie la creşterea fiscalităţii.
Continuă liberalizarea preţurilor la energie, este an electoral, iar paralizia autorităţilor este proverbială în acest din urmă context. Economia europeană, de care depinde în mare măsură cea românească, nu dă semne viguroase de revenire – ba dimpotrivă, de vreme ce săptămâna trecută am asistat la o nouă reducere a dobânzii de politică monetară a BCE, până la 0,25%, minim istoric. De peste Ocean, ieşirea din programul de tipărit bani (quantitative easing), amânată de disputele din jurul aprobării bugetului, ar putea grăbi ieşirile de fonduri speculative din România şi deprecierea leului. Trecem în revistă mai jos principalele ameninţări pentru economie în 2014:
1. Puseu inflaţionist după majorarea accizelor
Majorarea cu 7 eurocenţi/litru a accizei pentru combustibili, dublată de indexarea accizei în funcţie de inflaţie şi nu raportată la cursul de schimb euro/leu, ca până acum, ar putea urca cu 7% preţul combustibililor. Am luat în calcul şi inflaţia de 1,8%, etimată pentru 2013. În paranteză fie spus, dacă indexarea accizei s-ar fi raportat la cursul euro-leu, valabil la 1 octombrie, anul 2014 ar fi fost, în premieră, unul cu ieftiniri. Trebuie ţinut cont că moneda europeană s-a depreciat faţă de cea naţională, comparativ cu valoarea din 2012.
Prin urmare, scumpirile în lanţ, la nivelul întregii economii, nu ne vor putea ocoli, combustibilul intrând în structura majorităţii costurilor de producţie cu o pondere de circa 30%. Per total, s-ar putea vorbi de o creştere a preţurilor cu aproximativ 2%, aproape de ţinta de inflaţie a BNR pentru 2014 (3%).
Deşi s-au exprimat păreri că o parte din majorările avute în vedere ar putea fi suportată de companii, pentru a nu-şi diminua cifra de afaceri, trebuie avut în vedere faptul că Executivul le-a pregătit firmelor impozitul pe construcţii speciale (stâlp, sondă etc).
Nu în ultimul rând, acciza calculată în funcţie de inflaţie are ea însăşi un caracter inflaţionist, dând o mână de ajutor la creşterea preţurilor.
2. Imbolduri pentru evaziune
Creşterea accizelor a fost gândită de reprezentanţii Guvernului pentru atragerea de bani suplimentari la buget, în condiţiile în care ţintele fixate pentru acest an n-au fost atinse. Potrivit premierului, gaura se cifrează până acum la 3,5 miliarde lei. Vom încasa, însă, mai mult în 2014? Bugetul de stat e construit pe venituri de 100 miliarde lei, cu aproape 2 miliarde mai mult decât ţinta iniţială pentru 2013 (dovedită, ulterior, ca prea ambiţioasă). Se va descurca mai bine Fiscul, ieşit între timp din reorganizare? E greu să fii optimist, în condiţiile în care experienţa de până acum a demostrat că majorarea accizelor duce la evaziune (vezi cazul ţigaretelor, de pildă). E chiar posibil ca o parte din comerţul cu carburanţi să intre în zona nefiscalizată în 2014, iar asta e o ameninţare serioasă pentru o economie unde veniturile bugetare nu reprezintă decât 33% din PIB.
3. Vulnerabilitatea marilor consumatori de energie
Calendarul liberalizării preţurilor la energie marge mai departe. În 2014 vom avea finalizată liberalizarea la gaze pentru consumatorii industriali. Companiile din industria chimică, mari consumatoare de gaze, vor trebui să descopere combinaţia ideală între puterea de cumpărare a clienţilor şi eficientizarea consumului propriu. Poziţia lor ar putea ieşi şubrezită, iar asta reprezintă o amenţinţare importantă într-o economie afectată deja de un număr impresionant de insolvenţe.
4. Şubrezirea consumului
Economia contează într-o proporţie covârşitoare pe consum (80% este contribuţia sa la formarea PIB), iar orice veste proastă privind evoluţia veniturilor ameninţă viitoarea creştere economică. Este adevărat, în 2014 vom avea o creştere a salariului minim cu 100 lei, în două etape, o indexare a pensiilor cu 3,7%, poate o majorare a anvelopei salariale cu 3% pentru o parte dintre bugetari. Vor fi, însă, şi creşteri de preţuri generate de accizele majorate la combustibili (le-am aproximat mai sus la 2%), majorări ale facturilor la energie. Este foarte probabil ca majorările de venituri să fie absorbite “cu rest” de noile aşezări ale preţurilor, iar puterea de cumpărare să fie afectată la finalul lui 2014.
5. Absorbţia deficitară/fraudarea fondurilor europene
×România va trebui să platească CE, pentru deficienţe în sistem, peste un miliard de euro, datoria imensă (5% din alocarea financiară totală, n.n) fiind preluată de către bugetul de stat si apărând, automat, la deficit”, declara la sfârşitul lunii trecute ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici. În condiţiile în care bugetul pe 2014 include o creştere a ponderii sumelor necesare pentru cofinanţarea fondurilor europene, neregulile la derularea proiectelor din banii europeni reprezintă o ameninţare serioasă pentru un buget deja, în condiţiile în care eventualele penalizări pentru nereguli ar contribui la majorarea deficitului. Creşterea gradului de absorbţie (sub 20%, în prezent) ar acoperi într-o oarecare măsură scăderea dramatică a investiţiilor străine directe din ultimii ani, rămâne de văzut în ce măsură se va reuşi acest lucru anul viitor.
6. Economia UE rămâne fragilă
Săptămâna trecută am asistat la o nouă reducere a dobânzii de politică monetară în spaţiul euro, până la 0,25% alt minim istoric. Nu este o decizie care se ia într-o economie în revenire ci o nouă încercare de stimulare a economiei UE în condiţiile în care piaţa muncii rămâne fragilă iar gradul mare de îndatorare a statelor şi consumatorilor amână relansarea. Cum România are grosul schimburilor comerciale cu UE, economia locală este legată ombilical de cea europeană.
7. Sugrumarea investiţiilor
Cuvântul de ordine pentru 2014 este creşterea încasărilor la buget (vezi majorarea acczielor, taxele speciale pe proprietatea companiilor), statul va încerca să protejeze cele mai sărace segmente ale populaţiei prin majorări de salariu minim şi indexarea pensiilor, iar investiţiile publice vor fi din nou sacrificate, după cum s-a întâmplat şi în acest an. Din păcate, încercările de atragere a investitorilor străini care să umple golul bat pasul pe loc. Îşi mai aduce cineva aminte de “Planul de investiţii Strategice şi Creare de Locuri de Muncă”, lansat cu surle şi trâmbiţe în primăvară? Potrivit acestuia, România urma să atragă investiţii de 10 miliarde euro în cinci domenii cheie -energie, resurse minerale, industrie, agricultură, infrastructură-din care s-ar fi ales cu 50.000 de noi locuri de muncă. Din toate parteneriatele posibile enumerate, lista de proiecte gata să demareze şi obiective asumate, n-am asistat de atunci decât la ofertele de listare a pachetelor minoritare la Nuclearelectrica şi Romgaz.
8. Cosmetizările electorale şi paralizia administrativă
Anul 2014 este electoral, cu alegeri europarlamentare şi prezidenţiale. În buna tradiţie de până acum, anii electorali aduc cosmetizări ale situaţiei generale din economie (nu se pot lua decizii impopulare, nu? ) şi paralizie a activităţii administrative. Va fi altfel la anul?
9. Politica monetară a Fed
Disputele pe baza adoptării bugetului pe 2014 au amânat strategia Băncii Centrale din SUA de a se retrage treptat din programul de monetizări (cumpără bonduri guvernamentale lunar). În septembrie, când se credea că fenomenul e iminent, bursele au experimentat o cădere de toată frumuseţea. Fără tiparul Fed în funcţiune dolarul devine din nou o valută onorabilă (cu scumpirea implicită a materiilor prime), bursele alimentate până acum cu bani ieftini suferă corecţii, valutele regionale se depreciază pe măsură ce banii fierbinţi se retrag pe dolar. Într-un asemenea scenariu avem deprecieri ale leului faţă de principalele valute, puseu inflaţionist, noi recorduri pentru ponderea împrumuturilor neperformante.
10. Preţul materiilor prime
Acestea se pot scumpi ca efect al politicilor monetare (dobânzi scăzute), dar şi ca rezultat al unor evenimente neprevăzute. O escaladare a tensiunilor în Orientul Mijlociu, un conflict Iran-Israel, etc pot urca preţul ţiţeiului punând probleme unor economii fragile. În plus, o nouă vară secetoasă poate scumpi produsele agricole cum s-a întâmplat anul trecut, iar asta în condiţiile în care agricultura din România depinde în cel mai înalt grad de starea
vremii.
