O opinie interesanta, demna de toata atentia, a venit de curand din partea dlui Erick Berglof, economistul-sef al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), institutie infiintata pe bani publici pentru sprijinirea tarilor din Est dupa caderea comunismului. "Criza – a spus domnia sa – a evidentiat slabiciunile modelului de crestere pentru Europa Centrala si de Est. Exista lectii ce urmeaza a fi invatate de pe urma acestei experiente." In formulari mai putin transante, ideea se afla in insusi raportul BERD privind necesitatea integrarii Europei Centrale si de Est in sistemul financiar international. Care ar fi, potrivit raportului, lectiile ce ar trebui invatate de pe urma crizei? La loc de frunte se afla reducerea dependentei de creditarea in valuta, BERD recomandand statelor din regiune sa se concentreze pe stabilizarea inflatiei, astfel incat presiunile din ce in ce mai mari asupra ratelor dobanzii sa fie temperate, iar apetitul pentru imprumutul in valuta sa fie redus.
In mod corelativ, se considera a fi necesara dezvoltarea pietei de obligatiuni si a celei financiare interne pentru a se extinde sursele locale de finantare, in special pentru creditele contractate pe perioade indelungate. Pai, la o analiza chiar si sumara, se observa ca aceste recomandari pun, de fapt, in discutie integralmente modelul de crestere a tarilor central si est-europene din ultimul deceniu. si faptul ca dl Berglof nu ezita sa foloseasca expresia, pe cand altii fug de ea ca de dracu', este doar spre cinstea domniei sale, caci despre asta este vorba! Noi o spunem in clar: modelul, si nu criza, este de vina!
Realitatile nu pot fi negate. Iar raportul BERD nici nu se gandeste la asa ceva. Criza financiara mondiala, care a adus in pragul colapsului unele state emergente din Europa, a evidentiat – spune raportul – unele dezechilibre riscante la 20 de ani dupa caderea comunismului. Importante sunt insa concluziile trase din constatarea unor asemenea realitati. si in aceasta privinta raportul BERD face un pas serios inainte, aducand in atentie nu doar dezechilibrele, ci si ceea ce le-a generat. si de generat le-a generat modelul! Acest lucru trebuie spus explicit! Poate inca si mai clar: modelul nu avea cum sa nu nasca grave dezechilibre! Importanta raportului BERD este legata tocmai de faptul ca apare dupa ce, in contextul prabusirilor financiare si economice din Est, s-au strans, fara sa le starneasca cineva, ci doar impunandu-le realitatile, mai multe intrebari privind rolul bancilor straine in tarile central-europene, in tarile baltice si in Balcani, unde institutiile de creditare vestice au confiscat pur si simplu sectorul bancar.
Cui ii apartine modelul? Nu l-au inventat tarile-gazda, ci le-a fost harazit acestora de catre centrele de decizie din Vest! Daca, in mod oarecum bizar, tarile din Europa Centrala si de Est – si nu cele din alte regiuni! – s-au aflat si se afla in fruntea crizei este pentru ca aici, in Europa Centrala si de Est, a facut capitalul privat occidental, indeosebi cel vest-european, cele mai mari ravagii in ultimii 20 de ani, adica dupa caderea comunismului in aceasta parte a lumii. si nu poate fi o intamplare ca aici, si nu in alta parte (inclusiv in tari mai slabe din asa-numita lume a treia), apar problemele cele mai acute.
O data cu caderea comunismului in aceasta parte a lumii, terenul de aici era unul ideal pentru o expansiune puternica, in forta si cu mare viteza, a capitalului privat international. si se poate spune ca s-a incercat aici de catre acesta un experiment la scara vasta constand intr-o insertie masiva si brusca (din punct de vedere istoric) de economie financiara in economii reale precare (chiar subdezvoltate in unele tari), pentru a le transforma rapid in piete de desfacere pentru produsele si serviciile din Vest. Vehiculul acestei insertii l-au constituit bancile straine, care au luat bani de la bancile-mama din Vest si i-au imprumutat fara limite in tarile estice, generand in acestea din urma un consum rapid supradimensionat, proces cu care cresterea productiei interne, nici sa fi vrut, nu ar fi putut tine pasul.
Punctul nevralgic al experimentului l-a reprezentat deficitul extern al tarilor estice, care s-a creat inevitabil, in masura in care expansiunea consumului, determinata de explozia creditarii, a fost, datorita vitezei, acoperita aproape integral din import. Ce este "creditarea in valuta", despre care vorbeste raportul BERD, decat denumirea "tehnica" a instrumentului prin care a avut loc expansiunea Vestului in Est in anii 2000, prin care s-a implementat modelul harazit periferiei estice de catre centrele din Vest?!
Nici nu este de mirare ca raportul BERD, emanand chiar dintr-unul din templele finantei mondiale, a iscat o mare furtuna in mediile financiare internationale, furtuna pe care, bineinteles, acestea au cautat s-o ascunda, pentru a nu crea o si mai mare credibilitate si legitimitate concluziilor raportului. Probabil presiuni imense au fost facute, indeosebi din partea marilor, dar si mai micilor banci private occidentale, direct vizate de raportul BERD. si, cu toate ca BERD paruse sa-si fi luat toate masurile de precautie – insistand asupra unor aspecte precum ca de pe urma bancilor din Vest Estul a avut mai multe beneficii decat costuri sau ca o incercare de inversare a procesului respectiv de integrare financiara a tarilor din Est n-ar fi o alegere inspirata caci ar priva regiunea de o sursa de crestere –, a trebuit totusi ca dl Berglof sa revina cu precizari in care a coborat steagul (desi pe romaneste se spune altfel in ce priveste steagul!).
"Creditarea in valuta – a spus domnia sa – este o parte-cheie a modelului de crestere a tarilor respective. Daca acestea ar fi trebuit sa se bazeze pe economisirile proprii, nu ar fi deloc aproape de punctul in care au ajuns pana azi." Din punctul de vedere al punerii initiale in discutie a modelului insusi, aceasta fraza suna ca dracu'! Luata insa in sine nu este inexacta. Caci, fara indoiala, tarile respective au ajuns unde au ajuns – dl Berglof neprecizand aici foarte clar daca bine sau rau – pe seama finantarii externe! Nu e mai putin adevarat si ca finantarea externa este indispensabila acestor tari, din cauza precaritatii obiective a celei interne. Dar daca finantarea externa va fi precum cea de pana acum – preponderent pentru consum, si nu pentru investitii! –, mai bine lipsa, caci nu duce la dezvoltare, ci doar la dezarticulare si saracire!
