» Privind pe termen lung, oscilatiile dobanzilor sunt halucinante chiar si pentru un stat care nu a experimentat dezechilibre majore precum SUA. Intre dobanzi de 0 si 20% in ultimii 40 de ani (cat scadenta unui credit ipotecar) se afla un sir lung de falimente si drame personale.
Cei care sunt tentati acum de perspectiva obtinerii unui credit in Programul "Prima Casa", incantati de perspectiva dobanzilor mici (cam 5% pentru imprumutul in euro), se gandesc prea putin cat de impovarator ar putea deveni un astfel de imprumut luat in momentul in care Euribor (dobanda de referinta) este la minimele istorice. Incercam sa-i ajutam urmarind oscilatiile dobanzii de politica monetara in SUA, in ultimii 40 de ani.
In ianuarie 1971, de pilda, dobanda Fed era de 4,5%. Pana in februarie, cateva modificari succesive o aduceau la 3,5%. Ei, ce bine e sa ai credit cand costul finantarilor scade, nu? Asa sunt convins ca au gandit multe mii de americani in acel moment. Numai ca… ghinion! Dobanzile incep sa urce si ajung in jur de 5% in perioada verii, ramanand apoi la acest nivel pana la finele anului. Ei, 1,5% in plus n-ar fi chiar o tragedie daca nu te-ai indatorat excesiv. In 1972 si 1973 dobanzile cresc insa sustinut, sigur, nu in pasi mari si brusc, dar cu pasi mici si desi la sfarsitul anului 1973 dobanda de politica monetara ajunsese deja la 9%. Oops! O crestere de 6,5% in mai putin de 3 ani nu e chiar de colo; ganditi-va ca in cazul unui credit ipotecar vorbim de sume mari, chiar sute de mii de dolari. In luna mai 1974 dobanda urcase la 13%! De la 3,5 la 13% e o distanta care poate fie egala cu cea din casa in… strada, distanta pe care multi americani au parcurs-o ajutati si de o intrare neprevazuta in somaj.
Caruselul Fed
De aici incep insa scaderile, Fed a considerat probabil ca a aspirat suficienti bani din piata astfel incat amenintarile cu inflatia sa scada, iar in noiembrie 1976 intalnim o dobanda de 4,75%. Cine a supravietuit se putea considera norocos, dobanzile erau ca in urma cu 5 ani, preturile erau altele (mai mari). Multi uita pataniile debitorilor mai varstnici si se pregatesc sa bata la usa bancilor pentru un imprumut. Ghinion din nou! Inflatia revine, dobanzile incep iar sa urce. Anul 1978 se termina cu o dobanda de 10%! Credeau ca au vazut deja tot? Se inselau amarnic! Dupa miscari haotice, cresteri si scaderi bruste, in 1981 avem o dobanda de 20%. Olala! Cum este sa fii proaspat somer, imprumutat la o dobanda de 5% la creditul ipotecar, pentru a gasi una de peste 20%, cinci ani mai tarziu? Sigur, nu e deloc confortabil, dar oare vor invata debitorii ceva de data asta? Dobanda de 20% a reprezentat varful, iar scaderile vin repede din acest punct, usurand viata celor care au supravietuit furtunii. Anii ’70-’80 au reprezentat un varf al inflatiei, justificata de criza petroliera si tulburarile politice. 1985 se termina cu o dobanda de 7,75%, 1989 cu una de 8,25%, iar in 1991 avem deja 4%. Ei, sa te tot imprumuti de la nivelul asta, nu?
Istoria se repeta, chiar daca nu identic
In 1995 avem dobanda de 6%, la fel ca la inceputul anului 2000, iar interventiile Fed sunt deja mult mai discrete. si debitorii sunt mai calmi, n-au mai fost bulversati de nimic spectaculos precum in anii ’70-’80. Ghinion din nou! Se sparge bula dot-com, colac peste pupaza, apar atentatele teroriste din 2001. In incercarile de a impulsiona economia, Fed incepe sa scada agresiv dobanzile si se ajunge la 1%, record absolut, in iunie 2003. stim acum ca asta n-a facut decat sa inlocuiasca o bula speculativa cu alta, plantand germenii "subprime" si pe fondul normelor de creditare mult mai laxe. Balonul imobiliar se umfla in acea perioada pana la nivelul din 2006, apoi se sparge, aruncand, din 2007, SUA in cea mai mare recesiune de la Marea Depresiune. Cei care s-au imprumutat la 1% dobanda de politica monetara incep sa fie evacuati silit cand aceasta ajunge la 5,25%, in iunie 2006. O data cu explozia balonului imobiliar, bancile incep sa aiba probleme, valoarea ipotecii nu mai acopera valoarea de piata a imobilului, au nevoie urgenta de capital, multi dintre jucatorii de talie mica falimenteaza, cei mari sunt salvati, insa tot cu banii contribuabililor, ma rog, stiti deja povestea. Acum dobanda e 0%, in piete se arunca in disperare cu bani, fara costuri. E momentul ideal pentru un credit ipotecar, nu? Din pataniile celor prea creduli in ultimii 30 de ani nu se invata nimic? Ramane doar de vazut ce bula speculativa vor umfla acum bancherii centrali; probabil pe cea a marfurilor alimentare si a materiilor prime.