De unde, in perioada tranzitiei, Ungaria fusese "copilul teribil" al Europei, la inceputul anului 2009 ajunsese "copilul bolnav" al Europei in situatia financiara in care se gasea! Acum, dupa nici un an, Ungaria este oferita drept exemplu, ca o oaza de stabilitate financiara.
Pe cand Ungaria se afla in oprobriul general, la Bucuresti se exulta! Nu stim daca de satisfactie pentru nefericirile altora – desi exclus n-ar fi fost nici acest lucru –, ci de bucurie ca – vezi, Doamne – Romania s-ar fi pazit si nu ar avea probleme! Indeosebi se sarea intr-un picior pentru ca Ungaria ajunsese la mana FMI, in timp ce Romania parea, desigur, in mintile infierbantate electoral ale politicienilor de la Bucuresti, ca depasise definitiv acest stadiu.
Acum la Bucuresti se tace malc, cazul Ungariei, desi plin de talcuri, este tratat de parca n-ar exista! De mirare nu este, pentru ca, in timp ce Ungaria si-a redus problemele, Romania este coplesita de probleme, dupa ce o parte din acestea si le-a creat singura. Oricum, Romania – desi nu se recunoaste oficial – este amenintata de o incetare de plati externe, aflandu-se acum, la sfarsitul anului, intr-o situatie mult mai rea decat era Ungaria la inceputul anului, o situatie echivalenta cu un dezonorant faliment national.
Exista cel putin trei motive pentru care situatia s-a inversat complet in, practic, doar cateva luni. In primul rand, Ungaria a recunoscut oficial situatia grava in care se gasea, in timp ce politicienii din Romania fie au mintit aiuritor din considerente electorale, fie sunt atat de incompetenti incat n-au putut sa surprinda ce era in spatele fatadei. Sa ne amintim ca o perioada de cateva luni s-a spus ca Romania va fi ocolita de criza, apoi ca, daca va fi cumva lovita, va iesi mai repede din criza decat alte tari. Or, diagnoza corecta este conditia prealabila si obligatorie a unui bun tratament. Ceea ce a urmat a fost dovada cea mai puternica! Diagnoza gresita a accentuat boala.
In al doilea rand, Ungaria, chiar si cand statea rau, oricum statea mai bine decat Romania la orice capitol. si la structurile industriale, si la cele agricole, si la infrastructura, si la dezechilibrele dintre productie si consum sau dintre importuri si exporturi, si la capitolul decenta in cheltuieli, si la devalizari in banul public, si la vulnerabilitati externe, si chiar si la incendiara indatorare externa, cu toate ca aceasta era mai mare pe ansamblu, si, ce sa mai vorbim, pe locuitor decat in Romania. Indatorarea externa a Ungariei era insa, de fapt, a statului maghiar, care finantase cu aceasta dezvoltarea infrastructurii rutiere, precum si o imprudenta majorare a pensiilor. Indatorarea externa a Romaniei era, de fapt, coplesitor privata si nici macar nu se afla in contul unor entitati romanesti, ci fusese angajata in strainatate de catre firme straine din Romania. Era deci necontrolabila. si indeosebi nu evidentia ceva cu care romanii sa se fi ales din ea! Nici autostrazi, nici sosele, nici cai ferate, nici spitale, nici scoli, nici stadioane, nici sali de spectacol – ma rog, ceva pentru care merita sa te apuci sa strangi cureaua spre a plati!
In sfarsit – si poate cel mai important –, este vorba de politicile promovate in anul de criza 2009. Ungaria a apelat la un imprumut de 20 de miliarde de euro de la FMI-UE pentru sprijinirea ajustarii. si a adus la carma un guvern care sa si faca ajustarea. Acesta a fost condus de un prim-ministru venit din economia privata, care a pretins doar un euro pe luna salariu pentru a avea nas sa recurga la masurile de austeritate la care a recurs: inghetarea salariilor bugetarilor, reducerea pensiilor, majorarea varstei de pensionare la 65 de ani, amputarea cheltuielilor bugetare pe urmatorii doi ani si – atentie! – majorarea severa a TVA in contrapartida cu reducerea impozitarii fortei de munca. Deci, pe de o parte, a taiat in carne vie cheltuielile pentru a putea tine bugetul in viata si, pe de alta parte, a facut o rocada fiscala pentru sustinerea economiei prin comprimarea consumului in schimbul stimularii investitiilor. Rezultatul: echilibrele financiare au fost in mare restabilite si Ungaria isi poate permite sa functioneze fara a mai astepta cu sufletul la gura transele de la FMI, urmand ca de acelea finale poate chiar sa se dispenseze.
Ce a facut Romania? A luat un imprumut tot de 20 miliarde euro de la FMI-UE. Din pacate, destinatia a fost pentru firmele straine (bancare si nebancare) din Romania, ramase, in conditiile crizei, fara finantare din partea mamelor lor din Occident, desi plata imprumutului va cadea in carca statului si deci a contribuabilului roman. Tot din pacate, clasa politica a descoperit in acest imprumut comoditatea tocmai de a evita, din considerente electorale, ajustarea care trebuia intreprinsa in conditiile crizei in finantele publice. Asa s-a ajuns sa se plateasca salarii si pensii din imprumuturi si asa executia bugetara a tot stat sa astepte transele de la FMI ca pe o adevarata mantuire. Ce urmeaza dupa terminarea acestor transe nu este greu de ghicit. In 2010, pe langa angaralele anului respectiv, va trebui achitata si factura de plata a salariilor si pensiilor din 2009 prin imprumuturi.
Si astfel, cand Ungaria va iesi poate din criza, Romania, cel mai probabil, se va infunda si mai mult in aceasta. Dar cu adevarat grav va fi altceva: in timp ce Ungaria isi va consolida drumul spre inainte, Romania isi va desavarsi drumul spre nicaieri!
