Se pare ca exista in gena romanilor ca, pe cat urca sau au impresia ca urca in ierarhia sociala, pe atat sa le creasca tentatia de a-si pune tichie de margaritar, mai ales daca sunt chei si burtosi. Nu de alta, dar pentru a arata mai cu mot decat sunt.
In vremea comunismului, pentru a nu ne referi la epoci mai de demult, am avut de-a face cu manifestari statale in aceasta privinta. si multi au crezut probabil ca este vorba doar de inclinatia spre grandomanie a conducatorului. De fapt insa, opresiunile, apasarile si interdictiile vremii ii impiedicau pe oameni sa-si puna tichiile de margaritar spre care nazuiau. Iar din grandomaniile lui Ceausescu – multe, extrem de costisitoare – macar a ramas ceva. Cu unele, precum Casa Poporului, s-a ajuns sa se faca turism intr-un Bucuresti fara, practic, oferta turistica. Toate acestea spre deosebire insa de tichiile de margaritar pure, care costa imens fara a lasa nimic in urma!
Perioada postdecembrista, cu toate coordonatele ei – libertate de expresie, libertate de miscare, libertate pentru furturi si jafuri –, a eliberat de apasari gena tichiei de margaritar si a inceput epoca manifestarilor ei plenare. Manifestarile au fost ajutate si stimulate de faptul ca, in concordanta cu coordonatele epocii, au trecut in umbra cei rezonabili, iesind in fata detractorii, mincinosii, hotii, mitocanii, toapele. Nu cumva intelectualii au luat locul muncitorilor in conducerea societatii, dupa cum ar sugera abandonarea asa-zisei dictaturi a clasei muncitoare?! Iar mereu platitoarea taranime a primit lovitura de gratie! De fapt, tot ceea ce era mai rau – pleava refulata si pleava pur si simplu – a iesit la suprafata. Nomenclatura a ramas. Atat doar ca o parte din cea veche a fost inlocuita de una noua. si pleava pur si simplu, si mai ales pleava refulata, ca si nomenclatura veche, eliberata de angoase, si indeosebi cea de tip nou au nevoie ca de aer de tichie de margaritar!
Cel care fura nu trebuie sa se mai ascunda. si, ca un titlu de glorie, in functie de cat anume a reusit sa fure, se afiseaza cu un Ferrari sau un Lamborghini. Balustrada de la vila trebuie sa fie neaparat aurita, daca nu chiar din aur. Chiar de stai la bloc intr-un cartier (fost) muncitoresc, iti iei un Audi si, daca nu ai bani, te indatorezi elucubrant pentru asta. Ma rog, sa zicem ca toate aceste tichii de margaritar sunt pe bani proprii. E libertate, face fiecare ce vrea cu banii lui! Inclusiv sa-si cumpere tichie de margaritar, care contrasteaza cu chelia lui sau, mai ales, cu ceea ce este sub chelia lui! Din pacate, se pun tichii de margaritar pe bani publici. In Bucuresti abia se circula din cauza nesistematizarii retelei rutiere si din cauza starii drumurilor, dar s-au organizat circuite de curse care, prin locurile centrale unde sunt organizate, au transformat totul intr-un calvar. Dar cum ar putea capitala Romaniei "europene", cu atatea cartiere fara canalizare, sa nu-si puna o tichie de margaritar gazduind macar un circuit de curse?!
Exista si alte tipuri de tichii de margaritar. Cei mai "cocotati" primari interzic, dupa norme europene, parcarile in diverse locuri, chiar langa blocurile de locuit, desi stiu ca nu exista parcari si nici nu se invrednicesc sa construiasca vreunele. Cea mai tare este obstinatia cu care oficiali de la carma Turismului, in perioada postdecembrista, s-au straduit sa promoveze turismul dupa preceptul tichiei de margaritar. Premisa este tipica preceptului: in Romania nu vin turisti din cauza faptului ca turismul nu este promovat! Nu sunt luate in considerare motivele reale. Turistii sunt atrasi cu doua oferte: oferta istorica (vezi Grecia, Turcia, Spania etc.) – care lipseste in cazul Romaniei – si oferta peisagistica (mare, munte) – care exista in Romania, dar nu este valorificabila pentru ca se sta prost cu infrastructura.
Degeaba ii pui turismului din Romania tichie de margaritar, cu diferiti sclipici care se numesc "Dracula" sau "Fabulospirit" ori cum se va numi viitorul brand de tara (pe care se vor cheltui enorm de multi bani), daca vor continua sa nu existe autostrazi, sosele, drumuri de munte intretinute, dar vor continua sa existe plaje murdare, rauri insalubre, culturi de PET-uri, servicii proaste si alte asemenea. Ca un facut, tocmai atunci cand s-a lansat licitatia internationala pentru brandul Romania, cele cateva plaje din Romania care aveau asa-numitul "Blue Flag" (Steagul Albastru) l-au pierdut, caci nu mai corespund standardelor calitative necesare. Noroc ca nu sunt turisti straini de pierdut, acestia nepreaexistand!
Marilor perdanti ai epocii postcomuniste – industria si agricultura – le-au lipsit bani sa-si puna tichii de margaritar. In schimb, administratia publica s-a impopotonat ca o majoreta: cladiri somptuoase, flote de masini luxoase. Desi a mers mereu mai prost si mai ineficient! S-a reusit insa sa se puna un fel de tichie de margaritar globala intregii economii. I s-a pus eticheta "economia care duduie" exact in perioada ultimilor patru-cinci ani, tocmai cand aceasta se tot dezarticula pe baza de consum, cu care productia nu putea tine pasul, si pe baza de importuri, de care exporturile nici prin vis nu se puteau tine! Consum fara productie, importuri fara exporturi, hipermarketuri fara fabrici, masini fara sosele, iata castelul de nisip caruia i s-a pus tichia de margaritar a economiei duduinde si pe care valurile crizei au spulberat-o pentru ca au daramat castelul insusi!
