Prea multă experienţă sau prea multe specializări trecute într-un CV pot reprezenta minusuri pentru unii candidaţii, fiind motive de respingere la angajare. Managerii consideră că un angajat supracalificat poate pleca din organizaţie în orice moment, iar menţinerea sa pe o poziţie sub pregătirea lui poate fi demotivantă.
Gabriela Bădilă este şomeră de peste opt luni. A absolvit două facultăţi, dar chiar şi cu cele două specializări, una în drept şi cealaltă în comunicare, nu reuşeşte să-şi găsească de muncă. „Am trecut în CV cele două licenţe şi experienţa pe care am dobândit-o în două internship-uri. Încerc să-mi găsesc de muncă, dar în domeniul meu nu prea există locuri vacante, iar dacă încerc în altul mi se spune că nu am specializarea potrivită”, mărturiseşte tânăra, care consideră că de fapt angajatorilor le este frică să nu plece cu prima ocazie când i se oferă un job potrivit ei. „Nu mi se pare corect cum abordează angajatorii situaţia. Doar nu-şi doresc să lucrez toată viaţa la ei. Normal este să mă dezvolt şi chiar dacă mi se poate oferi o oportunitate mai bună, de ce nu-mi creează ei cadrul să mă dezvolt în cadrul firmei lor? Problema este la ei că nu sunt capabili să beneficieze după urma celor «prea calificaţi»”, crede Gabriela.
Pe de altă parte, Ionuţ C. spune că şi-a găsit de lucru fără a-şi mai arăta supracalificarea. Şi el are două diplome importante, respectiv o licenţă în inginerie şi un masterat în economie, dar preferă să nu se laude cu ele la orice angajator. „Actualul serviciu mi l-am găsit minţind. În principal, am omis anumite informaţii. Am scos masteratul din CV şi un internship pe care l-am urmat în Germania. Astfel, nu am părut un «risc» pentru şeful meu actual”, povesteşte Ionuţ, care de şase luni lucrează într-o firmă de reparaţii calculatoare, alături de colegi care nu am terminat încă nici facultatea. „Este o soluţie de moment şi de supravieţuire. Sper să-mi găsesc un post exact pe calificarea mea şi mult mai bine plătit”, spune Ionuţ.
Repetarea recrutării
Specialiştii în resurse umane explică faptul că angajatorii aleg să nu angajeze candidaţi pe posturi sub nivelul lor din mai multe motive. De la faptul că nu le pot oferi salarii pe măsură, încât pot fi demotivaţi, managerilor le este teamă şi că pot pierde foarte uşor un angajat cu aşteptări înalte. Monica Dona, PR manager al companiei Lugera&Makler, susţine că firmele se feresc să recruteze persoane supracalificate, pentru că, pe termen scurt, există riscul ca ele să plece din organizaţie, iar pe termen lung, menţinerea lor pe o poziţie sub pregătirea lor poate fi demotivantă.
Din aceste motive, riscurile vizează strict reluarea procesului de angajare a unei alte persoane, care implică costuri importante. „Procesul de recrutare înseamnă investiţie în timp, costuri şi uneori, pe o perioadă de timp, scăderea eficienţei departamentului subdimensionat. Trebuie să avem totodată în vedere că un nou angajat devine productiv după o anumită perioadă de timp, când va însemna plus valoare pentru companie”, explică Monica Dona.
Mai mult, Diana Andreescu, managing partner, trainer&senior career advisor în cadrul Global HR, precizează că angajatorii se pot gândi că un candidat supracalificat va avea alte aşteptări financiare în scurt timp de la angajare, aspect care implică o doză de risc în ceea ce priveşte angajarea unui astfel de specialist.
Eliminarea riscurilor
Totuşi, dacă o companie alege să angajeze oameni supracalificaţi, poate încerca să reducă sau chiar să elimine riscurile. Pentru a face acest lucru, Diana Andreescu recomandă ca firma-angajator să fie foarte sinceră şi să prezinte candidatului cât mai multe detalii atât în ceea ce priveşte postul respectiv, cât şi posibilităţile de promovare, creşteri ale pachetului financiar. „În acelaşi timp, angajatorul trebuie să verifice cât mai în detaliu care sunt motivaţiile pentru care respectivul candidat supracalificat îşi doreşte să acceadă la postul respectiv”.
În plus, dacă organizaţia vizează o extindere, poate să-şi formeze deja angajaţii pentru poziţii mai înalte. „În acest caz, poate fi o strategie viabilă să aduci în organizaţie persoane cu o calificare superioară care să poată fi transferate ulterior pe noi poziţii”, specifică Monica Dona.
Nu în ultimul rând, angajarea unui candidat supracalificat poate să prezinte şi beneficii reale. De exemplu, el va face faţă unor situaţii mai deosebite în cadrul postului şi va putea fi un factor de motivaţie pentru echipă. „Unui astfel de angajat îi va fi mult mai simplu să vină cu idei şi soluţii atât la nivel individual, cât şi în context de echipă. De asemenea, el va putea să se adapteze mult mai uşor la preluarea de noi responsabilităţi”, consideră Diana Andreescu.
Soluţii
Căutarea unui loc de muncă ca angajat supracalificat nu este simplă. Pe de o parte, este nevoie de motive concrete privind dorinţa găsirii unui job sub aşteptări. „Cei care nu sunt sinceri cu ei înşişi şi se gândesc să accepte un post doar pentru a nu sta acasă, îşi elimină din start şansele de a fi angajaţi. Cel mai important aspect este acela ca specialistul să găsească motivaţii sincere pentru care ar accepta postul”, spune Andreescu.
În plus, Monica Dona sugerează ca un angajat supracalificat să încerce să aplice pe un post care este cât mai aproape de calificarea şi specializarea sa, să insiste asupra motivaţiei sale pentru postul respectiv şi să clarifice posibilităţile de dezvoltare profesională de care poate beneficia în organizaţie.
Util
Atunci când vă prezentaţi la un interviu de angajare şi sunteţi întrebat de către recrutor dacă nu sunteţi supracalificat pentru acest job, puteţi răspunde astfel încât să vă folosiţi aparentul dezavantaj în favoarea voastră. Site-ul About.com recomandă 5 posibile răspunsuri pe care le puteţi aplica în astfel de situaţii.
1. „Supracalificat? Unii ar spune că eu nu sunt supracalificat, ci pe deplin calificat. Cu respectul cuvenit, aţi putea explica problema de a avea un angajat care îşi face treaba mai bine decât i se spune?”
2. „Din fericire, am trăit suficient pentru a-mi dezvolta hotărârea care-mi permite să mă concentrez asupra viitorului. Înainte de a vorbi de ultimii ani, calificările obţinute până acum, ne putem uita asupra punctelor mele forte?”
3. „Sunt flatat că sunt o «momeală» bună pentru head-hunter-i şi că voi accepta oricând o ofertă mai bună. Dar, nu este aşa. Acest post este atât de atrăgător pentru mine, că sunt dispus să semnez un contract de minimum de 12 luni. Cum altfel pot să vă conving că eu sunt cea mai bună persoană pentru acest post?”
4. „Sunt aici, pentru că aceasta este o companie care se dezvoltă şi vreau să iau parte la această ascensiune.”
5. „Salariul nu este prioritatea mea de top. Şi spun asta nu pentru că mi-aş subaprecia munca, dar, astfel, voi continua să rămân la curent cu noile tehnologii.”
