Dupa ce au batjocorit ani si ani economia reala, aducand-o in sapa de lemn, si dupa ce, in anii din urma, pareau sa-si poata dovedi ca au procedat bine cum au procedat, intrucat s-a obtinut crestere economica printr-o insertie de economie financiara externa, autoritatile de la Bucuresti – si, sa precizam, includem aici atat guvernul si partidele politice, cat si banca centrala – au abandonat complet economia reala, de indata ce castelul de nisip a inceput sa se clatine la primele valuri si vanturi mai serioase. Castel de nisip – pentru ca nimic altceva decat castel de nisip nu poate fi o pretinsa economie fara economie reala sau, si mai precis, o economie financiara (indiferent daca importata sau nu) care nu are pe ce sa se articuleze, economia reala lipsind sau fiind in deriva! Mult cantatele servicii, in frunte cu comertul, nu se pot dezvolta decat pe un fundament industrial serios, care sa ofere nu doar temelia, dar si sursa de productivitate necesara. Basca faptul ca, in proportie de aproape jumatate, serviciile sunt, in fond, servi-cii industriale, care pot exista numai daca exista industria pe care s-o serveasca. Ce sa mai vorbim de economia financiara? Fara o economie reala sau chiar cu o economie reala doar precara ori subdezvoltata, o insertie de economie financiara este numai un balon de sapun care se sparge inevitabil si nu dupa mult timp! De fapt, cat ai clipi, la scara istorica.
Aceste consideratii cu caracter de generalizare se potrivesc manusa in cazul romanesc. Batjocorirea economiei reale, indeosebi a industriei si agriculturii, apartine strict autoritatilor romane, iar insertia, fara baza, de servicii comerciale si mai ales de economie financiara (banci creatoare prin creditare de consum fara productie) provine de la capitalul strain.
Un asemenea castel de nisip avea sa se darame oricum. N-avea organic sustenabilitate. Criza internationala n-a facut decat sa precipite si sa accentueze prabusirea. Caci criza a intrerupt finantarea externa, adica exact ceea ce intretinea artificial sandramaua! La daramarea sandramalei era o ocazie unica de a abandona himerele si de a sprijini – inclusiv cu mijloace neortodoxe, folosite masiv de atatia altii – economia reala, singura care putea sa corecteze ceva din dezastrul national. In loc de aceasta, tocmai economia reala a fost cea abandonata total!
De la politicieni – si deci de la Guvern – nu prea era nimic bun de asteptat. Dincolo de orice altceva, domniile lor nici nu inteleg de fapt cam cum sta treaba. Toti din actualul areal parlamentar au fost la guvernare si nici unul dintre ei n-a schimbat nimic in aceasta privinta! Dezastrul n-a facut decat sa inainteze. In plus, ca sa faca ceva in domeniu, trebuia sa se taie in carne vie exact in acele zone de unde veneau dezechilibrele, dezarticularea, vulnerabilitatile: consumul fara productie, importurile fara exporturi, hipermarketurile fara fabrici, masinile fara sosele. Trebuiau comutate resursele dinspre consum spre productie, dinspre importuri spre exporturi, dinspre comert spre industrie si agricultura, dinspre cumpararile de masini spre finantarea de sosele. Presupunand inghetari sau reduceri de salarii si pensii – care nu mai puteau fi pastrate in conditiile crizei la nivelurile majorate anterior pe baza unei cresteri economice care nu doar nu mai exista, dar care fusese nesanatoasa –, asemenea masuri intrau in contradictie cu interesele electorale ale politicienilor. Inca si mai si, presupunand blocari ale creditarilor bancare fara noima si ale importurilor fara acoperire, masurile necesare veneau in contradictie cu interesele capitalului strain, noul stapan al economiei din Romania si oricum artizanul castelului de nisip. Asa ca nu s-a facut absolut nimic din ceea ce era necesar!
S-a facut in schimb ceea ce era mai rau! A fost luat un imprumut de 20 miliarde de euro pentru a salva firmele straine (bancare si nebancare) din Romania, ramase, in conditiile crizei, fara finantare din partea mamelor lor din Occident. si au mai fost contractate in rostogoliri pe termen scurt vreo 15 miliarde de euro de la bancile straine din Romania pentru a acoperi deficitele bugetare uriase, in parte direct pentru a plati pensii si salarii. si toate acestea in timp ce economia reala s-a afundat si mai mult! Un dezastru national!
Daca de la politicieni nu era nimic bun de asteptat, de la specialistii Bancii Nationale era de asteptat ceva mai mult decat a venit. Desi nu le reveneau responsabilitati directe in domeniu, acestia intr-un fel sunt chiar mai incriminabili, pentru ca intelegeau dintru inceput despre ce era vorba. Avertismentele lor asupra a ceea ce va urma in cazul in care politicienii vor fi facut ceea ce au facut n-au prea existat. Parca si Banca Nationala a facut politica! si se constientiza bine de tot ceea ce se va intampla! Nemaivorbind de faptul ca Banca Nationala a cochetat de la inceput cu imprumutul de la FMI, sfarsind in a ridica in slavi acest imprumut care amaneteaza total viitorul tarii si al contribuabilului roman.
Dar, poate, mai ales este vorba de politicile promovate de banca centrala in domeniile pendinte de aceasta. Banca Nationala a ales, probabil, combinatia cea mai dezastruoasa de politici pe care o putea alege in conditiile in care Guvernul, din motive electorale, nu va fi facut – si acest lucru se stia prea bine de la bun inceput! – exact ajustarea fiscala de care era mai mare nevoie in 2009. Toata gogoasa nesustenabila din deficitul extern cu care Romania a intrat in 2009 n-a avut pe unde a se dezumfla suficient, caci Banca Nationala a astupat si supapa inflatiei si, pe cat i-a fost posibil, si supapa cursului. Astfel, ajustarea s-a dus aproape toata pe cresterea economica, ce literalmente s-a prabusit. Banca Nationala a iesit basma curata cu inflatia. si nici cu cursul n-a iesit tocmai rau, avand in vedere conditiile vitrege. Dar economia s-a dus dracului, fiind sacrificata mai ales pe altarul unei inflatii fals scazute. si gogoasa externa nici macar nu s-a dezumflat suficient, ci s-a mutat in parte in deficitul bugetar, astfel incat careul s-a inchis din toate partile. Deficitul bugetar devine nefinantabil, indatorarea externa este la paroxism, conditii in care Banca Nationala, chiar daca va incerca sa mai tina inchise supapele inflatiei si cursului, nu va mai putea!
