FMI a comunicat ca rezultatele economice obtinute de Romania in perioada care a trecut din acest an sunt mult sub asteptarile institutiei si ca este foarte probabil ca scaderea de PIB pe ansamblul anului sa fie sensibil mai pronuntata decat aceea de -4,1% din prognozele organizatiei, putand fi chiar dubla (-7-8%). Ministerul de Finante – care urmareste inevitabil mersul economiei, de acesta depinzand veniturile pe care poate conta la buget – ia in calcul scenariul unei scaderi a PIB pe ansamblul anului 2009 de circa -6,5%. Intr-un asemenea scenariu se ajunge obiectiv la dificultati majore in plata salariilor si a pensiilor. Nu intamplator, presedintele Basescu a evocat o asemenea amenintare in caz ca deteriorarea continua in economie, dupa ce a anuntat oficial recesiunea (de vreme ce, potrivit preliminarilor, trimestrul II este si cel de-al doilea cu crestere economica negativa) si a respins ca fara acoperire anterioarele previziuni optimiste ale Bancii Nationale.
Dincolo de interpretarile politice ale declaratiilor dlui Basescu si de conotatiile tot politice ale locului in care acestea au fost facute (chiar la o sedinta de guvern), posibilitatea unor tensiuni majore in buget, chiar pana la neplata la timp a salariilor bugetarilor, este una reala. De altfel, Ministerul de Finante si-a facut publica speranta ca, in caz de nerealizare a veniturilor bugetare din cauza scaderii in continuare a activitatii economice, FMI va accepta sa mareasca marja de deficit bugetar, adica sa permita statului sa se imprumute si mai vartos macar pana la concurenta sumelor prevazute pentru investitii. Evident, daca aceasta marja nu este marita si deficitul bugetar prevazut nu va putea fi depasit, va fi nevoie fie de masive amputari ale investitiilor pentru a se plati salariile si pensiile, asa cum s-a procedat in trimestrul I, cand nu venisera banii din imprumutul extern, sau va trebui pur si simplu sa se reduca pensiile si salariile.
In orice caz, in aceste conditii, cei ce asteapta revenirea economiei se afla cu capul in nori si vand pielea ursului din padure. Pur si simplu, pentru ca, dupa 4-5 ani de crestere economica obtinuta doar pe baza de consum din import, nu exista din ce sa aiba loc o revenire! Explicatia ar trebui s-o dea exact cei care au cantat cresterea economica din acesti ultimi 4-5 ani. Cand unii analisti – e drept, cam putini, din pacate! – au incercat, in plin delir, sa prezinte nesustenabilitatea si pericolele unui asemenea gen de crestere economica, menestrelii ei s-au repezit sa evoce nu numai inevitabilitatea deficitului extern pe care se baza, dar si caracterul sau pozitiv, ca singura solutie pentru o tara precum Romania, cu slabe resurse financiare.
Dar, daca motorul acestei cresteri, dupa insesi explicatiile acestor menestreli, l-a constituit finantarea externa (directa sau, mai ales, indirecta prin bancile straine din Romania), cum ar putea sa revina respectiva crestere economica, in masura in care finantarea externa a incetat?! Ce sa revina? Gogoasa imobiliara bazata pe credite iresponsabile si speculatii fara temei?! Expansiunea consumului personal, bazata pe credite fara acoperire si fara noima sau chiar numai cu buletinul?! Mai da cineva asemenea credite?! S-a arat vreun hectar in ultimii 4-5 ani pe baza de finantare externa?! Cu unele mici exceptii, s-au ridicat fabrici pe baza finantarii externe din ultimii 4-5 ani?! Ce sa se reia?!
Cand este criza nu mai este, de altfel, nimic de asteptat de la altii. Pe ce poti conta este pe ce poti da tu insuti!
Daca, din diferite motive – pe care nu le discutam aici –, tu, in frunte cu propriul stat, nu prea mai esti in stare sa dai mare lucru, nu prea mai este nimic de facut!
