Leul trece printr-o perioada in care se arata mai breaz decat reperul sau – euro. Unii plang, altii rad. Analistii, in functie de tabara in care se situeaza, vad leul fie consolidandu-se sub pragul de 4 unitati la un euro, fie intorcandu-se rapid spre celalalt prag psihologic, de 4,5 unitati la un euro. si de o parte, si de alta, argumentele conjuncturale abunda, din pacate!
Din pacate, pentru ca raspunsuri la intrebarile legitime ridicate de o asemenea tendinta de intarire a leului pot fi lesne gasite in fundamentele economice. Nu se poate intari moneda unei economii care merge prost. Iar daca o face, inseamna ca o face artificial si, oricum, pasager. Artificial, pentru ca, daca tendinta nu izvoraste din fundamentele economice, atunci inseamna ca ceva anume cauta sa infranga ceea ce reclama de fapt fundamentele economice, iar aceasta impotrivire fata de natura lucrurilor nu poate fi decat artificiala. Pasager, pentru ca orice lucru artificial nu poate dura. Ii pune capat exact factorul care a provocat tendinta la prima adiere contrara a propriilor interese dupa care se ghideaza acest factor.
Factorul in cazul in speta este bine cunoscut: speculatorii straini. Pietele occidentale baltesc de euro pe care i-au aruncat in piata masiv timp de peste un an de zile guvernele si bancile centrale din tarile industriale in incercarea de a combate recesiunea. Este vorba de asa-numitele stimulente, in valoare de mii de miliarde de euro, care, prin diferite metode (de la reduceri de fiscalitate la reduceri de dobanzi), au fost puse la dispozitia bancilor pentru a relua creditarea blocata de criza. Creditarea este departe de a fi fost reluata, dovedindu-se mai degraba o chestiune de neincredere decat de cost. Banii existenti, nefiind indreptati de banci catre economia reala, care doar ici si colo da semne de revenire si, oricum, nu prin absorbtia somajului, isi cauta valorificari. S-au orientat catre activele financiare, producand o artificiala majorare a pretului acestora si o animatie la fel de artificiala a burselor, cand economia reala continua sa schioapete. Europa de Est nu putea fi uitata! Aici, din cauza unor piete valutare firave, se pot face bani multi cu bani putini! Chiar la nivelul catorva zeci de milioane de euro, nu mai vorbim la nivelul catorva sute de milioane de euro, trimise pe o piata precum cea din Romania, raportul dintre cerere si oferta poate fi complet rasturnat si euro poate fi astfel tras in jos artificial, iar leul – impins in sus la fel de artificial. Dupa cateva luni sau chiar saptamani, cei veniti asa, deodata, pleaca tot asa cum au venit, bineinteles, dupa ce si-au marcat profitul, lasand piata in suferinta de euro si prabusind prin implicatie moneda locala. Leul?! – chestiune lipsita de interes pentru speculatori. Ei au intrat pe piata, spre pilda, la 4,3 lei pe un euro si ies, sa zicem, la 3,9 lei pentru un euro! Profit net: 12%, fara a face nimic, fara a organiza vreo afacere si nici macar un "hold up" cu mascati! Jaf oficial, legal! Turcul plateste! Adica, in cazul de fata, poporul roman! si cand te gandesti ca toate manevrele acestea de intarire artificiala a leului, precum si urmarea inevitabila sunt efectuate prin bancile din Romania, care, straine aproape in totalitate, se dau romanesti!
Stiind prea bine de unde vine intarirea leului intr-o asemenea situatie, nici macar menestrelii obisnuiti ai bancilor straine nu se aventureaza sa ridice in slavi tendinta, probabil cunoscand exact ce urmeaza acesteia. Se introduce insa insidios teza ca o asemenea intarire a leului ar fi o gura de oxigen pentru economie. Teza cu care gasesc ecou la cei cu rate in euro la banci. Dar care se vor bucura pasager timp de cateva luni, dupa care va urma trezirea crunta la realitate. La fel ca in 2006-2007!
Povestea cu gura de oxigen este o biata baliverna. Daca marea apreciere, complet artificiala, a leului din 2006-2007 este una dintre cauzele dezastrului actual in care se afla economia din Romania, recenta apreciere a leului, la fel de artificiala, poate fi punga cu cloroform pe gura unei economii care abia respira. Exporturile, care pareau sa se trezeasca, sunt din nou inabusite. Iar importurile, care pareau sa se potoleasca, sunt din nou incurajate fara merit. O finantare externa si mai mare va fi necesara pentru a acoperi un deficit restimulat artificial.
