Numărul consultanţilor în carieră este în continuă creştere, iar majoritatea companiilor care oferă servicii de training şi consultanţă au dezvoltat programe de coaching. Mai mult, managerii sau angajaţii interesaţi de dezvoltarea profesională apelează din ce în ce mai mult la şedinţe de coaching pentru stabilirea unui traseu profesional pe termen lung, iar marile companii susţin că fac coaching pentru angajaţi.
Dar, cunoaştem într-adevăr ce presupune coachingul? Unde îşi are originile termenul de „coaching” şi cum s-a dezvoltat el de-a lungul timpului sunt câteva dintre întrebările la care veţi găsi răspunsuri într-un articol propus de Performance Consultants International, companie fondată de către John Whitmore împreună cu David Hemery şi David Whitaker.
Termenul englez „coach” îşi are rădăcinile în cuvântul maghiar „kocsi”, care, la rândul lui derivă din numele unui oraş mic din Ungaria, unde au fost pentru prima dată construite diligenţele trase de cai destinate transportului de pasageri. Cuvântul se presupune că a fost asociat cu cel de profesor sau formator, deoarece acestea exprimă ideea de a conduce un elev de-a lungul unui traseu de studiu. Acest lucru poate fi aplicat şi unui antrenor tradiţional de sport care îşi instruieşte propriul jucător să meargă în cucerirea aurului pe baza cunoştinţelor, percepţiilor şi experienţei sale.
Cu toate acestea, o altă teorie sugerează că o familie înstărită obişnuia să-şi ia tutorele în călătorii pentru a le oferi suport privind studiile. Aceasta este o reflectare mai bună a modului în care un coach bun ar trebui să se comporte. Un consultant de carieră va sta întotdeauna lângă persoana pe care o consiliază, fără a o împinge de la spate să-şi atingă scopurile. În schimb, o va ajuta de-a lungul „călătoriei”, exploatându-i visele, astfel încât să le poată îndeplini conform viziunei şi pasiunii sale.
Coachingul ca disciplină şi profesie este relativ nou.
Punând etichetele deoparte, coachingul, în sensul său pur, a existat dintotdeauna şi a fost inconştient practicat atât emoţional, cât şi spiritual de către persoanele inteligente. Acele persoane care au încredere şi respect în mod natural faţă de potenţialul altora şi care au nevoie de timp pentru a asculta şi să ofere sprijin, astfel încât să fie cât mai mult posibil cele mai bune.
Totuşi, coachingul ca disciplină şi profesie este relativ nou. Înainte de 2000, nimeni din comunitatea academică nu l-a studiat la nivel de doctorat. Pentru prima dată, coachingul a fost aplicat într-un context de afaceri în 1980 de către John Whitmore, preşedinte executiv al Performance Consultants International, şi colegii săi. Whitmore a lucrat îndeaproape cu Timothy Gallwey, profesor la Harvard, expert în tenis şi autor al cărţilor „The Inner Game of Tennis” şi „The Inner Game of Work”.
După un antrenament cu Gallwey în Statele Unite ale Americii, John Whitmore a fondat „Inner Game” în Marea Britanie şi a format o echipă de antrenori care erau de acord cu toţi că soluţia pentru aplicarea unei şedinţe de coaching de succes este să elimini obstacolele interne care blochează drumul spre performanţă, învăţare şi bucurie. De atunci, ei sunt exponenţi de frunte ai coachingului pe care l-au definit astfel: „coachingul reprezintă deblocarea potenţialului unei persoane prin maximizarea performanţei lor. Este mai degrabă util în actul de învăţare decât în cel predare”.
Cunoştinţele şi experienţa sunt importante pentru performanţă.
Esenţa coachingului individual sau al echipelor este creşterea gradului de conştientizare şi de responsabilitate, două ingrediente vitale pentru a performa.
Conştientizarea creşte interesul, dorinţa de a învăţa şi a cunoaşte noi lucruri. Responsabilitatea este generată de posibilitatea de a alege între stima de sine, încredere şi auto-motivare. Atât conştientizarea, cât şi responsabilitatea sunt stări ale minţii, iar mintea este cheia. Cunoştinţele şi experienţa sunt importante pentru performanţă, dar nu reprezintă nici jumătate din importanţa stării de spirit, zona în care coachi¬ngul lucrează. Coachingul ridică atenţia asupra posibilităţilor viitoare, lăsând în urmă greşelile trecutului şi orice limitare a convingerilor.
Standardizarea a fost cheia creşterii şi succesului din 1900.
Coachingul nu oferă doar posibilitatea de a alege valorile individuale, ci şi de a valorifica calităţile unice şi contribuţia fiecărui individ. Două persoane nu au cu siguranţă aceleaşi minţi şi organisme, iar fiecare dintre noi gândim şi acţionăm diferit.
În trecut, de multe ori, aceste diferenţe s-au descurajat în mod activ la locul de muncă din motive de control şi dorinţa de a avea sisteme standardizate, uşor de administrat şi gestionat, deoarece conducerea era singura care ştia ce-i mai bine.
Într-adevăr, standardizarea a fost cheia creşterii şi succesului din 1900, dându-ne producţia de masă, economia la scară mondială şi uşurinţa de control şi management. Cu toate acestea, standardizarea a avut, de asemenea, efecte adverse, inclusiv supra-controlul, care a creat culturi stresate la locul de muncă din cauza pierderii posibilităţii de a alege. În mod ironic, a creat performanţa slabă.
Coachingul facilitează creşterea responsabilităţii şi încurajează colaborarea.
În ultimii ani, directorii executivi din întreaga lume au recunoscut beneficiile şi oportunităţile aduse de către coaching instrumentelor aplicate în organizaţiile lor. Mai mult, ei aleg să lucreze cu un coach profesionist şi chiar să înveţe tehnici de coaching pentru a maximiza atât potenţialul lor personal şi profesional, cât şi pe cel al echipei sale.
Liderii de afaceri vizionari au înţeles cu adevărat care este impactul dezvoltării unui leadership personal şi aplicării principiilor de coaching în rândul comportamentelor celor din organizaţie. Ei au înlocuit structurile ierarhice tradiţionale de management, cu un stil de conducere bazat pe coaching, care integrează atât sensul organizaţiei, cât şi scopul ei. În plus, acest model facilitează creşterea responsabilităţii, a pasiunii şi a implicării, în timp ce încurajează colaborarea şi dezvoltarea inteligenţei colective la orice nivel într-o companie. Nu în ultimul rând, structurile tradiţionale nu determinau integrarea angajaţilor de la orice nivel în cultura organizaţională, iar convingerile lor nu erau asemenea companiei.
Executive Coach Training (1)
Sir John Whitmore facilitează Executive Coach Training (nivel) 1 în 16 – 17 septembrie la Bucureşti. Cele două zile de training sunt o oportunitate să exploraţi principiile şi filosofia coachingului într-o manieră practică, să vă dezvoltaţi inteligenţa emoţională prin exerciţii, să adoptaţi un stil personal de coaching, să experimentaţi practici şi concepte şi să puneţi bazele unei culturi a performanţei prin coaching în cadrul organizaţiei. Orele de curs sunt recunoscute de ICF (International Coach Federation) pentru acreditarea în coaching. Cursul este urmat de două sesiuni telefonice de supervizare. Participanţii primesc ediţia în limba engleză a cărţii „Coaching for perfomance”, manualul de bază de 144 de pagini şi caietul de lucru „Coaching for performance”. Investiţia în curs este de 1.800 euro + TVA. Detalii suplimentare pe www.business-edu.ro/ect/.
Cine este John Whitmore
John Whitmore este o personalitate recunoscută internaţional în domeniile coaching, leadership, transformare organizaţională şi consultanţă de management.
Whitmore este executive chairman în cadrul companiei Performance Consultants. În plus, este considerat numărul unu ca business coach de către publicaţia The Independent din Marea Britanie şi este premiat de către International Coach Federation. Mai mult, reprezentanţii Asociaţiei de Coaching sunt de părere că Whitmore are cel mai mare impact pentru profesia de coach. John este una dintre cele mai importante personalităţi din cadrul comunităţii de coaching, la nivel global.
De asemenea, el este un eminent vizionar în domeniul leadership-ului şi al schimbării organizaţionale, care colaborează cu cele mai renumite multinaţionale din întreaga lume, cu scopul de a dezvolta culturi de coaching management şi programe de leadership. Printre aceste companii se numără IBM, Nokia, T-Mobile, PricewaterhouseCoopers, United Nations, European Comission, KBC Bank.
Mai mult, John Whitmore este autorul a cinci cărţi despre leadership, coaching şi sport, dintre care „Coaching for performance” este titlul cu peste 500.000 de copii vândute, tradusă în 17 limbi. Nu în ultimul rând, Whitmore a fondat Performance Consultants împreună cu David Hemery şi David Whitaker după ce, anterior, a fondat The Inner Game în Regatul Unit şi a studiat şi colaborat împreună cu Tim Gallwey şi Bob Kriegel în Statele Unite.
Ce este coachingul?
„Coachingul urmăreşte deblocarea potenţialului oamenilor pentru maximizarea performanţei. Cu toţi avem capacitatea naturală de a învăţa, dar este de fapt perturbată de instrucţiuni. Această idee nu este nouă: Socrate a exprimat acelaşi concept cu circa 2.000 de ani în urmă, dar filosofia sa s-a pierdut în graba ultimelor două secole. Pendulul ceasului a fost dat în spate, iar coachingul, chiar dacă nu şi Socrate, este aici pentru a rămâne încă pentru un secol sau trei!”
John Whitmore
„Coachingul este o artă care trebuie să fie învăţată cel mai mult din experienţă. În abordarea jocului interior, coachingul poate fi definit ca facilitarea mobilităţii. Este arta de a crea un mediu prin intermediul conversaţiei şi un mod de a fi care facilitează procesul prin care o persoană se poate deplasa spre scopurile dorite. Este nevoie de un ingredient esenţial care nu poate fi predat: grija nu numai pentru rezultatele externe, dar şi pentru persoana care este antrenată.”
Tim Gallwey
