Mediator de conflicte

Detensionarea unor stări conflictuale pe baza folo­sirii comunicării reprezintă principala activitate a unui mediator, o profesie tâ­nă­ră, care poate fi alternati­vă la justiţie.

Dobândirea calităţii de mediator este reglementată de Legea nr. 192/2006, iar principalele condiţii necesare pentru a profesa sunt capacitatea deplină de exe­rciţiu, absolvirea de studii superioare, vechime în muncă de cel puţin trei ani şi absolvirea 
unui curs de formare a mediatorilor. Preşedinta Consiliului de Mediere, Anca Elisabeta Ciucă, precizează că cei trei ani de mun­că, care nu trebuie să fie conformi cu studiile, reprezintă un minimum de experienţă în lucrul cu oamenii, iar studiile necesare nu tre­buie să fie obligatoriu juridice.
Urmarea unui curs, care asigură accesul la profesie, se poate face doar la cei opt furnizori autorizaţi, care pot fi găsiţi pe site-ul Consiliului de Mediere – www.cmediere.ro. Cursul se desfăşoară pe parcursul a 14 zile, contra sumei de 3.100 de lei, reprezentând taxa de curs, iar la finalizare se achită 400 de lei, taxa de examinare. „Cursul foloseşte tehnici de comunicare şi negociere aplicate, limbajul transformaţional, cât şi construcţii verbale ce pozitivi­zea­ză mesajul”, explică directorul departamentului vân­zări al Centrului de Mediere Cra­iova, Mugur Mitroi.

Diverse domenii
Activitatea unui mediator nu repre­zintă o abordare juridică a unui conflict, ci implică capaci­tăţile mediatorului de a restabili relaţia. Mugur Mitroi spune că un mediator trebuie să identifice un con­flict, să îl evalueze, după care, prin me­tode specifice, să în­cerce să îl facă funcţional prin recu­no­a­ş­­terea nevoilor păr­ţilor aflate în conflict.
Referitor la modalitatea de profesare, mediatorii aparţin categoriei liber-profesioniştilor, prin urmare îşi pot desfăşura activitatea în mai multe feluri. Covice­pre­şe­dintele Uniunii Naţionale a Mediatorilor din România (UNMR), Zeno Şuştac, susţine că un mediator poate lucra într-un birou individual sau colectiv, într-o societate civilă profesională, într-un ONG sau ca salarizat în interiorul profesiei, în baza unui contract individual de muncă.
În prezent, sunt înregistraţi 1.343 de mediatori, iar aceştia pot fi gă­siţi pe site-ul Consiliului de Mediere. „Mediatorii autorizaţi sunt la origine avocaţi, jurişti, econo­mi­şti, ingineri sau psihologi, dar aceştia pot veni din oricare altă profesie, care nu intră în contradicţie cu alta, precum cea de judecător sau funcţionar public”, susţine Ciucă.

Bun comunicator
Orice mediator trebuie să cu­noască tehnicile de comunicare la un nivel avansat, abilitate pe care o poate învăţa prin lucrul frecvent cu oamenii sau prin urma­rea de cursuri de profil. „Un bun comunicator îi va putea ajuta pe ceilalţi să comunice la rândul lor pentru a-şi identifica interesele”, completează preşedin-
­tele Consiliului de Mediere.
Pe lângă asta, profilul general al mediatorului este complex prin natura meseriei. „Mediatorul trebuie să fie un bun orator, un ascultător desăvârşit şi un fin psiholog”, consideră covicepre-­
şe­­din­tele UNMR, Claudiu Ignat. Mai mult, o atitudine neutră este con­diţia esenţială pentru o reu­şi­tă în mediere. „În condiţiile în care o instituţie îşi creează proprii mediatori, am mari îndoieli în ceea ce priveşte neutralitatea şi im­parţialitatea”, exemplifică Mu­gur Mitroi.
Onorariul unui mediator este negociabil şi pleacă de la 100 de euro pentru o mediere. Reprezen­tan­­ţii UNMR explică faptul că în
func­ţie de complexitatea medie­rii, de durata acesteia, nu­mă­rul de părţi implicate sau obiectul medierii, venitul poate varia, dar cu siguranţă reprezintă pentru părţi un efort financiar mai redus decât dacă ar apela la instanţă. 

Etapele medi­erii

Spaţiul în care are loc medierea trebuie să fie liniştit, primitor, intim, neutru. Medierea se bazează pe coope­rarea părţilor şi utilizarea de către me­dia­tor a unor metode şi tehnici bazate pe comunicare şi nego­ciere. Mediatorul nu poate impune părţilor o soluţie cu privire la conflictul supus medierii. Şedinţa de mediere se desfăşoară într-o sesiune comu­nă, iar dacă mediato­rul consideră că este cazul pot avea loc una sau mai multe sesiuni separate cu părţile. Procedura de mediere se închide, după caz, prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului, prin cons­tatarea de către me­dia­tor a eşuării me­die­rii sau prin de­pu­nerea contractului de mediere de către una dintre părţi. Înţelegerea la care au ajuns părţile poate să fie una totală sau parţială. La închi­derea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute în lege, mediatorul va întocmi un proces-verbal, care poate fi supus verificării şi autentificării notarului public.

Sursa: UNMR