Situaţia încadrării tinerilor între 15 şi 35 de ani în căutarea unui loc de muncă pare a fi din ce în ce mai dificilă în ultima perioadă. Şi, dacă ne uităm la statisticile din Europa, în special în Spania şi Grecia, unde rata şomerilor cuprinşi în aceste limite de vârstă reprezintă o pondere de peste 40% din numărul total, perspectivele par şi mai sumbre.
În acest context, tinerii români s-ar putea considera totuşi norocoşi, având în vedere că România este cu doar trei procente peste media europeană de 20%. Uşoara dezmorţire a economiei româneşti din primul trimestru al acestui an le-a dat tinerilor o speranţă că după o perioadă de incertitudini, se apropie în sfârşit de luminiţa de la capătul tunelului, iar diversificarea sezonieră a ofertelor de pe piaţa muncii a generat şi mai multe motive de optimism.
Ofertele de sezon, colaborările pe proiect şi programele de practică sunt însă soluţii care rezolvă doar temporar problema angajării tinerilor. Pe termen lung, aceste aparente oportunităţi nu vor însemna plus de valoare pentru carieră dacă nu sunt văzute coerent în dezvoltarea profesională. Europa întreagă reclamă un deficit de talente care nu va putea fi din păcate combătut cu artificii sezoniere şi locuri de muncă acceptate la întâmplare.
Acum, mai mult ca oricând, tinerii au nevoie de îndrumare, de consiliere în carieră şi de programe de practică care să pună accentul pe dezvoltarea abilităţilor practice, de companii care să investească în programe de ucenicie şi care să dezvolte planuri de carieră motivante pentru angajaţi.
Probabil că acum, mai mult ca niciodată, se resimte acut o necesitate de reformare a învăţământului românesc prin dezvoltarea unui sistem educaţional vocaţional, desconsiderat şi abandonat în ultimul deceniu în favoarea studiilor universitare.
Putem să învăţăm din lecţiile practice predate deja de Germania, Austria şi Olanda, unde tinerii beneficiază de programe de ucenicie adaptate nevoilor şi cererii din piaţă, dar şi de sprijinul mediului privat.
