» Dupa valurile generate de pragul la SIF-uri, a venit randul "achizitiei" bancii clujene de catre NBG, dovada ca speculatorii nu se plictisesc repede la BVB.
» In goana dupa ceva cash (citeste dividende de la Fondul Proprietatea), statul este gata sa faca discriminari intre vechii si noii actionari ai Fondului.
Saptamana a inceput sub auspiciile zvonului privind preluarea Bancii Transilvania de catre NBG. Grecii au mai incercat in 2006 sa cumpere CEC, dar atunci pretul oferit a fost considerat nesatisfacator de autoritati (560 milioane euro pentru aproape 70% din actiunile bancii). Atunci mai vorbeam insa de mirajul profiturilor mari in sectorul bancar autohton, veritabil El Dorado pentru bancile straine. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat, tigrul romanesc a devenit un pisoi pricajit care cerseste lapte de la FMI. Speculatorii nu jongleaza insa cu nuante, astfel incat actiunile TLV contabilizau la inceputul saptamanii un avans lunar de aproximativ 35%. Vom cita mai departe un punct de vedere care, in opinia noastra, a pus punctul pe "i" inca de marti : "In acest moment, PER-ul pentru Banca Transilvania este de peste 21 (calculat pe baza pretului la zi si a profitului bugetat). Cine poate fi atat de inconstient incat sa plateasca in conditiile actuale un asemenea pret?
Presupunand ca intentiile NBG sunt clare, chiar poate cineva sa-si imagineze ca o eventuala tranzactie se va incheia la un pret peste valoarea contabila? Din cate stiu, actionarii BT nu au luat decizia vanzarii acesteia cand preturile erau sus. Daca se hotarasc sa vanda acum, inseamna ca o fac dintr-o jena (sa nu-i spunem disperare), fapt care in nici un caz nu justifica un pret ridicat de achizitie. Cu alte cuvinte, ne confruntam cu un fenomen similar celor inregistrate pe SIF-uri, atunci cand se trezesc unii s-o mai puna de-o manipulare si anunta in presa cresterea (sau eliminarea) pragului de detinere" (citatul este din postarea "Pendulul aberatiilor", 28 august, de pe blogul Trenduri Economice). Banca are o capitalizare de piata de aproximativ 350 milioane euro si o valoare contabila de 1,6 lei la nivelul raportarilor pentru primul trimestru.
Intre timp, oficialii NBG au declarat ca nu sunt interesati de Banca Transilvania (stirea a aparut miercuri, iar cotatiile au parut sa dea inapoi, dupa care au revenit joi ca si cum nimic nu se intamplase). Ce n-am inteles este interesul crescut de care s-a bucurat si BRD in ultimele saptamani printre investitori, de parca actiunile celor doua mari banci listate ar actiona prin simpatie. Or, cel putin in acest moment, ne este greu sa credem ca BRD ar fi de vanzare (nu stim, ce-i drept, nici ce se ascunde prin bilantul SG pentru a exclude total o asemenea posibilitate). Interesul crescut pentru banci vine, ciudat, in contextul rezultatelor proaste pe care le vor anunta acestea in 2009, pe fondul cresterii provizioanelor si a restantelor. E drept, este posibil ca adevarata dimensiune a anului financiar sa o avem de abia in trimestrele III si IV, emitentii alegand sa jongleze cu raportarile financiare in prima jumatate a anului, ascunzand sub pres din pierderi, in speranta unei redresari miraculoase, dar iluzorii, pe final de an.
O dezbatere interesanta are loc, in aceste zile, asupra oportunitatii reducerii capitalului social al Fondului Proprietatea, reducere de la 14 la 11 miliarde lei. In acest fel, societatea ar putea sa acorde dividende (pierderile inregistrate contabil din deprecierea activelor listate ale FP vor putea fi acoperite prin diminuarea capitalului propriu), iar statul s-ar pomeni cu niste bani de care are mare nevoie. Asta, daca nu se trezeste dat in judecata de actionarii mai vechi care au fost depagubiti la o valoare nominala de 1 leu/actiune si care sunt, in acest mod, dezavantajati fata de cei care vor fi despagubiti dupa diminuarea de capital social (vor primi un numar mai mare de actiuni, la o valoare egala a proprietatilor ce nu pot fi restituite in natura).
