Teodor Petrescu susţine că pentru a face performanţă, trebuie să munceşti mult pe parcursul studiilor. O facultate nu poate fi urmată în paralel cu un loc de muncă care necesită opt ore pe zi, pentru că studenţii ajung să-şi „ipotecheze” viitorul. Astfel, ei ratează oportunitatea de a-şi construi o bază folositoare şi devin carne de tun pentru firme.
Mai mult, decanul Facultăţii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei precizează faptul că învăţământul ingineresc creează o anumită ordine în gândire. Din acest motiv, mulţi ingineri deţin funcţii importante în managementul unor firme.
Pentru Admiterea de anul acesta, la licenţă, aveţi 680 de locuri scoase la concurs pe întreaga facultate, la cele trei specializări. Cum s-a ajuns la această cifră de şcolarizare?
Pentru a vă răspunde, poate că ar trebui să merg puţin mai departe cu explicaţiile. Facultatea noastră a fost înfiinţată în 1953. Peste doi ani, împlinim 60 de ani de existenţă. Comparându-ne cu universităţile cu tradiţie din Europa, pare puţin, dar într-un domeniu atât de nou ca electronica, facultatea noastră a fost printre primele din Europa. În primele perioade ale sale, numărul a fost mai mic. La început, s-a plecat de la vreo 100 de locuri, prin anii ’90 s-a ajuns la 350, iar după, a început să crească, ajungându-se la cifrele de astăzi, la peste 600 de studenţi. Cam asta ar fi evoluţia. În privinţa concurenţei pe loc, după 1990, noi ne-am păstrat la limita de doi candidaţi pe loc.
Ce îi atrage pe tinerii absolvenţi de liceu să vină la această facultate?
Pot spune că reprezint o facultate care este un brand, pentru că absolvenţii noştri pot fi găsiţi oriunde în lume. În plus, dacă mă refer la colegii mei, cam jumătate dintre ei au activat în Europa de Vest, Statele Unite ale Americii, Canada, Australia sau alte ţări străine. În plus, diploma facultăţii noastre este bine apreciată. De exemplu, unul dintre absolvenţii noştri din seria 2000 lucra prin 2005 la una dintre cele mai reputate firme de programare din Franţa. Acesta mi-a mărturisit că a ajuns acolo în urma unui anunţ de angajare dat de respectiva organizaţie în România liberă, iar în urma unei testări şi a unor interviuri, a fost recrutat. El mi-a explicat că pentru angajatori cel mai mult a contat faptul că era absolventul Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii. Probabil că şi din acest motiv există încă această afluenţă de candidaţi la admitere.
Angajatorii români vă recunosc acest statut? Sunt mulţumiţi de cum sunt pregătiţi studenţii?
Aici sunt două probleme distincte. Angajatorii nu reprezintă un grup omogen. Există micii angajatori, care nu-şi permit să facă cu tinerii ingineri pe care îi angajează nici un fel de pregătire specifică. Ei ar dori ca pregătirea să fie foarte bine axată exact pe acel domeniu îngust pe care îi interesează. Dar, ca orice disciplină în care intri, constaţi că este o lume întreagă. Eu obişnuiesc să le spun studenţilor la curs că o să încerc să le predau ceva, dar dacă materia ar reprezenta o masă, eu reuşesc să predau doar un colţ al ei, care poate reprezenta şi 1%. Astfel, preferăm să predăm cât mai detaliat, chiar dacă nu acoperim multe teme, mergând pe ideea că vrem să-i învăţăm să înveţe. Este absolut vital ca universităţile să le dea studenţilor cunoştinţele necesare care să le permită să şi le actualizeze pe măsura evoluţiei ştiinţei în domeniu. De aceea, este aproape imposibil să reuşim să facem specializare specifică fiecărei firme în parte. Nici nu ne propunem acest lucru, pentru că astfel am crea carne de tun pentru anumite companii. Iar când absolvenţii noştri ar ajunge la 30 de ani, ei ar fi pur şi simplu sleiţi şi n-ar mai fi capabili să se recalifice.
Şi care este cea de-a doua problemă?
În comparaţie, vorbim de categoria marilor companii, care au cu totul altă abordare. Aceste organizaţii ţin cont de rezultatele şcolare, iar dacă au nevoie de oameni, iau absolvenţi buni, prin a căror activitate în facultate dovedesc că sunt capabili să munceacă eficient. Apoi, ei îi perfecţionează singuri. De exemplu, avem un inginer absolvent al nostru care s-a angajat la cel mai mare centru de cercetare din România, respectiv Renault Technologie Roumanie. Acesta, în momentul în care a fost cooptat acolo, deşi era destul de calificat, a fost nevoit „să se plimbe” dintr-o parte în alta timp de vreo două luni de zile, de la fabrica Dacia de la Mioveni la un service din Braşov, ajungând într-un final chiar şi la fabrica din Paris. Asta era procedura. Ideea este că aceste mari companii doresc să-i pregătească pe candidaţi cum vor ei, plus că, mergând în mai multe sedii de ale lor, angajaţii ajung să simtă atmosfera firmei, devenind fideli. În plus, companiile ştiu că politica aplicată de noi în facultate este benefică şi le oferim candidaţi competitivi.
Despre ce politică vorbiţi?
Este vorba despre strategia noastră de a pregăti studenţii foarte bine la bază, pentru a putea să se dezvolte apoi cu uşurinţă. Dacă nu ai pe ce să aşezi lucruri, clădeşti pe nisip. Trebuie să ai un fundament, în primă fază. Elementele de bază rămân aceleaşi, ele nu se schimbă şi ne sunt necesare pentru a evolua.
Care este media ratei de absolvire pe care o aveţi în facultate la finalul unui ciclu de patru ani?
Aici este una dintre problemele noastre care ne deranjează. Deşi luăm un material bun, din păcate, nu reuşim să avem un coeficient de absolvire foarte bun. Dacă socotim câţi au intrat şi câţi termină peste patru ani, avem undeva pe la 70-75% rata de absolvire. Motivul principal este că există o orientare ca să se lucreze. Încercăm să le explicăm studenţilor că îşi „ipotechează” viitorul astfel. Facultatea nu poate fi făcută în timpul liber. Pentru asta trebuie muncit. Dacă vrei să faci performanţă, trebuie să lucrezi zilnic pentru facultate. În momentul în care te angajezi, este mult mai greu să faci şi foarte bine facultatea.
Aţi încercat să vă adaptaţi acestor tendinţe de a munci încă de pe băncile facultăţii?
Programa este destul de aerisită acum. În plus, predăm elementele fundamentale, la care nu vrem să renunţăm. Dar nu există un sistem bine pus la punct de angajare a studenţilor. În alte ţări europene, studenţii pot fi angajaţi doar prin agenţia de forţă de muncă a facultăţii. Astfel, poate fi controlat timpul de lucru petrecut la serviciu de către student. La noi, nu avem decât discuţiile pe care le ţinem cu studenţii şi le explicăm riscurile.
Gândindu-mă la numărul de absolvenţi pe care îi oferiţi anual, nu putem vorbi de o suprasaturare a pieţei?
Absolvenţii îşi găsesc de muncă. Nu mai este industrie, dar mai sunt o mulţime de firme internaţionale care au multiple puncte de lucru la noi. În plus, în acest domeniu, se lucrează şi online. Sunt firme din America care au angajaţi din România, colaborând prin intermediul Internetului. Nu aş putea spune că noi avem oameni care la finalizarea facultăţii nu se angajează. În plus, să nu uităm că şi în Europa ne pleacă ingineri, pentru că în zonele respective, puţin mai aleg să urmeze astfel de specializări, fiind nevoie de specialişti.
Se spune că mulţi ingineri devin manageri. Cum educaţi acest spirit în facultate?
În primul rând, avem nişte cursuri de specialitate în domeniul economic pe care le oferim în cadrul facultăţii. Dar probabil important este faptul că învăţământul ingineresc creează o anumită ordine în gândire care te ajută pe mai departe şi în alte domenii. Acum jumătate de an, ne-a vizitat o firmă care dorea să angajeze traineri. Mărturisesc că m-am mirat şi le-am spus că nu cred că au nimerit unde trebuie. În acel moment, ei mi-au replicat că nu şi că în toate companiile din lume ei angajează ingineri ca traineri, pentru că au o gândire rapidă, bine ordonată. Deci, sunt multe zone unde inginerii pot lucra. Probabil, cel mai important lucru este că noi îi învăţăm cum să înveţe.
De ce aţi ales susţinerea unor cursuri în engleză?
Am avut foarte multe solicitări ale unor studenţi din străinătate care au văzut programa noastră şi şi-au dorit să vină la noi pentru anumite cursuri, pe care nu le găseau în altă parte. Astfel, în timp, am propus să facem şi nişte cursuri în limba engleză. Apoi, le-am gândit şi altfel. Din punctul de vedere al studenţilor români, la aceste cursuri iau parte nişte serii de excelenţă. Am selectat cei mai buni studenţi care urmează aceste cursuri timp de patru ani. Acestea se ţin doar în limba engleză, pentru că în domeniul nostru este limba cea mai importantă. Literatura noastră de specialitate este în mare parte în engleză. Iar, în prezent, românii formează majoritatea celor care urmează aceste cursuri.
