Rata la un credit de locuinţă ar putea creşte cu până la 35%, însă doritorii de împrumuturi de consum nu ar fi afectaţi deloc. De câştigat ar avea statul şi companiile, care ar scăpa de „concurenţă”.
O eventuală limitare a creditelor pentru populaţie contractate în valută ar avea efecte nefaste asupra pieţei imobiliare însă, dacă se păstrează condiţiile actuale de dobândă, nu ar avea nici un efect asupra creditelor de consum. În acest moment, ca urmare a majorării dobânzilor la euro, creditele de nevoi personale în lei sunt chiar mai ieftine decât cele în monedă străină şi, în plus, sunt ferite de riscul de depreciere a monedei naţionale.
Pe de altă parte, limitarea împrumuturilor în monedă străină va schimba radical strategiile majorităţii băncilor din România, care, până acum, au preferat să promoveze creditul în euro. În structura împrumuturilor acordate populaţiei, creditele în valută au o pondere de peste 65%. Guvernatorul Isărescu a anunţat la finele săptămânii trecute că Banca Naţională pregăteşte măsuri de descurajare a creditării în valută pentru persoanele care au venituri în lei.
click pe tabel pentru a mări
Creditul de consum, principalul vizat
Deşi BNR nu a venit încă cu detalii referitoare la măsuri concrete pe care le-ar putea lua în sensul descurajării activităţii de creditare în monedă străină, este ştiut că ideea în sine vine din zona Băncii Centrale Europene. BNR are la dispoziţie mai multe măsuri pentru limitarea împrumuturilor în valută, iar, la nivel European, în cadrul unei întâlniri care a avut loc la Atena, s-a pus chiar problema interzicerii creditului de consum în euro în ţările UE în care populaţia obţine venituri în alte monede. Specialiştii contactaţi de RL cred că BNR vizează în primul rând creditul de consum şi mai puţin pe cel ipotecar.
De altfel, o astfel de orientare pare logică în contextul în care România se află în situaţia unică la nivel European în care valoarea împrumuturilor de nevoi personale o depăşeşte pe cea a creditelor pentru locuinţă. Ponderea creditelor de consum este de peste 66% din volumul împrumuturilor pentru populaţie faţă de doar 15%, cât este media zonei euro.
Ce poate face BNR
Surse apropiate situaţiei afirmă că BNR ia în calcul introducerea unor teste de stres pentru doritorii de credite în valută. Băncile ar fi obligate să calculeze gradul de îndatorare scoringul nu la cursul euro/leu la zi ci la unul cu mult apreciat, reducând astfel şansele solicitanţilor de se mai califica la un credit.
Banca Naţională poate limita gradul de îndatorare (raportul dintre veniturile lunare ale solicitantului şi rata lunară la credit) pentru creditele în euro. O astfel de măsură a mai existat înainte de 2007 când gradul maxim de îndatorare pentru creditele de consum era de 30% din veniturile lunare, iar pentru cel ipotecar de 35%.
BNR poate limita volumul de credite în valută acordate de bănci în funcţie de volumul resurselor atrase. O astfel de măsură a mai existat înainte de 2006.
Într-un scenariu extrem, BNR poate interzice printr-o normă creditele de consum în euro. O măsură asemănătoare a luat Ungaria pentru creditele în franci elveţieni.
Cine pierde, cine câştigă?
Scumpirea creditelor imobiliare ca urmare a limitării componentei în valută.
Scăderea cotei de piaţă a băncilor care se concentrează pe creditele în valută (toate, cu 2-3 excepţii notabile printre care CEC sau Banca Transilvania).
Aprecierea monedei naţionale.
Acces mai rapid al statului şi al companiilor la resurse în euro de la băncile locale în contextul în care
dispare o parte a „concurenţei”.
Scăderea dobânzilor la depozitele în euro. Băncile nu ar mai avea nevoie de atâtea resurse în monedă europeană.
