Se implinesc 20 de ani de cand Romania a pornit istoriceste pe un nou drum. Nu discutam aici cum era imaginat si cum a fost acesta. Cert este ca, daca ceea ce a inscris Romania pe un nou drum a fost o clasica lovitura de stat, drumul marca o adevarata revolutie pentru ca presupunea o schimbare din temelii a randuielilor economico-sociale si politice, trecerea de la comunism la capitalism.
Acum, la doua decenii, se stie precis de unde s-a plecat: un comunism de cel mai ortodox tip, care oprima libertatea de expresie si libertatea de circulatie a oamenilor si care, in ciuda unor realizari economice si sociale, nu reusea sa asigure un sistem economic eficient si competitiv si un nivel de viata rezonabil. Astfel, in pofida unor rezistente, mai mult false decat reale, desprinderea de comunism s-a facut relativ usor si fara regrete, desi evident, ca la orice revolutie, au existat castigatori si perdanti. Acum, la doua decenii, se mai stie ca un numar de ani s-a bajbait pe noul drum, neconstientizandu-se de fapt unde se mergea si unde ar fi urmat sa se ajunga si tranzitie de fapt spre ce se traversa! S-a crezut ca bajbaiala este asociata tranzitiei, inerenta acesteia. si, cu timpul, totul se va aseza! Chiar daca, evident, nu la fel pentru toti. Caci polarizarea sociala era asumata, fiind imanenta sistemului capitalist. Problema este insa ca, nici dupa 20 de ani, nu se stie unde se afla Romania: a ajuns unde trebuia? Mai are de parcurs un drum? Cat drum si catre ce? Culmea culmilor este ca, tocmai pe masura ce s-a inaintat – unii spun chiar ca tranzitia s-a terminat! –, ramane mereu mai mult in nebuloasa ce este Romania din punct de vedere economico-social si unde se afla ea pe drumul teoretic de la comunism la capitalism. Tulburatoare este indeosebi intrebarea: a ajuns Romania in capitalism?!! Caci, in raport cu realitatea economico-sociala, din doua una: ori n-a ajuns inca in capitalism si 20 de ani a haladuit degeaba pe drum si se afla undeva pe nicaieri, ori a ajuns in capitalism, dar, daca asta e capitalismul nazuit, atunci sa-l ia dracu’, precum si pe comunismul de la care s-a pornit! Oricum, si intr-un caz, si in celalalt s-a cam haladuit degeaba timp de doua decenii, caci ori Romania se afla pe undeva pe drum, pe nicaieri, ori, si mai rau, drumul a fost chiar degeaba in totalitatea lui! In orice caz – cu toate ca si cu capitalismul in sine lucrurile nu stau tocmai bine –, sa speram ca in Romania s-a ajuns la ceea ce s-a ajuns pentru ca Romania nu este inca in capitalism. Desi, dupa multe ezitari, proprietatea de stat a trecut in maini private, la capitalism nu s-a ajuns. Relatiile clientelare se instaureaza mereu mai puternic, in locul fostelor relatii din economia de comanda. Economie de piata insa, aproape ioc! Grosul castigurilor care se privatizeaza este constituit tot din furturi, si nu cumva din profituri! si, paradoxul paradoxurilor, pierderile de orice tip (din activitatea economica neperformanta sau din furturile unora din avutul altora) pastreaza intacta maniera comunista a aruncarii in contul intregului popor. Nici un moment nu s-a aplicat principiul capitalist al raspunderii individuale: detii proprietatea, incasezi si profitul, dar suporti si pierderile din exploatarea ei! Dimpotriva, procesul privatizarii castigurilor si etatizarii pierderilor a capatat mereu noi valente, ducand la o polarizare sociala abominabila care nu rezulta insa din deosebirile firesti (cantate de capitalism) de performanta economica, ci din jefuirea extraeconomica (repudiata de economia de piata) a banului public si a avutului public.
