Prabusirea pietei imobiliare are consecinte cit se poate de dure asupra investitiilor in apartamente, case si terenuri pe care unii dintre noi le-au facut in perioada boom-ului din anii trecuti, dar si asupra investitiilor pe care multi dintre dumneavoastra au de gind sa le faca in viitor. Ele se refera la pretul pe care ajungem sa-l platim in final pentru orice achizitie imobiliara. Mai jos, un exemplu concret despre cum trebuie sa va faceti socotelile financiare pentru a sti cit merita sa platiti pentru o locuinta si in ce conditii.
Doi bloggeri romani care scriu despre finante personale, timisoreanul Luca Dezmir pe blogul "Milionarul Mioritic" si Cristian Orgonas pe khris.ro, au explicat saptamana aceasta celor interesati de administrarea finantelor personale o sintagma folosita deseori printre investitorii in proprietati imobiliare. In limbajul pretentios al finantistilor i se spune "negative equity". In jargonul finantelor personale se mai cheama "investitia-crocodil" sau "investitia-aligator".
Va intrebati poate ce legatura este intre fioroasa reptila si cosnita personala sau apartamentul pe care l-ati cumparat pe credit acum un an-doi, sa zicem? Sa privim un pic mai de aproape obiceiurile alimentare ale solzosilor: cand se napustesc la pranz, unele specii de crocodili adulti pot inghiti pana la jumatate din propria greutate. Lacomia cu care devoreaza cantitati impresionante de hrana – nu ezita chiar cand e vorba de animale mari cum sunt bivolii sau chiar leii – i-a determinat pe finantisti sa faca aceasta analogie cand e vorba de investitii care ajung sa coste mai mult decat produc sau valoreaza.
In cazul nostru, apartamentele-crocodil sunt locuintele vechi, de exemplu din cartierele-dormitor ale Capitalei, cumparate la preturi umflate de balonul imobiliar intins la maximum in 2007, cu bani imprumutati de la banca.
Sa facem o socoteala rapida: ai cumparat un apartament de doua camere cu 108.000 de euro in zona 1 Mai – Domenii din Bucuresti, (inspirat din caz concret: apartamentul a fost cumparat in toamna anului 2007, bloc cu vreo cinci scari, sapte etaje, aproximativ 40 de ani vechime, etaj superior, nedecomandat, cu imbunatatiri decente, cu credit bancar pe 25 de ani). Daca la vremea respectiva avansul cerut de banca era, sa zicem, de 15%, cumparatorul trebuia sa imprumute aproximativ 90.000 de euro. Cum piata era in fierbere – agentii indemnau: "Cumparati, ca peste o luna va fi mai scump!" –, in goana disperata dupa o locuinta multi cumparatori s-au uitat doar la rata; prea putini s-au uitat la suma finala, chiar daca valoarea achitata bancii ajungea sa fie de peste doua ori mai mare decat imprumutul luat.
Socotit la o dobanda medie de 7%, dupa 25 de ani ar trebui sa vinzi apartamentul de 108.000 cu cel putin 190.000 ca sa nu iesi in pierdere. N-am mai pus la socoteala alte cheltuieli cum ar fi asigurarea si taxele pe proprietate. Cu astea pretul ar trebui sa sara binisor de 200.000 de mii; la scadenta apartamentul va avea 65 de ani si e de presupus ca intre timp – daca nu vor fi aparut deja – vor fi probleme cel putin cu instalatiile comune de pe coloane si din subsol deci ar trebui socotite si alte cheltuieli de reparatii. Sa ramanem insa la 200.000.
Daca piata nu s-ar fi intors, era mai tentant sa crezi ca in 25 de ani pretul s-ar fi putut dubla. Acum insa ce costa 108.000 de euro se scoate la vanzare cu 55-60.000 iar cumparatorii nu se inghesuie de loc. La aceste niveluri de pret, ecuatia investitiei se schimba dramatic: da, piata isi va reveni la un moment dat, dar "crocodilul" tau va avea nevoie ca pretul sa creasca de patru ori pentru a putea iesi din pierdere.
Daca ai luat apartamentul pentru a locui in el, esti in situatia cea mai "fericita": trebuie sa ai grija doar sa platesti disciplinat ratele ca sa nu ajungi pe mana executorului si sa fii nevoit sa vinzi in pierdere pe o piata proasta.
Dar daca te-ai imprumutat sa cumperi apartamentul (cu gand ca il vinzi peste un an-doi mai scump), garantand cu unul pe care il aveai deja, aici situatia se complica un pic: la 90.000 de euro (in aceleasi conditii descrise mai sus), rata ajunge pe la 650 pe luna. Daca inchiriezi acum cu 300 poti zice mersi. Restul de 350 de euro trebuie sa ii pui din buzunar, basca impozitele la stat si cine stie ce alte cheltuieli mai apar dupa chiriasi.
"Crocodilul" tau inghite deja mai mult decat poate produce, iar finantele tale sunt in plin cashflow negativ. La fel s-ar fi putut intampla cu un teren, luat cine stie pe unde, cu promisiunea "unei dezvoltari imobiliare de exceptie", sau cu socoteala "vand jumatate si o pastrez pe cealalta". Sunt cazuri tipice de proprietati devenite povara si fereasca sfantul sa ramai fara slujba ori sa fii nevoit sa accepti o reducere de leafa. Asa ca mare grija la pietele umflate: nici nu stii cand se sparge balonul si din el apare un aligator care incepe sa inghita lacom halci intregi din investitiile tale!
