Ajutor! Şeful meu este autoritar! Poate mulţi dintre noi folosim acest strigăt de ajutor, de cele mai multe ori, în interiorul nostru, pentru că nu avem curajul să-l afirmăm cu voce tare. De ce? Deoarece stilul de management adoptat de şefii noştri este autoritar. Şefii se aşteaptă ca membrii echipei lor să facă exact ceea ce le spun ei şi nu permit discuţii sau negocieri asupra sarcinilor ce trebuie realizate. Spre exemplu, un şef autoritar ne spune cum să facem un anumit raport. Iar, noi ştim o metodă mai simplă şi mai rapidă de a-l realiza. Îi comunicăm şefului acest lucru în speranţa să fie de acord cu noi. Dar el ne spune să ne întoarcem la lucru şi pleacă.
Cum recunoaştem un şef autoritar? Şeful autoritar dictează, conduce, impune, emite principii, judecă, critică. Este partea conducătoare care dă instrucţiuni, care dictează normele într-o relaţie profesională, dar are şi tendinţa de a-i critica, de a-i devaloriza pe membrii echipei sale.
În primul rând, fiţi atenţi la cuvintele pe care le utilizează: „Aşa trebuie să faci, aşa trebuie să te comporţi”, „Aşa este bine” sau „Aşa nu este bine”, „Faceţi-mi trei copii după acest dosar”, „Dă-mi propunerea ta”, „Nu eşti capabil să…” etc. Aici, sunt doar câteva exemple, însă gândiţi-vă şi la alte „imperative” folosite pe care aceştia le stăpânesc la perfecţie tocmai pentru a-şi manifesta autoritatea. Tonul vocii îl trădează când dă ordinele, di cauza fermităţii sale. Chiar şi atunci când emite „adevăruri” – doar el are dreptate şi este foarte convins de acest lucru! -, tonul folosit de şeful autoritar nu admite nici o replică. Cercetările arată că a vorbi mai fluent, mai repede ca ritm, mai tare ca volum, cu o voce mai joasă reprezintă vocea autorităţii, care are o forţă persuasivă ridicată. Gesturile folosite de şefii autoritari nu prea abundă, însă dintre ele predomină cele închise şi cele menite să intimideze. Atunci când îi prezentaţi o ofertă sau un raport, stă cu mâinile încrucişate şi, uneori, şi cu picioarele astfel încât îţi dă senzaţia că orice cuvânt pe care îl spuneţi îl va „închide” şi mai mult. Poate că vi se pare mai acceptabil un astfel de comportament în comparaţie cu gestul de ameninţare cu degetul prin care spune scurt şi fără drept la replică „este vina ta!”. Gestul de a arăta cu mâna sau degetul sugerează un anume statut şi este folosit ce cei care au o poziţie socială dominantă. (va urma)