„Am renunţat să mă gândesc la ce voi face peste cinci ani”

Alina Culcea trăieşte la maximum momentul şi consideră că, printr-o abordare realistă a lucrurilor, oportunităţile în carieră nu vor ezita să apară.

Când urma cursu­rile Fa­cultăţii de Medicină din Bucureşti, Alina Culcea o ajuta  pe mama sa cu aprovizionarea pentru o farmacie din Galaţi. La peste 14 ani de la absolvirea fa­cul­tăţii, Alina Culcea gestionează şi coordo­nează toate ope­raţiunile comerciale Actavis în România, companie farmaceutică multinaţională, după ce, anterior, a ocupat poziţia de director de resurse umane.

În luna aprilie aţi fost numită director general al companiei Actavis. În ce măsură v-aţi atins o parte din obiectivele stabilite la numirea dvs. pe această poziţie?

A.C. Aş putea spune cu bucurie că, în contextul acestei industrii farmaceutice destul de frământate şi într-un context economic dificil, noi am reuşit să ne menţinem, chiar să depăşim cu 10-12% previ­ziunile iniţiale de buget pe care le-am avut. Lucru care ne face să credem că am reuşit să avem nişte rezultate foarte bune şi aş menţiona faptul că, deşi noi am trecut prin nişte schimbări de management anul trecut, am reuşit să rămânem în aceeaşi formulă, o echipă unită, care dovedeşte şi spune multe.

Aţi amintit de o creştere de 12%. Până la sfârşitul ­anului, unde va ajunge această creştere?

A.C. Sperăm să menţinem un astfel de trend. Este foarte greu de spus, pentru că sunt tot felul de modificări legislative în industrie care ne-ar putea determina să revizuim cifrele bugetare, dar suntem încrezători că aceste cifre vor fi menţinute până la sfârşitul anului.

Cum aţi ajuns la Actavis?

A.C. La Actavis am ajuns în 2006. În perioada aceea, cei de la Actavis doreau să cumpere Sindanul şi îşi doreau o reorganizare a structurii companiei, integrarea cu compania Sindan şi ca dovadă îşi doreau un director de resurse umane (HR). Pe vremea aceea, lucram pentru Pfizer, ca manager de resurse. Am fost contactată, mi s-a povestit de planurile lor, de ceea ce îşi doresc să facă. A sunat foarte provocator pentru mine şi aşa am ajuns aici.

Cum a decurs recrutarea?

A.C. Am urmat o recrutare clasică, care a durat în jur de trei săptămâni – o lună. Atunci, am avut interviuri cu vicepreşedintele pe resurse umane de la acea vreme şi directorul general Actavis, Laurenţiu Scheuşan.

Cum aţi avansat pe poziţia de director general?

A.C. A fost un context de împrejurări. Anul trecut, după plecarea domnului Scheuşan, am avut un nou CEO, în persoana domnului Dragoş ­Damian, care a decis după câteva luni de zile să facă un pas diferit în carieră şi să se reîntoarcă la compania la care este astăzi director general (Terapia Ranbaxy-n.r.). Prin urmare, am avut această perioadă, după care am asigurat interimatul. Şefii mei mi-au acordat foarte multă încredere şi au spus: „Credem că este momentul să păstrezi echipa unită, să încercăm să menţinem compania stabilă în această perioadă”. Datorită acestei încrederi, a apărut acest interimat.

Interimatul, hotărâtor pentru şefi

Înţeleg că interimatul a fost important pentru continuarea pe această poziţie.

A.C. Interimatul a fost hotărâtor pentru ambele părţi, aş putea spune. Faptul că şi mie mi-a dat posibilitatea să analizez ­ceea ce înseamnă această poziţie şi să-mi dau seama că îmi doresc cu adevărat şi faptul că este o provocare. Şi, probabil, şefii mei au luat această perioadă pentru a-mi evalua capacităţile de a asigura mai departe conducerea.

Înainte de Actavis, ce alte ­joburi aţi mai avut?

A.C. Mi-am început cariera după ce am terminat Facultatea de Medicină. Prima oară am fost reprezentant medical, apoi am avut oportunitatea de a aplica pentru poziţia de product manager pe vaccinuri, după care au apărut tot felul de ocazii care mai de care mai interesante în cariera mea. Am fost relocată ca brand manager în Irlanda, Dublin, unde mi-am definitivat o experienţă în marketing extrem de interesantă, care mi-a adus un job regional tot pe partea de vaccinuri, unde am fost responsabilă vreo patru-cinci luni de consolidarea unei strategii de grup pe regiunea Europa Centrală şi de Est, din perspectiva noilor lansări în vaccinuri. După care a apărut o schimbare importantă în cariera mea. Pfizer îşi dorea un business partner în resurse umane cu experienţă în vânzări şi marketing, care să înţeleagă nevoile organizaţiei din perspectiva resurselor umane. Şi mi-au oferit prima ocazie în domeniul resurselor, care suna foarte tentant pentru că era ceva nou. M-au asigurat că experienţa acumulată îmi va folosi pe mai departe şi că nu voi renunţa la ce consolidasem până în momentul acela. Am acceptat oferta lor, unde am lucrat aproximativ trei ani de zile, până am ajuns la Actavis.

În condiţiile în care aţi fost studentă la Facultatea de Medicină, aţi avut joburi pe perioada studenţiei?

A.C. Pe timpul facultăţii, aş putea spune că am lucrat. Am avut un job foarte interesant pentru că am ajutat-o foarte mult pe mama mea, care deţinea o farmacie în Galaţi. În vremea aceea, când primele farmacii private începuseră să-şi desfăşoare activitatea, lucrurile nu se desfăşurau ca în prezent, când distribuitorii au o ofertă extrem de vastă şi se întrec în a furniza clienţilor cât mai rapid produsele de care au nevoie. Atunci, farmaciile trebuiau să se aprovizioneze şi să vină în Bucureşti unde erau cei mai mulţi producători şi distribuitori. Deci, o ajutam pe mama mea de fiecare dată când venea în Bucureşti, dar erau perioade când mă trimitea pe mine singură şi făceam toată această aprovizionare pe baza unui necesar. Atunci am înţeles ce înseamnă să alergi de dimineaţa până seara, să vizitezi toţi furnizorii, să negociezi cu ei, să strângi şi să încarci marfa pentru a o trimite la farmacie.

De ce nu aţi continuat ca ­medic la finalizarea facultăţii?

A.C. Am decis la momentul respectiv, în 1996, când am absolvit, că îmi doresc o independenţă financiară, iar medicina nu-ţi putea împlini această ambiţie. Era foarte importantă contribuţia părinţilor mei pentru a putea continua pe partea această aici. Practic, nici nu am lucrat în sistem, probabil, pentru că am fost tentată de această industrie datorită part-time-ului avut la farmacia mamei mele.

Medicina, ajutor în industria farmaceutică

Cum a fost trecerea de la medicină la departamentele de vânzări, marketing şi, mai târziu, de resurse umane?

A.C. Cariera medicală m-a ajutat foarte mult pentru că, automat, în industria farmaceutică trebuie să cunoşti terapiile cărora te adresezi, produsele famaceutice res­pec­tive. Experienţa medica­lă m-a ajutat să acumulez mai repede şi să fie mult mai uşoară tranziţia către un nou tip de job. Aptitudinile de vânzări şi cunoştinţele de marke­ting a trebuit să le consolidez, lucru care într-o companie multinaţională se face prin intermediul trainingurilor.

Dacă şi în prezent aţi fi fost director HR în cadrul Actavis, ce măsuri aţi fi luat faţă de personal dacă vi se cerea ­reducerea costurilor?

A.C. Este o întrebare foarte interesantă pentru că de obicei ne gândim să reducem costurile doar în situaţii de criză sau când nu ne merge bine. Dar, eu cred că reducerea costurilor trebuie să fie o preocupare constantă, fie că este vorba de criză economică sau nu. Primul element la care m-aş gândi ar fi partea de neperformanţă a unei organizaţii. Cei care nu ţin ritmul cu standardele pe care ni le dorim nu pot face parte din organizaţie. Credeţi-mă că aceasta este o reducere de costuri semnifi­cativă.

Cum măsuraţi această performanţă?

A.C. Pe baza unor targeturi şi a unor obiective pe care fie­care dintre noi le avem. Această evaluare se face trimestrial sau la fiecare şase luni, astfel încât să fie corectă. Este unul dintre elementele care aduce o reducere de costuri rapidă şi corectă.

Ce avantaje aţi avut ca director de HR care a avansat pe poziţia de director general în cadrul aceleiaşi companii?

A.C. Experienţa de resurse umane m-a ajutat să cunosc bine echipa. În cazul multora dintre ei, am ajutat şi eu la procesul de recrutare, alături de managerii departamentelor. În plus, mi-a oferit şi o perspectivă de business pentru că, în calitate de partener de resurse umane, am luat parte la decizii de afaceri, am făcut parte din echipa care construia planurile strategice.

Viaţa profesională vs personală

Câte ore staţi la birou pe zi?

A.C. Încerc să respect orele de program şi să am un echilibru între viaţa profesională şi cea personală, având acasă un băieţel de 6 ani, care are nevoie de mine. Sigur că iau cu mine câteodată acasă în gânduri Actavis, ceea ce înseamnă că lucrez un pic mai mult, dar o fac cu pasiune şi nu simt că lucrurile degenerează în vreun fel.

Peste cinci ani vă vedeţi tot aici, la Actavis?

A.C. Personal, am renunţat să mă gândesc la ce voi face peste cinci ani. Întotdeauna mi-a plăcut să trăiesc la maxim momentul şi să mă bucur de el. În cazul meu, oportunităţile nu au ezitat să apară, tocmai prin această abordare realistă a lucru­rilor, încercând să nu-mi mai fac speranţe cum va fi peste trei ani, ci făcând lucrurile cu pasiune şi optimism în prezent. 

CV: Pregătire de specialitate

La sfârşitul lunii aprilie, Alina ­Culcea a fost numită la conducerea ­Actavis, companie care activează în industria farmaceutică. Alina Culcea s-a alăturat echipei ­Actavis în 2006, ocupând funcţia de ­director de resurse umane, până în luna noiem­brie 2009, când a asigurat şi interimatul ­conducerii. Imediat după absolvirea ­cursurilor Universităţii de Medicină din Bucureşti (1996), Culcea a ­lucrat pentru mai multe companii internaţionale farmaceutice precum GlaxoSmithKline şi Pfizer. Pregătirea sa cuprinde o serie de programe de specialitate, precum Leadership Development Program-INSEAD, Assessor Certification-A&DC UK, MBTI Certification-OPP-Oxford UK, Coaching Certification-Center for Creative Leadership US etc.

„Dorindu-mi un job care să-mi asigure independenţă financiară, am hotărât că industria farmaceutică îmi poate oferi mult mai bine această perspectivă.”

„În timpul studenţiei, am avut un job foarte interesant, pentru că am ajutat-o foarte mult pe mama mea, care deţinea o farmacie în Galaţi.”

„Reducerea costurilor trebuie să fie o preocupare constantă, fie că este vorba de criză economică sau nu.”