„Se va vorbi mult despre Robert Lepage, despre «Poveștile africane ale lui Shakespeare» – spectacolul lui Krzysztof Warlikowski – sau despre Declan Donnellan, cu a sa «Măsură pentru Măsură», pentru că sunt unii dintre cei mai importanți regizori ai lumii“, spune Vlad Drăgulescu, co-director al Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova, eveniment organizat o dată la doi ani, care anunță, începând din 23 aprilie, un mix interesant de viziuni și genuri reunite sub titlul generic „Planeta Shakespeare“.
Hip Hop pe Othello de la Q Brothers şi Chicago Shakespeare Theater, un Vis al unei nopți de vară itinerant cu Compania britanică Parrabbola sau Romeo și Julieta în viziunea regizorului sud-coreean Oh Tae Suk, spectacol prezentat de Mokwha Repertory Company din Seoul – programul celei de-a XI-a ediții a festivalului promite, până pe data de 6 mai, peste 25 de spectacole ale unor companii teatrale din 13 ţări precum Polonia, Marea Britanie, Coreea de Sud, Africa de Sud, România, Belgia, Franţa, Japonia, Australia, Canada, Brazilia sau SUA. „Shakespeare poate fi și în adidași, poate fi și desculț. Nici îmbrăcat, nici dezbrăcat, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum. Shakespeare poate fi modern sau clasic, poate fi politic, poate fi despre revoltă, poate fi despre iubire, poate fi despre trădare, despre pasiune, nebunie, critică, visare…“, spune Vlad Drăgulescu, provocat să vorbească despre modalitățile contemporane de a înțelege opera unui geniu de la moartea căruia s-au împlinit, în 2016, 400 de ani. Deoarece marile istorii au și un traseu pragmatic, vom aminti că anul acesta, pe foaie, bugetul festivalului este de 4.150.000 de lei, adică aproape 900.000 de euro. La care se adaugă sprijinul greu cuantificabil, al întregii echipe, al Teatrului Național „Marin Sorescu“ din Craiova, al partenerilor și al trupelor care aleg să fie la Craiova în perioada 23 aprilie – 6 mai. Vor fi acrobați și clovni și anul acesta și la Teatrul Naţional din Craiova, considerat în anii ’90 drept „Vasul Amiral al teatrului românesc“ şi „Principalul Ambasador al culturii româneşti în lume“, o companie care a fost invitată, începând din 1993 şi până în 2000, cu o singură excepţie, an de an, să-şi prezinte marile spectacole în cadrul programelor Capitalelor Culturale Europene de la Anvers, Lisabona, Luxembourg, Thessaloniky, Stockholm şi Bologna. „Shakespeare a creat lumea în şapte zile“, spunea, cândva, Marin Sorescu. „În prima zi a făcut cerul, munţii şi prăpastiile sufleteşti. În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele și celelalte sentimente – Şi le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar, lui Antoniu, Cleopatrei şi Ofeliei, lui Othello şi altora, să le stăpânească, ei şi urmaşii lor. În vecii vecilor“. Și anul acesta se pun la cale alte și alte furtuni la Craiova, iar regele Lear e învățat iar și iar, așa cum spunea poetul, cum trebuie să poarte coroana de paie. „Am promis că nu voi alege premianții clasei, așa că highlight-urile le va alege fiecare spectator, în funcție de ceea ce vor trăi aici. Totuși, nu aș pierde Poveștile africane, Măsură pentru măsură sau Ace și opium“, spune Vlad Drăgulescu.
RL: Cea de-a XI-a ediţie a Festivalului se va deschide în data de 23 aprilie, ziua naşterii şi morţii lui William Shakespeare, urmând ca, pentru două săptămâni, toți participanții la eveniment să devină locuitori ai Planetei Shakespeare, așa cum spuneați în conferința de presă. Dacă ar fi să alegem doar… să zicem patru spectacole, care ar fi recomandările dvs., ca director artistic?
Vlad Drăgulescu: Să presupunem că aș fi profesor și aș avea o clasă de 25 de elevi. Bineînțeles că unii dintre ei vor fi premianți, alții nu. Unii mai buni la matematică, alții la muzică sau la geografie. Mi-ar plăcea să cred că aș fi genul de profesor care ar avea timpul, răbdarea și pasiunea de a vedea aceste calități la fiecare dintre ei și nu i-aș lăuda doar pe cei care au 10 pe linie. Cam așa și cu Festivalul Shakespeare. Avem trupe din întreaga lume. Unele mai celebre, altele ale unor școli de teatru care nu au avut încă timpul sau ocazia de a deveni celebri. Aș fi tentat să recomand fix aceste piese, pariurile pe care noi le facem și care, de-a lungul timpului, s-au dovedit a fi câștigătoare. Bineînțeles că se va vorbi mult despre „Poveștile africane ale lui Shakespeare“ al lui Krzysztof Warlikowski și Declan Donnellan cu a sa „Măsură pentru Măsură“, pentru că sunt unii dintre cei mai importanți regizori ai lumii, sau despre geniul Robert Lepage, pentru care ne-am luptat mult să îi avem în festival. Aș putea, la fel de bine, să vorbesc despre cum Q Brothers şi Chicago Shakespeare Theater din Statele Unite au făcut un spectacol de hip-hop pe Othello, pentru că este ceva inedit. Sau despre independentul Hamlet de la unteatru, pe care spectatorii din București îl știu deja – dovadă a faptului că teatrul independent a crescut foarte mult ca valoare în ultimii ani. Sau despre “Furtuna japoneză”, “Romeo și Julieta” din Coreea de Sud și așa mai departe. Dar ar fi o nedreptate. Fiecare dintre spectacolele din ediția de anul acesta a Shakespeare Internațional Festival este o bijuterie și cred că orice potențial spectator, fie el iubitor de Shakespeare sau nu, poate găsi ceva ce i se potrivește și care poate fi aproape de propria viziune asupra lumii, asupra oamenilor, a emoțiilor, a artei în general și a teatrului în particular. Cel mai corect răspuns ar fi: intrați pe pagina noastră de Facebook, urmăriți descrierile pieselor de acolo și alegeți după cum vă spune inima. Ea nu greșește niciodată. Nu mă ascultați nici pe mine, nici pe altcineva care vă spune că un spectacol este mai bun decât celălalt sau că o piesă e mai bună ca alta.
De la cartea lui Umberto Eco încoace, poate și de la filmul lui Roland Emmerich, mă gândesc uneori la încurcătura cu Shakespeare: operele lui Shakespeare au fost scrise de Francis Bacon. Iar în locul lui Bacon scria John Dee. Iar Francis Bacon era contele de Saint Germain și scria sub numele fals Johan Valentin Andreae. Iar acesta din urmă credem că nici n-a existat. V-a tentat vreodată teoria conspirației cu Shakespeare?
Trăim astăzi, mai mult decât oricând, într-o lume a fakenews-ului. Așa am evoluat noi, ca Planetă (Shakespeare și nu numai). Alături de controverse. Ce a fost întâi, oul sau găina? Mai mult decât orice controversă sau poveste romanțată sau nu, nu cred că există o poveste pentru o teorie a conspirației. Sau o altă poveste, care să demonteze o teorie a conspirației. Cred că cel mai important lucru care ne-a rămas este opera lui Shakespeare. Și faptul că, la atât de mulți ani distanță, o operă deloc ușor de digerat la o primă lectură este o referință pentru felul de a vedea lumea. Cred că teoriile conspirative apar în lipsa unei puteri umane de a înțelege anumite lucruri. Avem nevoie de logică, de explicații, de aceste mici povești care să explice de ce. De ce un scriitor care a murit acum 402 ani este considerat în continuare cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză? De ce, după 402 ani, lucrările sale sunt cel mai des citate, după Biblie? De ce este dramaturgul cel mai jucat și mai respectat după atâția ani? E greu de înțeles chiar și pentru cei care-l studiază o viață întreagă. Așa că îi vedem spectacolele, montate în întreaga lume, interpretate de către regizori și actori din culturi atât de diferite și ne bucurăm de asta. Și ne răspundem și la
întrebări.
Pentru că sunteți și în măsură să evaluați și pentru că faceți și de atâția ani documentare, ce reprezintă Shakespeare pentru lumea de azi? Cum îl înțeleg trupele și cum îl repun în scenă – de la un Richard cu adidași și proiecții, la montări clasice sau minimaliste. Care sunt trendurile lumii cu privire la opera acestui autor?
Că tot vorbeam de aceste de ce-uri. Stă în natura umană să găsească răspunsuri, iar eu sunt tot om. Și unul dintre răspunsurile pe care le-am găsit este acela că Shakespeare este universal și atemporal. Operele lui se pot adapta timpurilor și problemelor sociale ale fiecărui regizor. Shakespeare poate fi și în adidași, poate fi și desculț. Nici îmbrăcat, nici dezbrăcat, nici călare, nici pe jos, nici pe drum, nici pe lângă drum. Shakespeare poate fi modern sau clasic, poate fi politic, poate fi despre revoltă, poate fi despre iubire, poate fi despre trădare, despre pasiune, nebunie, critică, visare… Nu există un trend al lumii și exact asta este atât de frumos la Festivalul Shakespeare. Faptul că putem vedea fiecare colț al lumii, cu preocupările lui: un Shakespeare din Japonia va arăta diferit de un Shakespeare din Craiova, pentru că sunt culturi diferite. Evident că evoluția tehnologiei și-a făcut simțită prezența și în spectacolele pe care le vedem astăzi. Ar fi păcat să nu folosim instrumentele de care dispunem. De exemplu, Nopțile Ateniene ale Naționalului din Craiova (pe care îl puteți vedea în festival pe 1 mai), ne aduc cu măestrie lumea contemporană ca pe un joc. O lume în care visul este folosit ca un creator al realității. Regizorul ne aduce o lume legată de prezent atât prin estetică, joc actoricesc, cât și prin posibilitățile tehnice îndrăznețe aduse de scenograf.
Cum a evoluat, în timp, Festivalul de la Craiova? Cum a început și unde considerați că a ajuns acum?
Prima ediţie a Festivalului a avut loc în anul 1994 şi s-a desfăşurat sub semnul geniului patronului său literar, dar şi sub acela al regizorului Silviu Purcărete: la Naţionalul craiovean se montase marele lui spectacol cu Titus Andronicus, un spectacol cu Ştefan Iordache în rol principal şi care a făcut carieră în întreaga lume. Emil Boroghină a ţinut ca, de atunci, primul gong al fiecărei ediţii să bată la data de 23 aprilie, ziua în care lumea întreagă sărbătoreşte ziua de naştere a lui Shakespeare. În 1997 Teatrul Naţional Craiova prezenta un minunat Hamlet în regia lui Tompa Gabor, Teatrul Naţional din Ljubljana Hamlet al lui Janez Pipan, precum şi excelentul Troilus şi Cresida al Teatrului Municipal din Belgrad. În timp, am avut radicalul Timon din Atena al lui Mihai Măniuţiu, romanticul Romeo şi Julieta al lui Laszlo Bocsardi, dar şi Richard al III-lea de la Teatrul Wybrzeze din Gdansk, Hamlet, acel spectacol testamentar al lui Vlad Mugur, uluitorul Richard al III-lea al lui Rimas Tuminas de la Teatrul Naţional din Vilnius şi un excelent Visul unei nopţi de vară din Slovenia, de la Nova Goritzia. Mai întâi trianual, Festivalul Shakespeare se desfăşoară, din anul 2006, o dată la doi ani. De altfel, este un an de bornă, marcând începutul ediţiilor tematice: în 2006, Spectacole shakespeariene în viziuni paralele, în 2008, Mari regizori, mari spectacole, mari teatre ale Europei şi ale lumi, Constelaţia Hamlet în 2010, în 2012, Lumea-ntreagă e o scenă, în 2014 Shakespeare al tuturor, în 2016 Shakespeare pentru eternitate, iar acum, în 2018, Planeta Shakespeare. E greu de ales doar câteva nume, dar dacă trebuie atunci ar fi: Sir Stanley Wells, Declan Donnellan, Oskaras Korsunovas, Silviu Purcărete, Robert Wilson, Peter Brook, Thomas Ostermeier, Richard Schechner, Kelly Hunter… și iată că anul acesta îi avem pe Robert Lepage pe care îl curtăm din 2007 și pe Krzysztof Warlikowski. Nu credem, în artă, în clasamente. Să spunem doar că Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova este printre cele mai importante festivaluri Shakespeare din lume. Avem norocul că asta a fost spusă de alții, nu de noi, și atunci nu putem fi acuzați de lipsă de modestie.
De multe ori evaluăm un festival mare și numai din perspectiva bugetelor alocate. Care este, din acest punct de vedere, istoria și talia Festivalului Shakespeare? Ce buget are alocat anul acesta și unde se plasează în zona evenimentelor importante de România?
Cred că Shakespeare este un festival mare din prisma numelor despre care am vorbit până acum. Bineînțeles că bugetele sunt importante, altfel genul acesta de evenimente nu ar putea să se întâmple. Pe foaie, bugetul festivalului înseamnă 4.150.000 de lei, adică aproape 900.000 de euro. La care se adaugă sprijinul greu cuantificabil, al întregii echipe, al Teatrului Național „Marin Sorescu“ din Craiova, al partenerilor și al trupelor care aleg să fie la Craiova în perioada 23 aprilie – 6 mai. Despre plasarea în zona evenimentelor importante din România cred că cel mai bine ar fi să lăsăm spectatorii să decidă. Veniți la Craiova, populăm împreună Planeta Shakespeare și la final așteptăm calificativul. Suntem încrezători să facem acest pariu.
Care este conceptul acestui festival anul acesta? Care sunt highlight-urile?
Ediţia din anul 2018 are loc sub deviza Planeta Shakespeare, reunind spectacole ale unor teatre şi companii de pe toate continentele, din Europa, Asia, Africa, Australia și America. Am promis la începutul interviului că nu voi alege premianții clasei, așa că highlight-urile le va alege fiecare spectator, în funcție de ceea ce va trăi aici. Totuși, nu aș pierde Poveștile africane, Măsură pentru măsură și Ace și opium.
