Neînțelegerile politice au „putrezit“ „Pânzarul Moldovenesc“, corabia din vremea lui Ștefan cel Mare

În urmă cu 15 ani, cu prilejul sărbătoririi „Anului Ștefanian”, la Galați era sfințit „Pânzarul Moldovenesc”, replica fidelă a unei corăbii din flota Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare. Era construită după vechi stampe din colecția Muzeului Marinei din Constanța, dar era un proiect tehnic riguros, corabia îndeplinind toate condițiile pentru a primi avizul de navigație pe mare. A și navigat pe Marea Neagră, propulsată cu ajutorul celor trei pânze, „focul”, „randa” și „balonul”, rezistând la o furtună de gradul 5. Dar nu a rezistat disputelor politice.

Corăbiile Moldovei ­navigau pe Mediterana

Una dintre preocupările lui Ștefan cel Mare a fost consolidarea puterii militare la Gurile Dunării, iar pentru asta a construit o flotă puternică. Primele consemnări despre flota Moldovei datează de la asediul Chiliei din 1465. Pentru că Dunărea era îngheţată, iar pânzarele nu puteau fi utilizate, Ștefan cel Mare a folosit totuşi tunurile de pe corăbii. Moldova maritimă, cu porturile Cetatea Albă şi Chilia, era la acea vreme singura opozantă a turcilor pe mare, după ce cetatea Caffa fusese ocupată de otomani la asediul din 6 iunie 1475 și încetase comerţul genovez la Marea Neagră.

Documentele vremii consemnează forţa militară a flotei Moldovei. În 1475, corăbiile turceşti, ce se întorceau cu prada de la asediul Caffei, sunt capturate de pânzarele moldoveneşti din Chilia şi Cetatea Albă. Istoricul C.C. Giurăscu menţionează că în sec. al XV-lea flota Moldovei făcea transporturi de mărfuri pe Marea Neagră la Istanbul, treceau în Mediterana, prezenţa pânzarelor moldoveneşti fiind semnalată în insula Creta. Altă confirmare este firmanul din 9 iulie 1456 al sultanului Mahomed al II-lea, ce autoriza comerţul moldovenilor cu corăbiile lor la Istanbul.

„Pânzarul Moldovenesc”, simbol și atracție turistică

Pe 4 iulie 2004, avea loc la Galați sfințirea „Pânzarului Moldovenesc”, oficiată de un sobor de ierarhi în frunte cu Patriarhul Bi­sericii ­Ortodoxe Române, PF Daniel, care la vremea aceea era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, și arhiepiscopul Dunării de Jos, IPS Casian. Pânzarul a fost construit la comanda Consiliului Judeţean (CJ) Galaţi, care a marcat astfel „Anul Ștefanian – 2004”, dar atunci când a fost alocată suma de 830.000 lei s-a avut în vedere şi faptul că organizarea unor croaziere pe Dunăre cu corabia cu pânze ar constitui o atracţie turistică ce ar amortiza investiţia şi ar aduce destui bani la buget.

Reconstruit după ­stampele vremii

Corabia a fost construită după stampe existente la Muzeul Marinei din Constanţa. „Pânzarele” aveau prova înaltă şi întoarsă, ca la gondole, iar pupa, tăiată drept, se termina cu două coarne ce serveau pentru legarea bastimentului. Cârma era formată din două rame solide, câte una în fiecare bord, întărite cu fier la pană. Copastia era închisă numai în parte, pentru a putea fi utilizate şi rame. Pe punte, pânzarele aveau două bastioane, pentru adăpostul oamenilor. Marinarii lui Ștefan cel Mare purtau costumul naţional, din care nu lipseau căciula şi cămaşa cu mâneci largi. Pavilionul corabiei era roşu, având un cap de zimbru cu o stea cu cinci raze între coarne, cu o lună nouă în stânga sus şi o stea cu cinci raze în dreapta sus.

O corabie sigură, cu pânzele dublate de dotări moderne

„Pânzarul Moldovenesc” avea lungimea de 17,6 m şi lăţimea de 5, pescajul fiind de 1,5 m. Deplasamentul navei era de 25 tdw. Chila şi coastele corabiei erau construite din stejar stratificat, bordajul era din lemn de larice, puntea din lemn de mahon şi teck, placările fiind executate cu placaj de luan, esenţă de lemn foarte rezistentă la apă. Corabia era propulsată de 3 pânze, „focul” de 30 mp, „randa” de 40 mp şi „vela dreptun­ghiulară” – de 45 mp. Pentru a primi aviz de navigaţie, au fost instalate echipamente moderne. Corabia putea fi propulsată şi de un motor diesel de 70 CP, având o autonomie de 1.200 mile marine, adică 2.000 km. Pânzarul era dotat cu instalaţie de navigaţie prin sa­telit GPS, radar, staţie radio şi un sonar modern. În cele două careuri ale navei erau 8 cuşete şi două grupuri sanitare. Navigarea pânzarului putea fi asigurată de un echipaj de 4 persoane, nava putând lua la bord 20 de turişti. Siguranţa corabiei a fost verificată prin probele de mare efectuate în 2005 pe Marea Neagră, la care a rezistat la o furtună de gradul 5, navigând numai cu pânzele.

Corabia lui Ștefan cel Mare, în vizorul „soluției imorale”

„Pânzarul Moldove­nesc” a devenit simbolul Galațiului. Dar iunie-iulie 2004, când a fost sfințit, a fost și perioadă de alegeri locale. La Galați a fost adoptată în iulie „soluția imo­rală” care la București avea să fie pusă în practică după alegerile generale din decembrie: liderul PNL Galați, deputatul Victor Dobre, și liderul PD Galați, deputatul Mircea Toader, i-au oferit liderului PC Galați, Eugen Durbacă, susținerea la șefia CJ Galați pentru a forma o alianță anti-PSD, alcătuită din frontul PNL-PD-PC. Noii șefi ai administrației locale au început o campanie împotriva a ce făcuse PSD la Galați și la pachet a intrat și „Pânzarul Mol­dovenesc”, criticat ca fiind o risipă de bani publici.

Președintele CJ Galați a refuzat angajarea ­marinarilor

În perioada 2004-2006 cu „Pânzarul Moldovenesc” au fost efectuate câteva croaziere pe Dunăre și Prut pentru grupuri de specialiști care participau la diverse evenimente organizate la Galați. Costul unei croaziere era de 1.000 de euro. Începuseră să apară solicitări și de la agenții de turism din țară. Armatorul, proprietarul corabiei, Centrul Cultural Dunărea de Jos, de sub autoritatea CJ Galați, ar fi trebuit să angajeze 3-4 marinari și doi electricieni pentru navigație și pază, dar președintele CJ Galați, Eugen Durbacă, acum deputat Pro România, a refuzat să aprobe angajările și a dispus ca „Pânzarul Moldovenesc” să fie urcat pe mal. După 2-3 ani în care a fost expus pe o schelă amplasată pe Faleza Dunării, unde la un moment dat a fost „tamponat” de o mașină de colectare a gunoiului, „Pânzarul Moldovenesc” a fost relansat la apă.

Corabia, distrusă cu cele mai bune intenții

În 2011, Centrul Cultural Dunărea de Jos a primit o ofertă interesantă. Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării Galați, condusă de Ciprian Dediu, din clientela PSD Galați, solicita preluarea „Pânzarului” pentru a-l repara și reda navigației. Prin Acordul de Cooperare, încheiat până în 2021, asociația îşi asuma asigurarea resurselor financiare legate de reparaţii anuale, întreţinere la cheu, de echipaj, de autorizare, de pază, de asigurare. Numai că ONG-ul respectiv n-a trecut de faza bunelor intenții. A obținut de la administrația Șantierului Naval „Damen” plasarea navei pe tacheți la Dana 6 a șantierului, cu promisiunea că va lansa o comandă pentru reparații, care nu a venit nici astăzi. În 2017, un expert a constatat că nava nu mai poate fi nici măcar reparată: „Starea fizică a construcţiei nu permite existenţa acesteia mai mult de trei ani, urmând dezmembrarea, fără intervenţia omului, numai din cauze naturale”. E o grămadă de lemne putrezite.

Daune de 58.000 euro

S-a ajuns la un proces. Centrul Cultural Dunărea de Jos a dat în judecată Asociaţia Institutul Dezvoltării Durabile a Dunării, soli­citând daune. Pe 28 martie, instanța Tribunalului Galați s-a pronunțat în do­sarul nr. 2769/121/2017, dispunând plata daunelor. „Instanța obligă pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 58.100 euro în echivalent în lei la data plății cu titlu de prejudiciu”, se spune în sentința nr. 223/2019. Astfel, se încheie epopeea reconstruirii unei corăbii din vremea lui Ștefan cel Mare și povestea croazierelor pe Dunăre cu o corabie cu pânze.