Munca lui JF Nash Jr. a oferit o perspectivă asupra factorilor care guvernează șansa și luarea deciziilor, în sistemele complexe din viața noastră de zi cu zi.
Despre cazul său, regizorul american Ron Howard a realizat filmul „A Beautiful Mind”, o ecranizare a cărţii cu acelaşi nume a Sylviei Nasar, avându-l pe Russel Crowe protagonist.
Teoriile lui Nash sunt utilizate astăzi pe scară largă în Economie. A fost cercetător senior în ştiinţe matematice la Universitatea Princeton şi a împărțit Premiul Nobel în Științe Economice, în 1994, cu Reinhard Selten și John Harsanyi.
În anul 2015, a împărţit şi Premiul Abel cu Louis Nirenberg, pentru munca sa în ecuațiile diferențiale parțiale nelineare. Este singurul om care a primit şi Nobelul, și Abelul. Munca şi viaţa acestui geniu este o împletire de patologic, conspiraţii închipuite şi reale şi matematică de vârf.
„Se poate spune că moartea lui Nash se înscrie exact în Teoria Jocului, ce a reprezentat mare parte din activitatea ştiinţifică prodigioasă a însăşi victimei tragicului accident.”
Ca să dăm un exemplu plastic, omul acesta cu minte sclipitoare credea că toţi inşii cu cravată roşie din jurul lui erau membri ai unei conspiraţii comuniste împotriva sa.
În 1959, Nash a început să prezinte semne clare de boală mintală și a petrecut câțiva ani la spitale psihiatrice, diagnosticat cu schizofrenie paranoică. După 1970, starea i s-a îmbunătățit lent, permițându-i să revină la munca academică până la jumătatea anilor ’80.
Pe 23 mai 2015, Nash și soția lui, Alicia, au murit într-un accident de mașină, în timp ce se afla într-un taxi, pe sistemul de autostrăzi din New Jersey. Se poate spune fără putinţă de tăgadă că, dacă taxiul în care se afla a avut un simplu accident, moartea lui John Forbes Nash Jr. se înscrie exact în Teoria Jocului, ce a reprezentat mare parte din activitatea ştiinţifică prodigioasă a însăşi victimei tragicului accident.
Geniul matematic faţă cu NSA
În mintea unui geniu, mai ales când acesta este matematician, se pot petrece atâtea conexiuni simultane, încât toate acestea pot să ducă la afectarea severă a integrităţii sale mintale.
Marele matematician franco-rus Mihail Leonidovici Gromov scrie despre opera lui Nash:
“Rezolva probleme matematice clasice dificile pe care nimeni altcineva n-a fost în stare să le rezolve, nici măcar să-și imagineze cum să o facă… Dar ceea ce a descoperit în cursul construcțiilor sale de încorporări izometrice e departe de matematicile clasice, e ceva care aduce o modificare dramatică a înțelegerii noastre despre logica de bază a analizei și Geometriei Diferențiale”.
FOTO John Forbes Nash Jr., omul care a revoluţionat matematicile.
Gromov mai spune că, „judecând din perspectiva clasică, ceea ce John Nash a obținut în lucrările sale e la fel de imposibil de realizat ca şi povestea vieții sale.
Lucrările lui despre imersiile izometrice au deschis o nouă lume a matematicii, care se întinde în fața ochilor noștri în direcții încă necunoscute și încă așteaptă să fie explorate”.
Criptografie şi servicii
În anul 2011, NSA a declasificat mai multe scrisori scrise de Nash în anii ’50, în care propusese realizarea unei noi maşini de criptare – decriptare. Scrisorile arată că JL Nash a anticipat multe concepte de criptografie modernă, care se bazează pe duritatea de calcul.
Există unele probe că geniul ar fi lucrat sau, oricum, ar fi avut unele contacte cu serviciile secrete americane, dar datele factuale sunt incerte. Un matematician de vârf poate scrie o epistolă unui serviciu secret, dar aceasta poate să nu însemne, factual, şi o colaborare intensă.
Au existat şi dezamăgiri profesionale banale ce l-au afectat profund pe Nash. În biografia ei “A Beautiful Mind”, Sylvia Nasar spune că Nash lucra la dovedirea celei de-a 19-a Probleme a lui Hilbert, ce implică ecuații diferențiale parțiale eliptice, când, în 1956, a aflat că un matematician italian, Ennio de Giorgi, publicase o rezolvare cu doar câteva luni înainte ca Nash să o facă.
Cei doi fantastici matematicieni s-au cunoscut reciproc la Institutul de Științe Matematice Courant, al Universității din New York, în vara anului 1956. Fiecare a găsit căi diferite pentru a ajunge la soluție. S-a speculat că, dacă numai Nash sau de Giorgi ar fi rezolvat problema, i s-ar fi dat Medalia Fields.
Deși boala mintală a lui Nash a început să se manifeste mai întâi ca o paranoia, soția lui i-a descris ulterior comportamentul ca fiind fluctuant. Nash a trimis către ambasadele din Washington scrisori, în care afirma că tipii cu cravată roşie care îl urmăresc vor să instituie un guvern comunist în SUA.
La Universitatea Columbia a ţinut o prelegere ininteligibilă, despre Ipoteza Riemann. Concluzia? Omenirea nu a avansat, în istoria ei, numai datorită unor minţi luminate întrutotul nederaiate.
