"…Dupa cum isi aminteste Alexandra Kollontai, in anii 20, intr-o discutie cu Marcel Bodii, colegul ei de la legatia sovietica din Norvegia, aflase ca Nadejda Krupskaia era la curent cu aventura sotului ei. stia catde «atasat era Lenin de Inessa si de multe ori isi exprimase intentia de a pleca», insa Lenin o convinsese sa ramana."
Cel ce viziteaza la Leningrad vechea catedrala Sfanta Fecioara din Cazan, situata pe Nevski Prospect si transformata in Muzeu al ateismului si religiei, va fi surprins constatand ca parintii bolsevismului, Marx, Engels si Lenin, sunt reprezentati grafic ca si cand ar fi o alta treime. Acesti trei superoameni, aproape zeificati, par ca vor sa impuna un adevar supranatural, indiscutabil, dogmatic", afirma reputatul istoric francez Jacques de Launay ("Psihologie si sexualitate la mari contemporani", Ed. Venus, Bucuresti, 1993, p. 137), reluand, de fapt, o observatie extrem de importanta a lui Nicolai Berdiaev: "Comunismul, si in teorie, si in practica, este de asemeni o manifestare de ordin spiritual si religios. Exact ca religia este de temut, ca atare se opune crestinismului si intelege sa-l inlature." ("Vérité et mensonge du Communisme", in "Problème du Communisme", ed. Desclée de Brouwer et C-ie, Paris, 1933, p. 15, trad. Al.M.). Ca religie, cu dogme si fondatori perceputi realmente ca supraoameni, marxism-leninismul, osatura ideologica a bolsevismului, "armatura doctrinara a partidului comunist" (cf. N. Berdiaev, op. cit., p. 17), ideologia in chestiune are nevoie de o proiectie de dimensiuni mitologice a "corifeilor" in imaginarul colectiv. (Notam in treacat, ca in URSS, in "democratiile populare" si in sanul partidelor comuniste din Occident, a existat, la dimensiuni mai mari chiar decat in cazul celor trei deja amintiti, cultul lui Stalin). O propaganda abila i-a transformat pe cei patru in eroi de legenda, in intruchipari grandioase, supraumane, expurgate de atributele normalitatii sociale, asa cum o percepem la scara firescului. Aparatul de propaganda bolsevic le-a construit, pentru uzul oamenilor de rand, imagini ultrasolemne, cvasihieratice, aproape de mit.
O atentie deosebita a fost acordata estomparii vietii sentimentale a celor patru personaje, biografiile oficiale vorbind, in cel mai bun caz, despre "o sotie credincioasa" sau "o devotata tovarasa de viata" – sintagma sub care este cunoscuta Nadejda Konstantinova Krupskaia, o femeie care a suferit nu putin in timpul convietuirii cu Lenin. In mentalul colectiv, sefii comunisti apar, datorita unei iscusite operatiuni de intoxicare si de mistificare, ca eroi, in nici un caz ca oameni in carne si oase. Despre firescul uman, despre sexualitatea "eroilor" nu s-a stiut multa vreme nimic, mergandu-se ca in cazul lui Stalin, pana la ocultarea relatiilor sale conjugale si extraconjugale, pana la ascunderea laturii sexuale a personalitatii sale sub pecetea secretului de stat. In absenta tentativei de a conferi o aura mistica imaginii sefului Comunist – Marx, Lenin, Mao, Kim Ir Sen, Stalin – nu se explica transformarea acestora in mit, in religie sui-generis. (In sens invers, credem ca ar putea fi descifrate incercarile de o extraordinara viclenie, intreprinse si cu mijloacele discursului teologic dar, pe adresa unor imense multimi de naivi, si cu instrumentele literaturii de senzatie, in ambele modalitati – pe termen lung, incercarile, deci, de al dezdumnezei pe Hristos, casatorit, chipurile, cu Maria-Magdalena…). Dincolo de constructia artificiala a aparentelor, exista o lume in care colcaie patimile, desfraul, adulterul, in care, pe fond sexual, au loc chiar crime. O lume la urma urmei … omeneasca. Dar care trebuie ferita de privirile vulgului!
Homo sum …
Biografiile encomiastice ale lui Karl Marx vorbesc despre unirea fericita a intemeietorului "socialismului stiintific" cu Jenny von Westphalen, o femeie deosebita, devotata barbatului, capabila de cele mai mari sacrificii. Portretul doamnei Jenny Marx este exact. Iubirea pentru ilustrul sau sot a fost constanta si profunda. Moralitatea "corifeilor" nu a fost, insa, pe masura devotamentului sotiei. Acest "geniu navalnic" (cf. Jacques de Launay, op.cit., p. 139) a aplicat si in viata sexuala dictonul "Homo sum et humani nihil a me alienum puto" / "Sunt om si nu-mi este strain nimic din ceea ce e omenesc", celebrul vers al lui Terentiu, pe care il repeta adesea. Printre faptele lumesti se inscrie legatura adulterina cu guvernanta Hélène Demuth, in urma carei relatii s-a nascut, la 23 iunie 1851, Frederic. Ca si Engels, Hélène Demuth isi leaga statornic viata de familia Marx. Istoricul francez citat spune ca Engels, care a slujit memoria prietenului sau "pana-n ultimele sale clipe", i-a dezvaluit lui Eleanor Marx, una dintre fiicele lui Karl, adevarul: "Marx, a carui sotie era geloasa, avusese un fiu de la guvernanta Hélène Demuth dar nu avusese curajul sa-l recunoasca. Engels o lasase sa creada pe doamna Marx ca el este tatal tanarului Frederic Demuth, ceea ce a rezolvat pe moment problema. Muribund, (Engels n.n.) neputand sa vorbeasca, a cerut sa i se aduca o bucata de ardezie si a scris pentru Eleanor, cu creta: «Frederic este fiul lui Marx» (idem, p. 157). Jacques Attali, autorul exhaustivului volum "Karl Marx ou l’esprit du monde" (ed. Artème Fayard, Paris, 2005) aduce precizari foarte interesante: "Friedrich Engels recunoaste copilul caruia i se da numele de Frederic Lewis, plasat la o doica pe cheltuiala sa. Dupa multi ani, Loiuse Freyberger-Kautsky (ultima guvernanta a lui Engels …) va sustine ca Engels i-ar fi marturisit, pe patul de moarte, ca tatal copilului nu era altul decat Karl Marx. Hélène va pastra toata viata tacerea in aceasta privinta. Marx nu va face nimic, niciodata, pentru copil, pe care Engels a refuzat totdeauna sa-l vada si pe care copiii lui Karl vor sfarsi prin a-l considera frate vitreg, chiar daca el insusi, devenit muncitor si militant socialist, nu va sti niciodata nimic despre originea lui." (op.cit., p. 191; pe aceeasi pagina, citim urmatoarele: "Zvonurile despre o nastere ilegitima fac, cu mare viteza, inconjurul micii lumi a proscrisilor (aflati la Londra, unde locuia atunci familia Marx – n.n.) «Infamii de nedescris!» ii scrie Marx, dupa de-abia o luna, lui Weydemeyer (un prieten politic – n.n.), instalat la New-York, care este deja la curent. In ceea ce-l priveste pe Engels, fara stipendiile acestuia familia Marx nu s-ar fi putut descurca: in total, 150.000 de marci, provenite din profitul fabricii de textile a tatalui sau. Vajnicul corifeu nr. 2, cosemnatar al Manifestului Partidului Comunist si autor al unui important studiu despre dramatica situatie a clasei muncitoare in Anglia, devenit secretar general al Asociatiei Internationale a Muncitorilor, "dupa 1870 traieste la Londra ca un burghez instarit, facand pe dandy-ul, ducandu-se din cand in cand la vanatoare si continuand sa-i plateasca lui Marx o pensie de 7.000 de marci" (cf. J. de Launay, p. 156).
Nadejda Krupskaia? Inessa Armand? sau "Micul Ghersele"? Greu de ales!
Vladimir Ilici Ulianov si-a cunoscut viitoarea sotie in februarie 1894 la Sankt Petersburg. Dupa trei ani a fost exilat in Siberia, la susenskoe, unde, la 10.07.1898,
s-a casatorit cu Nadejda, o tanara cu un an mai mare, nu deosebit de atractiva sub raport fizic dar extrem de serioasa si de atasata sotului sau. Aveau aceleasi convingeri ideologice. Insotirea lor nu a fost expresia dragostei, ci a ratiunii. "Casatoria care n-a avut la baza o dragoste prea puternica s-a transformat pe parcurs intr-o legatura stransa. Nadejda devenise umbra lui Lenin, viata ei fiind lipsita de sens in absenta sotului sau", spune unul dintre cei mai importanti istorici rusi, generalul Dmitri Volkogonov, in "Lenin – o noua biografie" (ed. Orizonturi, ed. Lider, Bucuresti, p. 68).
Daca Vladimir Ilici a nutrit doar afectiune si respect pentru sotie (pe care o considera, in gluma, "singura femeie in stare sa-l inteleaga pe Marx si, totodata, sa joace sah si sa se descurce cu orarul mersului trenurilor" – cf. Jacques de Launay, p. 203), conducatorul revolutiei bolsevice a facut o pasiune profunda pentru Inessa Armand, nascuta Pécheux d’Herbenville, casatorita cu industriasul Alexandre Armand, stabilit in Rusia.
Inessa, mama a cinci copii, cu noua ani mai tanara decat celebrul sau amant, l-a cunoscut pe Lenin la Paris, in 1909. Aderase deja in Rusia la socialism, fusese chiar arestata in 1905 si deportata in Siberia, de unde a evadat. "De indata ce s-a instalat la Paris, Inessa a intrat in randul principalilor sustinatori ai lui Lenin (…). In primavara anului 1911, la Longjumeau, ea incepe sa colaboreze strans cu Lenin si cu sotia lui (…). La sfarsitul lunii august 1911, locuia la Paris, pe str. Marie-Rose nr. 4, intr-un imobil invecinat cu cel in care stateau Lenin si sotia sa. Ii viziteaza in fiecare zi" (id., p. 205). Cei trei au fost impreuna si la Cracovia si, in 1915, la Berna. Inessa i-a insotit in 1917 in faimosul tren in care Lenin a strabatut Germania.
De la istoricul Dimitri Volkogonov aflam mai multe despre relatia lui Lenin cu frantuzoica. "Inessa Armand jucase un rol extrem de important in viata barbatului al carui devotament fata de Marea Idee lasa prea putin loc pentru altceva. Reusise sa atinga corzi ascunse foarte adanc in inima lui atat de puritana. Lenin simtise permanent nevoia sa fie impreuna cu ea, sa-i scrie sau sa-i vorbeasca. Sotia lui nu-i deranja. Dupa cum isi aminteste Alexandra Kollontai, in anii 20, intr-o discutie cu Marcel Bodii, colegul ei de la legatia sovietica din Norvegia, aflase ca Nadejda Krupskaia era la curent cu aventura sotului ei. stia cat de «atasat era Lenin de Inessa si de multe ori isi exprimase intentia de a pleca», insa Lenin o convinsese sa ramana." Se pare ca a fost unul din acele rare triunghiuri conjugale in care persoanele s-au purtat foarte decent." (op.cit., p. 70).
Ca si copilul din flori a lui Marx ori aventurile lui Engels, legatura Corifeului nr. 3 cu frantuzoaica bolsevica a constituit un secret strasnic pazit. Nu o vom gasi in biografiile intocmite de scribii de partid si de stat. Triunghiul conjugal alcatuit din Volodea, Nadejda si Inessa – manifestare profund imorala daca ne gandim la severul cod etic al comunistilor care pretind ca doar burghezia, desigur decadenta in tot ce face, se preteaza la asemenea acte imorale – este doar un aspect al vietii intime a marelui om politic. Proletarii din toate tarile ar fi fost buimaciti daca ar fi aflat ca idolul lor era… bisexual! Inca din timpul confortabilului exil de la Zürich, Lenin intretinea legaturi homosexuale cu tovarasul sau de lupta bolsevica Grigori Evseievici Zinoviev (pe numele sau adevarat Apfelbaum). Intr-un documentar intitulat "Wall-Street-ul a finantat cu milioane «verzi» revolutia «rosie»", politologul Vladimir Alexe scrie, sub titlul "Lenin calatorea impreuna cu sotia sa, Nadejda si cu amantul sau, «Micul Ghersele»" urmatoarele: "Lenin si grupul sau de bolsevici au parasit Zürichul cu un tren special, pe 9 aprilie 1917, orele 15,10, data fixata de serviciul secret german." (Reamintim ca revolutia bolsevica a fost finantata de bancheri americani precum Iacob-Henry Schiff, presedintele bancii "Kuhn, Loeb and Co" si Paul Warburg, reintoarcerea lui Lenin si a grupului sau in Rusia fiind organizata de fratele bancherului Max Warburg, seful serviciului secret militar german – cf. Vl. Alexe).
"Printre cei 33 de calatori, alaturi de Lenin si sotia sa Nadejda Krupskaia, se afla si Zinoviev, cel cu care Lenin intretinea, de ani de zile, o relatie homosexuala (cei doi fusesera surprinsi in pat, la Zürich, chiar de Krupskaia!). Mai tarziu, cand Lenin era pe moarte, dupa atentatul Dvorei Kaplan, «Micul Ghersele» (cum isi spunea Zinoviev) continuu sa-i dea tarcoale lui «Vova» (Lenin) si sa-i scrie biletele infocate de amor, descoperite dupa 1991 in arhiva Kremlinului" (Romania Libera, 12.02.1998). In ce priveste structura psihologica a lui Vladimir Ilici, J. de Launay afirma ca era emotiv stiind sa-si controleze perfect emotivitatea, altruist si iubitor de copii. De pe urma "altruismului" au ramas CEKA (politia politica secreta bolsevica), teroarea de stat si cca. 15 milioane de victime. Asta – doar in URSS.
"Se cauta o tiitoare pentru secretarul general"
Iosif Visarionovici Djugasvili, zis Soso, zis Koba, zis Stalin este probabil, cel mai mare criminal din toate timpurile. Bolsevic pur si dur, viata sa a fost fie lupta pentru putere, fie exercitarea puterii absolute. Intr-o biografie pusa sub semnul politicului, nu este loc pentru sentimentele general umane. Sau, cel putin, nu sunt exteriorizate. Stalin si-a ascuns cu grija viata personala. Se stie ca a fost casatorit cu Ekaterina Svanidze, care, dupa ce l-a nascut pe Iakov, moare de tuberculoza (1907) apoi cu Nadia Allilueva (in 1919) cu care va avea doi copii: Vasili (n. 1921 – m. 1959, alcoolic) si Svetlana (n. 1926), autoarea exceptionalei carti "En une seule année" (ed. Robert Laffont, Paris, 1969, trad. din rusa de Nadejda Gneditz; vom folosi in acest capitol, si informatiile furnizate de Georges Bortoli – Mort de Staline – Laffont, Paris, 1973 si Rosamond Richardson – "Cosmarul rosu – In inima clanului Stalin" ed. Aldo Press, Bucuresti, 2000, trad. de Cristian Banu dupa "The Long Shadow Inside Stalins’s family". Traducerile din franceza au fost facute de Al. M.). Viata de familie a lui Stalin, devenit stapan absolut al unui imens imperiu, a fost multa vreme un subiect ocolit cu mare grija de biografii oficiali. Legaturile extraconjugale pur si simplu nu exista!
Cel Mai Mare Om al Tuturor Timpurilor isi consacra intreaga viata fericirii poporului sovietic si eliberarii proletariatului mondial de sub jugul imperialismului! In mentalul colectiv, geniul de la Kremlin este un zeu asexuat. Care este adevarul? Dupa moartea tragica a Nadejdei (1932), in ziarele din Occident apare stirea ca Stalin s-ar fi recasatorit; noua sotie ar fi "Roza Kaganovici, de origine israelita, medic de profesie, cu picioare solide si ochi negri focosi. Este sora (sau, dupa unii, nepoata) lui Lazar Kaganovici, unul dintre principalii membri ai Politbiroului (…) . Dupa multi ani, fiica lui Stalin va afirma ca Roza Kaganovici n-a existat vreodata. Totusi n-au inventat-o corespondentii de presa (…). Nimeni nu-si inchipuie insa ca a putut sa stea douazeci de ani fara o femeie. Nadia a murit in 1932. In anul urmator, Isaac Babel, scriitor bine informat si cu multe relatii, le strecura unor prieteni parizieni ca «se cauta o tiitoare pentru secretarul general». Dupa care secretarul general l-a trimis pe Babel sa palavrageasca pe lumea cealalta. Dar apropiatii lui de dinainte de a deveni zeu, il stiau ca pe un om cu temperament puternic si cu pofte brutale. Gusturile ii sunt bine cunoscute: o sfanta oroare de intelectuale si preferinta pentru frumusetile planturoase. Intalnind-o pe Liubov Orlova, starul anilor 30, l-a amenintat pe sotul acesteia, glumind doar pe jumatate: "O sa ai de-a face cu mine daca mai slabeste Liubov Petrovna!" Docil, cinematograful sovietic a si fost populat cu vacarite zdravene. (G. Bortoli, op. cit., p. 25-26).
A doua sotie a lui Stalin s-a sinucis; cauzele gestului sau disperat sunt infatisate de Svetlana: "In familia in care m-am nascut, unde am crescut, nimic nu era normal, totul era inabusitor, iar sinuciderea mamei vorbeste despre disperarea noastra. Zidurile Kremlinului in jurul meu. Politia secreta in casa, in bucatarie, la scoala. Deasupra tuturor, un om golit (de sentimente), impietrit, singuratic, care se izolase din propria-i vointa de vechii tovarasi (…) si care, cu cativa complici, transformase tara intr-o puscarie in care orice fiinta vie, de indata ce gandea cat de putin era asasinata; un om care provoca, el singur, groaza si ura a milioane si milioane de oameni: tatal meu." (Svetlana Allilueva, op.cit., p. 126). Atmosfera inumana, antiumana din jurul lui Stalin a impins-o pe fiinta luminoasa si blanda care a fost mama Svetlanei, cu 22 de ani mai tanara decat sotul ei, la sinucidere. Nu inainte de a-i fi lasat sotului o scrisoare plina de grave acuzatii cu caracter politic. Stalin nu a fost la inmormantare; nu s-a dus niciodata la mormantul Nadejdei. Dupa spusele Svetlanei, desi bulversat, Stalin a luat sinuciderea sotiei drept un afront la adresa lui, o sfidare. Dupa moartea ei, a devenit si mai crud. Familia defunctei a luat drumul lagarelor unde a fost decimata. Neomenia Stapanului s-a revarsat si asupra primei iubiri a fiicei sale. La 17 ani fata s-a indragostit de un tanar de 37 de ani care, stiind ca relatia lor, inocenta, de altfel, nu va duce la nimic, a vrut sa paraseasca Moscova. Prea tarziu: omul a fost arestat, acuzat de spionaj si deportat in Siberia, totul din ordinului lui Stalin. (Situatia analoga cu ceea ce se va petrece in Romania mai tarziu in familia lui Gheorghiu-Dej). Svetlana, fiinta profund nefericita, din cauza tatalui, si-a iubit enorm mama. A fost (cf. arborelui genealogic alcatuit de Rosamond Richardson, casatorita de trei ori si a avut cinci copii).
Cine zice rau de Beria ajunge in Siberia!
"Accesul lui Beria in randurile boierimii sovietice era mai recent (decat al lui Kaganovici – n.n.). Se catarase in varf cu o viteza record … Stapana casei, frumoasa Nina, dadea tonul. Nina era o tarancuta de 16 ani si traia intr-un sat din Mingrelia pe care ar fi putut sa nu-l paraseasca niciodata daca n-ar fi auzit, intr-o zi, ca Lavreniti Beria, sef al GPU (politia politica) din Georgia trecea pe acolo. Se hotari sa se duca imediat sa-i ceara sa-i elibereze fratele, arestat. Beria era la lucru, in trenul sau special. Nina intra in vagon. Era deja foarte frumoasa, de o frumusete care-l izbi in inima pe seful politiei. Beria o baga intr-un compartiment, incuie usa, ordona sa plece trenul. Astfel i-a devenit Nina nevasta" (Svetlana Allilueva, op. cit., p. 365). Ca si crimele sale, apetitul sexual al lui Beria a ramas celebru. Svetlana, prietena a Ninei a fost singura fiinta care a vazut-o pe aceasta plangand din pricina injosirilor la care a fost supusa. Femeia si-a iubit cu disperare singurul copil, compensatie pentru viata inabusitoare dusa alaturi de temutul Inchizitor bolsevic. Personajul este "gras, greoi, nu seamana cu tablourile oficiale care-i lungesc fata si-l impodobesc cu o frumoasa frunte inalta de intelectual. Cei in stare sa-si riste viata pentru un banc spun ca «Beria n-a mai citit o carte de pe vremea lui Gutenberg». Ii plac vinul si femeile. «Un veritabil betivan», zice Djilas, care a stat cu el la masa. Svetlana Allilueva il descrie ca fiind beat crita la sfarsitul petrecerii (…). Pune sa fie rapite fete in plina Moscova ca sa fie duse la locuinta sa exclusiva sau la conac. Omul cu ten verzui si maini umede are o furioasa pasiune pentru sexul frumos. Femeile care i-au placut sunt rasplatite regeste, chiar si cu o vila la Marea Neagra (…) . Cat despre cele care-i displac, cu atat mai rau pentru ele." (cf. G. Bortoli, op.cit. p. 52). Individul ordona, pur si simplu, sa fie arestate asa cum i s-a intamplat unei actrite care, vazandu-l cat e de urat, dupa cina a luat-o la fuga… Desfraul lui Beria este evocat si de secretarul particular al lui Stalin, Valentin Berejkov, care spune ca individul "si-a ales un grup de ofiteri KGB de incredere care strabateau strazile in cautare de femei si fete atragatoare. Oamenii lui nu faceau nici un efort sa salveze aparentele. O masina se oprea pe neasteptate in fata unei femei sau tinere fete care isi vedea de treburile ei.
Un ofiter in uniforma politiei secrete se apropia ceremonios de ea si o invita in masina pentru a discuta o chestiune importanta. Apoi portiera se trantea in urma ei si noua victima a poftelor lui Beria era debarcata in curtea din spate a resedintei acestuia. Un ofiter o conducea in sufragerie (…) Un barbat scund, cu ochelari, pe care il vazuse in nenumarate portrete, intra in camera imbracat intr-un halat de baie. Ii facea o propunere indecenta si daca aceasta refuza, o viola pur si simplu. Cand totul se termina, un ofiter de securitate o conducea inapoi si o avertiza ca, daca va divulga cuiva «acest secret», va fi trimisa in Siberia impreuna cu intreaga familie. si femeile isi tineau gura bine inchisa. Au inceput sa vorbeasca abia dupa ce Beria a fost impuscat. Beria era un colectionar aparte: in dormitorul lui au fost gasite numele a peste cinci sute de asemenea victime." ("In umbra lui Stalin", ed. Lider, Bucuresti, 1994, p. 413). Acelasi autor, care a trait in cele mai inalte cercuri ale puteri bolsevice, afirma ca "Beria nu era singurul obsedat sexual la nivelul conducerii superioare de partid." Dekanozov, general de securitate, fost ambasador la Berlin, ministru adjunct al Afacerilor Externe, a fost retrogradat la functia inferioara de vicepresedinte al Radiodifuziunii "din cauza unei afaceri de moravuri." (cf. Pavel Sudoplatov – "Missions spéciales", ed. Seuil, Paris, 1994, p. 593). Dekanozov, un cekist feroce, care a supervizat deportarea tatarilor crimeeni, a sedus-o pe fiica unui inalt functionar prieten cu Molotov. Desi protejat al lui Stalin, Tatucul nu l-a aparat. A fost impuscat in 1953 ca "berianist" dar nu inainte de a fi fost mutat la GUSIMZ ("Departamentul Proprietatilor Sovietice din Strainatate"), condus de amicul sau Vsevolod Merkulov (executat tot ca "berianist"), "unde s-a ocupat cu administrarea uriaselor despagubiri de razboi pe care le primeam si organiza in mod nemijlocit jefuirea tarilor est-europene. Palate si castele intregi au fost mutate in tara noastra, spre desfatarea conducerii superioare de partid si a elitei guvernamentale. Cladirile erau demontate si reansamblate pe terenuri din apropierea Moscovei. Automobile, sculpturi, picturi etc. erau carate aici cu trenurile; astfel au aparut colectiile «particulare» ale unor birocrati «proletari»". (cf. V. Bereskov, op.cit., p. 437).
Imparateasa Rosie uitase demult numarul amantilor
La 25 ianuarie 1981, Jiang Qing a fost condamnata la moarte. Cea care fusese considerata "Imparateasa Rosie" si exercitase puterea absoluta timp de zece ani (1966-1976), vaduva Marelui Carmaci Mao, nu va fi executata; isi va da singura moartea, spanzurandu-se la 14 mai 1991. De origine modesta (fiica unei servitoare), Jiang Qing si-a inceput viata sexuala la varsta de 15 ani, primul sau iubit fiind Kang Zhang, student la Shanghai pe care l-a reintalnit dupa 1943 cand, alaturandu-i-se lui Mao, acesta a devenit seful departamentului din C.C. al P.C.C. care controla serviciile secrete (cf. Tang Qiao – "Imparateasa Rosie. Viata, grandoarea si decadenta vaduvei Marelui Carmaci Mao, Jiang Qing"). Un alt amant o va introduce intr-o trupa de teatru. Prima casatorie a contractat-o la 16 ani, cu fiul unui comerciant bogat (1930). Dupa un an, se alatura lui Yu Qiwei, comunist clandestin, cu care se casatoreste "revolutionar", eufemism pentru starea de concubinaj adica "un mod de a rupe cu riturile feudale sau cu conformismul burghez."
In 1933 intra in partidul comunist. Sotul este arestat iar tanara devine amanta unui student. In anul urmator este arestata de Kuomintang; se spune ca ar fi reusit sa scape de infioratoarele suplicii aplicate adversarilor culcandu-se cu anchetatorii. Reia activitatea teatrala sub numele de Lan Ping, innodand numeroasele relatii si alegandu-si amantii din lumea presei si filmului. Isi ia un nou nume de scena, ultimul – Jian Qing – "Fluviu Albastru", devenind "luptatoare artista revolutionara". Trecuse deja printr-o perioada in care, zice biograful, "numarul amantilor era incalculabil, probabil ca nici ea nu si-l mai amintea.". Evenimentul crucial al vietii ei are loc la 25 iulie 1937: intalnirea cu Marele Carmaci! Avea 24 de ani. Fondatorul Chinei comuniste traise experiente amare si deceptii profunde.
"In afara de viata militara, presedintele Mao traia singur, fara afectiunea adevarata a unei familii. Prima sotie ii fusese impusa de tatal sau dar nu o acceptase si chiar in ziua casatoriei, Mao fugise. A doua, Yang Kaihui, fusese asasinata in 1930, de Kuomintang, lasandu-i trei fii dintre care unul disparuse; ceilalti doi studiau in URSS. A treia, Zizhen, se despartise recent de el si plecase la Moscova in asteptarea divortului oficial." Este terenul psihologic pe care s-a petrecut evenimentul, circumstanta la care se adauga si incurajarile primului sau amant. Pe scurt: Mao si Jian Quing se casatoresc – "casatorie revolutionara" – Ciu En-lai si ceilalti inalti sefi ai partidului conditionand aprobarea unirii celor doi de respectarea neingerintei in politica si in treburile publice. Lucrurile se vor petrece tocmai pe dos. Tanara devine tot mai mofturoasa, tot mai tafnoasa, aidoma Elenei Ceausescu. Are ambitia de a controla orientarea scriitorilor, a artistilor dramatici, a plasticienilor, devine, avant la lettre, un fel de Cabinet Doi. Pune la cale diversiuni murdare, de pilda incitarea intelectualilor la discutii deschise, urmata de trimiterea lor la inchisoare sau la munca fortata pe campuri. Incepe "Revolutia Culturala", eticheta menita sa mascheze dezastruoasele urmari ale erorilor facute in conducerea imensului stat chinez. Cad victima masurilor politienesti universitari reputati, literati de vaza trimisi in cel mai bun caz la munci agricole, fiindca "taranii sunt cei mai buni profesori din lume". Marele critic literar Hu Feng a fost inchis impreuna cu un grup de "conspiratori", Mao pretinzand ca oamenii scrisului au o "putere oculta capabila de coruperea maselor populare si restaurarea capitalismului."
Cuplul conducator este bine sudat, nu sexual ci ideologic. Femeia detine "Cabinetul Parfumului de Crizanteme" si isi ia drept animale de companie, maimute carora le da chewing-gum american ca sa le previna … surditatea! Mao "a luat hotararea sa infiinteze in toate satele restaurante comune, ceea ce abolea intimitatea mesei familiale; sa creeze gradinite pentru copii pentru ca acesti viitori tarani sa duca o viata colectiva, sa-si petreaca viata nu la ei acasa ci in mari dormitoare comune." si parintii urmau sa traiasca in dormitoare comune. S-a pornit o adevarata ofensiva impotriva taranului si a satului, asa cum au facut, in nebunia lor, si Ceausestii. In acest timp "Imparateasa Rosie" consuma consecvent filme porno. La porunca ei, femei care ii cunosteau trecutul si fosti amanti au fost inchisi si executati. Mao, care isi lua ca infirmiere tinere taranci virgine, cu care se culca, stia ca Jiang Qing are amanti si-i lasa intreaga libertate. China leaganul civilizatiei multimilenare, a traversat, in anii aceia, o epoca de dementa.
Asa cum facuse Lupeasca …
Ca peste tot in lumea comunista, este prezenta si in Romania postbelica influentarea politica a unor legaturi sexuale ori doar sentimentale la nivel inalt. Un interesant episod din perioada instaurarii bolsevismului in prezenta baionetelor rusesti o are ca protagonista pe faimoasa Ana Pauker, revenita in tara cu misiuni precise. Cunoscutul scriitor francez Guy des Cars relateaza urmatoarele: "Intrarea acestei femei in guvernul Groza remaniat in 1947 pentru a da altor trei comunisti portofolii ministeriale, era un indiciu sigur ca monarhia nu mai avea mult de trait. Totusi Ana parea sa aiba o anumita simpatie pentru tanarul rege in timpul idilei acestuia cu bogata Dodo Chrisolegos pe care Pauker o cunoscuse in Elvetia. Dar in ziua in care Mihai, intalnind-o la Londra pe Anna de Bourbon, s-a hotarat s-o ia de sotie, simpatia Anei Pauker pentru el s-a intrerupt brusc. Frumoasa grecoaica fiind eliminata, «revolutionara» a estimat ca de acum nu va mai avea nici o influenta asupra deciziilor regelui. Pentru ea, aceasta a fost o mare deziluzie. Poate visase si ea, in secret, sa devina «zana» domniei constitutionale a lui Mihai I, cum o facuse Magda Lupescu in timpul dictaturii lui Carol al II-lea. si una, si cealalta erau aproape de aceeasi origine: prima, fiica unui panzar din Basarabia, a doua fiica unui croitor din Basarabia. Ce straniu pare faptul ca de doua ori destinul Ro-maniei, singura tara latina din Europa Centrala, a depins de doua evreice inteligente care au incercat sa influenteze pe rege. Magda, influentandu-l pe tata, nu ajunge totusi sa devina regina. Ana, depasita de farmecul fizic al Magdei, incearca sa actioneze asupra fiului, printr-o persoana interpusa. Esecul ei, insa, e total pentru ca silueta unei incantatoare printese franceze si-a facut intrarea in trista existenta a lui Mihai." ("Inimoasele Regine ale Romaniei", ed. Dorana, Brasov, 1995, p. 197).
Dr. Placinteanu – ucis fiindca l-a iubit Lica Gheorghiu
In 1968, sub pretextul reabilitarii lui Lucretiu Patrascanu, Ceausescu a initiat o actiune stupefianta pentru romani, anume demascarea unor crime comise pe timpul lui Gheorghiu-Dej, cel care afirmase, dupa faimosul raport al lui Hrusciov la Congresul XX care dezvaluise o parte a crimelor epocii staliniste, ca, din fericire, PCR nu are a face reabilitari. Ceausescu nu se prapadea de dragul lui Patrascanu; scopul sau era sa loveasca in cel care fusese rivalul sau in lupta pentru primul loc in simpatia defunctului sef comunist, Alexandru Draghici, perceput ca o amenintare permanenta la adresa noului conducator. Puse la lucru, colective de activisti si de ofiteri de securitate (care, trebuie recunoscut, si-au facut treaba cu profesionalism) au documentat o serie de crime legate de numele lui Gheorghiu-Dej si al fostului sau ministru de Interne. Din pacate, doar o infima parte din dosarele rezolvate au ajuns la public, factorul politic filtrand sever informatiile. Mr. Constantin Turnel din Securitate declara, in fata Comisiei mixte – C.C. si Interne, ca, verificand in 1962-1963, lagarul de la Periprava, a gasit acolo un detinut internat din ordinul lui Draghici, care aplica o dispozitie a lui Gheorghiu-Dej, singura vina a omului fiind "intretinerea de relatii cu fosta cumnata a lui Dej." Generalul lt. Nicolae Doicaru, vicepresedinte al Consiliului Securitatii Statului, arata ca "lt.col. Goga V. din DGIE (spionaj – n.n.) cunoaste multe amanunte despre bunurile si lucrurile aduse din strainatate pentru LICA GHEORGHIU din fondurile MAI." Cine este Lica Gheorghiu? Putini isi aduc aminte de fiica cea mare a sefului par-tidului, actrita submediocra ale carei ambitii nu erau egalate decat de lipsa ei de talent.
Cadourile platite din banul public pentru odrasla lui Dej – iata un fapt banal, repetabil in cercurile nomenclaturii. Ies insa din comun si sunt de o extrema gravitate chiar si pentru lumea varfurilor comuniste, unde bunul plac si atitudinile discretionare sunt la ordinea zilei, cele doua crime comise la ordinul tandemului Dej – Draghici in scopul de a se pune capat relatiei de dragoste dintre Lica si un anume Gheorghe Placinteanu (Suntem in posesia tuturor detaliilor cazului, prezentat in premiera; din pacate, lipsa de spatiu ne obliga sa-l rezumam "la sange"). Asadar: la 12.06.1968, comisa alcatuita din lt. colonel H. Hiera si maiorii L. Mateescu si Petcu sub conducerea generalului Gr. Raduica, inainteaza la C.C. "Raportul privind cazul dr. Placinteanu Gh. (decedat)". In esenta, chirurgul Gheorghe Placinteanu (n. la 03.12.1924) a fost arestat la 13.08.1959 de ofiteri de contraspionaj din MAI, judecat dupa 5 zile si condamnat la 5 (cinci) ani inchisoare pentru complicitate la specula, "implicat in cazul Rogoz Ion." In inchisoare fiind, dr. Placinteanu a fost rejudecat si condamnat, de data aceasta la 10 (zece) ani, ca si unchiul sau, Ion Placinteanu. Incadrarea juridica a fost schimbata "din specula" in "uneltire contra ordinei sociale". Dr. Placinteanu a fost imediat transferat la Ramnicu Sarat unde, la 01.05.1961 a decedat, urmare a doua boli grave: tuberculoza pulmonara si ulcer duodenal. In ce consta "uneltirea"? Raportul precizeaza ca "in aprilie 1958, dr. Gh. Placinteanu a cunoscut intamplator la Braseria Continental din Bucuresti pe Tanti Gheorghiu si Cezar Grigoriu prin intermediul carora ulterior a cunoscut-o pe Lica Gheorghiu. La scurt timp dupa ce l-a cunoscut pe doctor, Lica Gheorghiu a inceput sa intretina relatii intime cu acesta, fapt ce a avut ca rezultat despartirea sa de Marcel Popescu (M.P. era ministru – n.n.). Gheorghiu-Dej, afland de legaturile existente intre Lica si doctor, si-a manifestat in mod hotarat dezacordul si a cautat pe toate caile sa le destrame si sa impiedice intentia lor de casatorie. In acest scop, Gheorghiu-Dej s-a folosit de Draghici Alexandru si de Vasile Negrea (adjunct al lui Draghici – n.n.) care au intreprins masuri pe linie de securitate, mai intai de verificare, apoi de compromitere in mod deliberat a doctorului si, in final, de exterminare a acestuia. Pentru realizarea acestor masuri (…) au fost obligati sa obtina materiale compromitatoare, in vadita contradictie cu realitatea, ofiterii: col.(r) Holinger Isidor, col. Ilie Mihai, col. Vasilescu Traian, mr. Rotari Dumitru si lt.col. Anghel Marin. Initial s-a creat, in jurul doctorului si al familiei sale legenda ca ar fi fost legionar si ca intentiona sa se infiltreze in familia lui Gheorghiu-Dej cu intentii dusmanoase. Din materialele existente nu reiese insa ca doctorul si unchiul sau au fost membri ai organizatiei legionare si nici ca doctorul avea intentii dusmanoase familiei lui Gheorghiu-Dej".
Cei doi neputand fi astfel despartiti, Placinteanu este implicat, absolut nevinovat, in vanzarea a 50 de perechi de ciorapi belgieni, "complicitate inexistenta". Judecat in procedura de urgenta, chirurgul a fost condamnat la 5 ani, de completul prezidat de judecatorul Popov Marin, procuror fiind Zeigher Samoil. "De mentionat – spune comisia – ca procurorul Zeigher a fost folosit pentru arestarea medicului si a participat la perchezitie. Despre procurorul Zeigher s-a stabilit ca in 1961 a fost arestat de securitate si ulterior condamnat la 10 ani inchisoare pentru luare de mita. Dupa trei ani a fost gratiat iar in martie 1965 a plecat definitiv in Israel cu familia. Viza de plecare i s-a acordat cu multa usurinta de gen. mr. Dumitru Ion si col. Vasilescu Traian". Pentru Draghici insa, "doar" 5 ani, "nu constituia o rezolvare convena-bila; isi insarcineaza adjunctul cu "inlaturarea definitiva a doctorului din viata lui Lica Gheorghiu". Negrea transfera cazul la Directia Anchete din MAI, inscenand un proces politic la baza caruia nu au existat probe de vinovatie, constituind "o vadita actiune tendentioasa de razbunare si in ultima instanta de exterminare a dr. Placinteanu." Incepand din august 1959, gen. lt. Negrea il da pe medic pe mana lt. col. Marin Anghel pe care il "instruieste", astfel ca "din studiul declaratiilor date de Placinteanu Gh. si din discutiile cu lt.col. Anghel, rezulta ca pana cand dr. Placinteanu a fost batut, el nu a recunoscut actiunile imaginare care i se sugerau, refuzand sa-si insuseasca fapte nesavarsite.
Tortura fizica a fost ordinata expres de gen. lt. Negrea. Dupa ce a fost batut, doctorul a recunoscut tot ce i s-a cerut." Urmatoarele fapte valoreaza cat un intreg rechizitoriu intr-un "Proces al Comunismului". "Dupa condamnare, dr. Placinteanu Gh a fost trimis, din ordinul conducerii MAI, pentru executarea pedepsei, la Ramnicu Sarat unde erau trimisi cei mai periculosi dusmani ai regimului nostru. Decesul survenit dupa 14 luni (01.05.1961) dupa incarcerarea la Ramnicu Sarat si lipsa de asistenta medicala confirma intentia cu care a fost trimis acolo." Avea 37 de ani. Unchiul sau, prof. univ. Ion Placinteanu, cu aceeasi condamnare, moare la Gherla, la 14.12.1960, de o maladie cardiovasculara agravata in inchisoare. A fost arestat crezandu-se ca va furniza informatii compromitatoare despre nepot. Nu a facut-o (nici nu existau, de altfel!) si, fiindca tot fusese ridicat, a fost dat pe mana calailor Vasilescu si Rotari de la Contraspionaj. Cu studii in Germania, fusese seful catedrei de matematici la Academia Militara – Tehnica. Cum publicase, inainte de 23 august 1944 articole cu caracter "filogerman" si-i cunoscuse pe ambasadorii antebelici ai Germaniei si Italiei era numai bun de trimis la puscarie.
(De-ar fi numai "cazul Placinteanu" Gheorghiu-Dej ramane un criminal monstruos, indiferent de unele incercari de carpeala a imaginii dictatorului. Despre Draghici, Negrea si ceilalti monstri sangerosi dintre care unii primesc azi pensii sfidatoare, numai de bine …).
De la "Nord" la "Doi gemeni"
La Constanta in plina Epoca de Aur mai exact in 1976, a avut loc o afacere politico-sexuala de rasunet, o adevarata oglinda a murdariei morale in care s-au balacit membri ai nomenclaturii comuniste intr-o vreme in care Geniul Carpatilor nu pierdea nici un prilej sa exalte virtutile membrului de partid asa cum le prescria "Codul Eticii si Echitatii Socialiste" . Un caz sordid, cu accente de farsa. Pe scurt: la Judecatorie a fost pus pe rol un dosar cu cinci inculpati: doua femei si trei barbati, toti din personalul restaurantului "Nord" din vecinatatea Satului de Vacanta. In stare de arest, erau inculpati in temeiul art. 3 din Legea 5/1972 – fals si uz de fals in acte de comert. Localul devenise fieful unei gasti de nomenclaturisti: seful judetean al sindicatelor si varfuri ale administratiei de stat, figura centrala fiind detinatorul unei mari puteri in partid, nr. 2 in judet dupa primul-secretar de atunci, Vasile Valcu. Se manca si se bea copios, desigur intr-un separeu, departe de ochii oamenilor muncii. Nu orice, ca restul lumii, ci licori de la Murfatar si alte fineturi. si, nici nu mai e nevoie s-o spunem, pe veresie. Este, de fapt desi indirect – motivul pentru care cei cinci se aflau in boxa acuzatilor. Una dintre femei era de o frumusete rara. "Chiar si in zeghe, cu basma, M.C. era superba!" isi aminteste un magistrat. Ce facusera inculpatii? Pusesera vin de 12,50 lei litru, celebra "Corabioara" populara, in sticle de trei sferturi, cu etichete pompoase. De ce? "Pentru ca aveam cheltuieli mari, a aratat femeia, in numele tuturor, explicand ca nu aveau cum sa acopere altfel paguba produsa continuu de tovarasii cu functii inalte. Pana intr-o zi cand "potera" de la militia economica i-a surprins in plina operatie de substitutie… Din curiozitate si nu fara riscuri, judecatorul i-a cerut sa spuna cine erau beneficiarii … gratuitatilor. Dezinvolta, femeia s-a pornit: numai nume grele si functii de raspundere! Rumoarea starnita in urbe este nimica-toata pe langa dezvaluirea de la termenul urmator: femeia cere sa fie judecata in libertate, fiind gravida! Se dispune expertiza, asa era, si se aplica art. 455 CPP: eliberarea din arest pentru "sarcina evolutiva in 4-5 luni". Trec lunile, femeia naste – surpriza! Doi baieti. Cine e tatal? intreaba medicul, in vederea completarii actelor. Tovarasul Ion I., raspunde prompt tanara. Scandalul a fost imens, ajungandu-se pana sus de tot. Cum tatal prezumtiv a negat vehement, tanara, cu gemenii in brate, s-a dus la "Tovarasa". Ancheta, supravegheata de Emil Bobu, stabileste adevarul, fericitul tata – care facuse deja un infarct – este exclus din partid. sugubeti, constantenii reboteaza localul, devenit "La doi gemeni". Pudice, oficialitatile ii vor schimba imediat firma: "Orion". Dar cum de-au ajuns gealatii de la economic tocmai la operatiunea metamorfozarii vinurilor? Este partea obscura nepublica a afacerii: cu ani si ani in urma doi colegi de IAS vajnici tractoristi, utecisti infocati, sunt trimisi de partid la fabrica de activisti. Unul pleaca sa se perfectioneze la Moscova, celalalt – la munca in securitate. Primul, ajuns mare de tot, strecoara la "cadrele C.C." o referinta nu tocmai elogioasa exact cand vechiul lui tovaras spera sa fie facut general. Prin "mijloace specifice", insul afla si, frustat, pune locanda si pe frecventatorii de elita sub lupa. Restul a venit de la sine, in spiritul Codului Eticii si Echitatii Socialiste.
PS. Nu putem incheia fara a sa amintim viguroasele indemnuri ale scriitorului sovietic Ilya Ehrenburg (idol al stangii franceze, cel care s-a gudurat toata viata la picioarele lui Stalin, ingrozit la gandul ca Tatucul l-ar putea trimite pe urmele lui Babel si Meyerhold), adresate soldatilor sovietici ajunsi in Germania: "Germanii nu sunt oameni … Daca intr-o zi n-ai omorat cel putin un neamt, ziua e pierduta pentru tine … Femeia germana este prada ta." El asocia astfel imboldul patriotic cu poftirea la viol…
