Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Revista "Memoria"- ultimul numar?

Memoria este painea noastra. Fara memorie am fi cu adevarat flamanzi. De aproape 20 de ani, revista Memoria ne asigura, daca se poate spune asa, o alimentatie nobila, conform vechii intelepciuni evanghelice care ne invata ca omul nu se ...

Share

Adrian Bucurescu 0 comentarii

31.07.2009 - 00:00

Memoria este painea noastra. Fara memorie am fi cu adevarat flamanzi. De aproape 20 de ani, revista Memoria ne asigura, daca se poate spune asa, o alimentatie nobila, conform vechii intelepciuni evanghelice care ne invata ca omul nu se hraneste doar cu painea materiala ci si cu painea duhului. In acest caz a fost vorba de un constant efort de reamintire a tot ce a insemnat persecutie si distrugere de sorginte totalitar comunista. Revista Memoria ne-a facut si ne face oameni. Dar acum se afla intr-un mare impas financiar. De aceea am si indraznit sa alegem un titlu oarecum catastrofic. Speram ca nu va fi asa si se vor gasi fonduri pentru sprijinirea revistei.


A aparut de curand numarul dublu 66-67 (nr. 1-2 / 2009) Cum se stie, revista a fost fondata de regretatul Banu Radulescu. Sumarul este deschis de emotionantele "File de acatist pentru martirii si marturisitorii romani din perioada comunista", tiparit cu binecuvantarea preotului prof. dr. Ioan Dura, protopot al Olandei si Belgiei Flamande: "Prea cinstiti neomartiri si marturisitori romani din infernul concentrationar comunist, adormiti in Domnul nespovediti, neimpartasiti si fara lumanare, ingropati in morminte fara cruce si fara nume, de cei fara Dumnezeu si fara neam, si cu oseminte negasite, dar plini de har si de adevar, bucurati-va de Lumina lina a Sfintei Slave! Voi, care cu paza mintii si curatia inimii ati trait duhovniceste si cu dragoste de Dumnezeu si de aproapele ati biruit fortele intunericului, prin patimirea voastra, v-ati invrednicit a primi darul sfintirii chiar din viata aceasta. (...) O, flori mirositoare, ingeri in trup, purtatori de har, candele aprinse de Duh, miei jertfiti Mielului pe altarul credintei, pietre vii ale zidirii Crestinatatii, martiri si marturisitori ai Romaniei din anii prigoanei comuniste, va cinstim cu aceste putine cuvinte din suflet si cuget, plecandu-ne genunchii in fata suferintei si jertfei voastre, si, cu umilinta, va cerem sa va rugati Mantuitorului nostru Iisus Hristos pentru intoarcerea lumii catre sfanta Sa Biserica! Amin." Acest acatist cu miresme de poem este semnat de prezvitera prof. Christina Dura.


Un cutremurator documentar, cu titlul "Ignoararea picturilor bisericesti in anii comunismului", ii apartine Mihaelei Vintilescu. Articolul s-a inchegat din informatiile adunate pe parcursul a mai multor ani si concluziile unei parti a cercetarii. Semnatara documentarului a inceput cu datele stranse de la bunicul sau in ultimii ani de viata si a continuat prin a strabate judetul atat cat i-au permis timpul, bugetul si posibilitatile de deplasare. Autoarea prezinta familia Vintilescu, pictori de biserici din tata in fiu, prin date, informatii, documentari si constatari pe parcursul anilor, din publicatii si descoperiri la fata locului.


Din sumar, am mai ales si "Colectivizarea povestita astfel / Un destin", o culegere de informatii consemnate de Nicolae Dragusin, ce se numara de multa vreme si printre colaboratorii "aldinelor". Consemnarea unor intamplari tragice de pe vremea comunismului a inceput spre sfarsitul lunii octombrie 2008, cu prilejul unei deplasari in judetul Teleorman pentru realizarea de interviuri destinate arhivei de istorie orala a Fundatiei Academia Civica, atunci cunoscandu-l, la Ciuperceni, pe Emil Ionescu, fiul lui Marin Ionescu, invatatorul care, in ziua de 6 iulie 1950, a strans cererile satenilor adresate organelor de partid prin care se solicita usurarea cotelor obligatorii la produsele agricole. Cum era de asteptat, el a fost arestat, in noaptea de 6 spre 7 iulie, fapt care inevitabil a atras solidarizarea taranilor cu cauza unuia dintre cei mai iubiti fii ai satului. La protest s-au adaugat multi din comunele vecine, pentru a-i elibera pe cei arestati in mod arbitrar. Asa a izbucnit "Revolta din ziua a saptea, luna a saptea, la ora sapte" din pe atunci judetul Vlasca, astazi Teleorman, care, desi a durat efectiv doar o zi, prin dimensiunea participarii si a represiunii, este citata ca fiind al doilea val al rezistentei taranilor impotriva colectivizarii, preponderent in Sudul tarii - judetele Vlasca, Ilfov si Ialomita - dupa ce primul, in 1949, fusese in principal in Vest - Bihor si Arad - si in Bucovina.


In sectiunea "Geografia detentiei" a revistei mai semneaza: Bujor T. Rapeanu, Ion serban Filotti Cantacuzino, Dragos Carciga, Daniel Dragomirescu, pr. Adrian Magdici, Ileana Mateescu, Georges Dumitresco si Violeta P. Popescu.  De altfel, prin calitatea materialelor si bogatia informatiilor, merita amintiti toti autorii. Asadar, semneaza in acest volum si: Madalina Angiu, Corneliu Cornea, Mirel Marin Stanescu, Claudia Florentina Dobre, Mircea Vasilescu, Ion Constantinescu Maracineanu, Cicerone Ionitoiu, Cristache stefanescu si Franz Schuttack.


Dupa ce a fost publicat, in volumul precedent al revistei "Memoria", discursul secretarului Academiei Suedeze, Karl Ragnar Gierow, tinut cu prilejul inmanarii Premiului Nobel pentru Literatura scriitorului Aleksandr Soljenitin, acum este publicat si discursul rostit de scriitorul insusi cu aceeasi ocazie. Iata finalul acestui discurs: "Academia Suedeza a avut de infruntat, datorita alegerii sale, multe reprosuri, inclusiv faptul ca un asemenea premiu a servit unor interese politice. Dar acestea sunt strigatele unor guri mari si ragusite care alte interese nici nu cunosc. Noi stim cu totii ca opera unui artist nu poate fi comprimata in jalnicele dimensiuni ale politicii. Deoarece aceste dimensiuni nu pot cuprinde intreaga noastra viata, iar noi nu trebuie sa ne restrangem constiinta sociala intre limitele ei".

Citește totul despre:

Comentarii

loading...