Unul dintre cele mai interesante episoade ale luptei anticomuniste din Munţii Apuseni a avut loc în zonă Mărgăului şi a Huedinului. Este vorba de o zona în care intensitatea luptei anticomuniste poate fi comparată cu cea din zona Munţilor Făgăraş. Pe o arie relativ mică, au acţionat trei grupuri de rezistenţă. Primul a fost cel condus de Teodor Şuşman, fost primar al comunei Răchiţele, care a luptat cu arma în mână împotriva comuniştilor.
Un alt grup de rezistenţă armată a fost „Cruce şi Spadă”, iar cel de-al treilea grup, care a mizat pe rezistenţă non-violentă, a fost condus de doctorul Iosif Capotă. Acesta a acţionat în zona Mărgău – Brăişor, iar acţiunea organizată de Iosif Capotă a avut caracteristica unei lupte politice, concretizată în mobilizarea oamenilor să voteze în favoarea listei de candidaţi comuni ai PNŢ şi PNL la alegerile din 1946, iar apoi a continuat prin confecţionarea şi răspândirea a peste 5.000 de manifeste. Doctorul Iosif Capotă, care era stimat de către localnici, a fost ascuns de localnicii din Mărgău şi din Brăişor.
După zece ani în care s-a ascuns în Munţii Apuseni, Iosif Capotă a fost arestat. Unii localnici, care au trăit acele evenimente, spun că, până la urmă, liderul ţărănist ar fi fost prins cu ajutorul mărturiilor unui localnic, torturat de Securitate. Cele mai preţioase mărturii se află în arhiva Institutului de Istorie Orală a Universităţii Babeş-Bolyai. Echipa de istorici clujeni a publicat şi un volum de mărturii care sintetizează epopeea grupului Capotă-Dejeu, condus de Iosif Capotă şi de nepotul său prin alianţă, Alexandru Dejeu.
Repere esenţiale
Un studiu realizat de istoricii Cornel Jurju şi Denisa Bodeanu reconstituie reperele esenţiale ale biografiei lui Iosif Capotă. Acesta s-a născut în anul 1912, iar în perioada interbelică a absovit cursurile Liceului „George Bariţiu” din Cluj şi apoi pe cele ale Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti. După finalizarea studiilor, doctorul Iosif Capotă s-a stabilit la Huedin, unde a devenit una dintre notabilităţile oraşului. El era căsătorit cu Elena, născută Leu, cu care a avut două fete: Adriana şi Mariana. În perioada interbelică, Iosif Capotă a devenit membru al Partidului Naţional Ţărănesc, iar în momentul cedării Ardealului de Nord, el s-a refugiat la Câmpia Turzii, de unde a revenit după eliberarea Huedinului de sub ocupaţia maghiară. Din acest moment, Iosif Capotă a devenit coordonatorul PNŢ din zona Huedinului.
El era preşedinte de plasă, iar la alegerile din 1946, a devenit candidat pentru Parlament împreună cu Emil Haţieganu şi Alexandru Lapedatu. Iosif Capotă a intrat în atenţia comuniştilor pentru că a protestat împotriva falsificării alegerilor. Unul dintre prietenii săi, din Partidul Comunist Român, l-a prevenit că urmează să fie arestat. Drept urmare, Iosif Capotă a fugit la părinţii săi, în Mărgău, unde a fost ascuns într-o clădire special amenajată pentru a-i servi drept adăpost. Însă, pentru că presiunile Securităţii deveneau tot mai puternice, el s-a ascuns la nişte prieteni din satul Brăişor, însă Iosif Capotă a activat şi în alte localităţi din Apuseni, cum ar fi Hodiş. Acolo a rezistat până în anul 1957. Iosif Capotă, cu ajutorul unei maşini de scris, a redactat şi a organizat răspândirea a 5.000 de manifeste anticomuniste, în diferite zone din Transilvania. Manifestele erau duse de oamenii din Brăişor.
Cum au fost arestaţi oamenii lui Capotă
În acest context, Securitatea a infiltrat ofiţeri sub acoperire, care, deghizaţi în colectori de cereale, au adunat date despre săteni. Unii au fost arestaţi, iar sub tortură au dezvăluit date care au dus la prinderea lui Iosif Capotă, pe 7 decembrie 1957. La o zi după aceea, a fost arestat şi principalul său colaborator, Alexandru Dejeu. Cei doi, împreună cu sătenii care i-au sprijinit, au fost judecaţi de Tribunalul Militar Cluj.
Iosif Capotă şi Alexandru Dejeu au fost condamnaţi la moarte, iar restul la ani grei de puşcărie. În faţa instanţei, cei doi capi ai grupării de rezistenţă au dat dovadă de un curaj deosebit. „Aş vrea să arăt de la bun început că nu regret tot ceea ce am făcut şi dacă istoria s-ar repeta, în fond aş face la fel, aş modifica însă profund forma, în sensul să nu fiu prins de Securitate”, le-a spus Alexandru Dejeu judecătorilor. Cei doi „capi de lot” au fost executaţi la 2 septembrie 1958, la Gherla. Ceilalţi membri ai grupării anticomuniste au fost eliberaţi pe rând. Ultimii au fost puşi în libertate în 1964.
