În capitala Banatului au fost trimişi cei mai duri ofiţeri superiori din Ministerul de Interne, pentru a-i reduce la tăcere pe manifestanţi.
Întâmplarea a făcut să găsesc recent un text bine documentat, care spune totul despre “relaţia” dintre dictator şi oraşul de pe Bega, din momentul în care s-au încins lucrurile dintre populaţie şi armată. Este vorba despre teleconferinţa controlată a lui Nicolae Ceauşescu cu generalii trimişi la Timişoara să facă ordine: Victor Atanasie Stănculescu, Ştefan Guşă – pe atunci şeful Marelui Stat Major al Armatei, Mihai Chiţac, comandantul departamentului Armelor Chimice, Nuţă şi Mihalea – consideraţi cei mai duri ofiţeri superiori din Ministerul de Interne.
Această teleconferinţă a fost convocată după ce dictatorul comunist s-a întors din ultima sa vizită oficială în străinătate, efectuată în Iran, în contextul în care în capitala Banatului izbucniseră tulburări de stradă, pentru că autorităţile comuniste începuseră evacuarea pastorului Laszlo Tokes, unul dintre oponenţii regimului ceauşist. Ei bine, în teleconferinţa amintită, Nicolae Ceauşescu le spunea generalilor: “Am convocat teleconferinţa în urma celor ce s-au întâmplat în ziua de ieri şi ziua de astăzi la Timişoara (16 decembrie 1989 – n.red.)”. Este vorba despre faptul că, după incidentul Securităţii cu evacuarea pastorului reformat, Laszlo Tokes, mulţimea, nemulţumită de regimul ce o flămânzea la propriu, a profitat şi a ieşit în stradă cu sutele, ca o sfidare pe faţă a trupelor ce defilau, ca la paradă, cu drapele şi fanfară, iritând la culme timişorenii care i-au atacat cu braţele goale…
Ceauşescu vroia să reprime manifestaţia în două ore
Dictatorul Nicolae Ceauşescu, la teleconferinţa amintită, afirma: “S-au făcut greşeli deoarece problema trebuia rezolvată într-o oră sau două, conform legilor şi normelor care sunt în toată lumea”. Aceasta însemna pentru Nicolae Ceauşescu înarmarea trupelor din capitala Banatului cu muniţie de război, pentru a reprima manifestaţiile anticomuniste. După un timp, îl întreba pe generalul Coman unde sunt cei trimişi la Timişoara, iar acesta a răspuns că sunt la Divizie şi execută ceea ce li s-a ordonat, adică au început să tragă, deja, în populaţie. De altfel, din teleconferinţă reiese clar şi obsesia dictatorului, potrivit căreia întâmplarea de la biserica reformată a fost pregătită din timp de elemente ostile din străinătate şi de cercuri… „antiimperialiste” (aici a scăpat porumbelul dictatorul Nicolae Ceauşescu) din Est şi din Vest. La Timişoara, generalii obedienţi au luat măsuri ca toate trupele, inclusiv gărzile patriotice, miliţia, grănicerii (i-a uitat pe… pioneri) „să fie dotate cu muniţie de război, de front”, cum a ţinut să sublinieze dictatorul pentru că, spunea el, „s-a întors şi obrazul de cealaltă parte, parcă ar fi fost Iisus Hristos”. Iată că mai ţinea minte ceva din anii copilăriei sale de la Scorniceşti privind religia.
Comentatorii avizaţi spun că evenimentele de la Timişoara din 16-17-18 decembrie 1989 au constituit adevărata revoluţie a poporului român, care apoi a fost deturnată şi furată în favoarea unei lovituri de stat prin care Ceauşeştii au fost asasinaţi, iar puterea proaspăt instalată a inventat “teroriştii”, cu preţul a peste 1.000 de vieţi pierdute. Aproximativ aşa arată, conform unor documente, epopeea revoluţiei pornite de la Timişoara, care va rămâne cu litere mari în istoria căderii comunismului din România.
