Boicotul nu e ilegal, iar uneori e și moral. Alteori, însă, este toxic, incorect și degradant. Așa cum este cazul cu tactica #boicot aplicată Referendumului pentru Căsătorie.
În fapt, boicotul este urmarea necesară a tacticilor de sabotare a Referendumului pentru Căsătorie practicate de oponenții acestuia încă de la început. Tactici care, în context și prin conținutul lor, sunt nejustificate, ilegitime. De ce?
Tocmai pentru că trăim într-o democrație liberală europeană. Într-o astfel de democrație, regulile jocului nu se reduc la voința majorității, ci și la existența unor drepturi fundamentale ale omului care sunt garantate constituțional și care nu sunt supuse votului. Jocul democratic se desfășoară în aceste limite constituționale. Mai departe, într-un astfel de cadru, fiecare parte are dreptul de a-și promova nestingherită vederile politice și culturale și de a căuta să convingă oamenii de dreptatea sa. Pluralism, dezbatere, decizie prin vot a cărei arie de aplicare e limitată constituțional – iată datele unei democrații liberale.
În speță, în ceea ce privește căsătoria, cadrul constituțional și european afirmă cu claritate regula că aceasta este definită de către statele naționale potrivit propriilor norme democratice și culturale.
Democrația liberală, dacă interzice manifestarea politică a unor grupuri cu valori specifice care se încadrează, prin revendicările lor, în limitele constituționale, nu mai este democrație liberală, ci iliberală. Cine ar milita, de pildă, pentru limitarea libertății de exprimare a concepțiilor de stânga sau a concepțiilor favorabile persoanelor LGBTQ s-ar face vinovat de iliberalism. Dar ceea ce nu spun mai departe gardienii autonumiți „ai poporului“ este că iliberalism este și atunci când se militează sau se caută să se scoată în afara jocului democratic grupurile cu valori conservatoare sau creștine asupra societății, dacă acestea sunt în limitele constituționale.
Or, oponenții inițiativei cetățenești de clarificare a definiției căsătoriei în Constituție nu au dat nicio șansă dezbaterii democratice pe subiect. De la bun început, tactica lor a fost una a degradării statutului oponentului (bigoți, fanatici religioși), a falsificării inițiativei și argumentelor acestora (se instaurează teocrația „CoalISIS“-ului), a conspirativitei (conservatorii americani care-și dau mâna cu Putin) și a alarmismului (vor fi persecutate minoritățile). O astfel de tactică a presupus ignorarea intenționată a discursului și agendei reale a inițiatorilor referendumului și fabricarea de mituri anticonservatoare. Practic, înseamnă ocolirea înverșunată a confruntării oneste de idei cu oponentul și recurgerea la lovituri sub centură, adică boicotul sub forma trișării.
Un astfel de comportament, în condițiile în care oponentul joacă după reguli și tu ai la îndemână chiar mai multe mijloace de a-ți propaga viziunea decât el – de exemplu, cele mai multe trusturi media s-au opus sau au evitat să dezbată inițiativa cetățenească până acum –, un astfel de comportament, așadar, este profund incorect. Și este incorect nu doar față de oponent, ci față de întregul public, față de ideea în sine de spațiu public, comun. Un astfel de spațiu comun presupune respectarea celor cu idei, valori și agende diferite și practicarea unui discurs rațional. Dacă ajungi, însă, să trișezi în confruntarea publică pentru că nu poți convinge oamenii să te urmeze, dacă ajungi să practici un discurs tezist, sofist și fals, atunci, de fapt, boicotul tău nu este atât la adresa oponentului, cât la adresa democrației liberale. Boicotul tău arată că nu accepți, pentru că nu-ți convine pe moment, să joci după regulile constituționale și europene, că nu accepți că pot exista cetățeni cu alte valori decât ale tale, care se pot exprima politic și pot decide politic. Boicotul tău este toxic și mincinos și este un pericol la adresa ideii că putem avea un spațiu public comun și norme elementare de comportament politic adecvat.
