Conform cotidianului britanic, liderii de la Bruxelles au ajuns să fie în aceeaşi măsură îngrijoraţi de Dragnea cât sunt de premierul ungar Viktor Orban sau de liderul partidului Lege şi Justiţie din Polonia, Jaroslaw Kaczynski – chiar dacă Dragnea nu este atât de cunoscut – pentru că el coordonează lucrurile din culise.
„Puţini se îndoiesc că el este cel care ia deciziile şi conduce de fapt guvernul, chiar dacă a fost condamnat pentru fraudă electorală”, se arată în analiza The Guardian.
„Este o ruşine şi o oportunitate mare ratată”, declară Victor Ponta pentru The Gurdian, făcând referire la mandatul României pentru preşedinţia Consiliului UE.
Dragnea este priceput în ceea ce priveşte politica internă şi echilibrarea forţelor regionale însă aptitudinile sale sunt limitate când vine vorba de apariţiile publice sau scena internaţională, notează autorii articolului, Shaun Walker şi Jennifer Rankin, adăugând că ce îl motivează pe Dragnea este acumularea de putere şi avuţie şi nu o ideologie anume.
„Ideologia sa este el însuşi”, susţine Ponta.
„El este persoana care face tot, le dă ordine miniştrilor, prim-ministrului, ei sunt toţi plastilină în mâinile lui”, a adăugat fostul premier.
Ziarul britanic precizează că Dragnea a fost condamnat în primă instanţă la trei ani şi jumătate de închisoare pentru abuz de putere într-un proces de corupţie şi că există suspiciuni că Dragnea a acumulat avere alături de familia sa printr-o companie lipsită de transparenţă – Tel Drum – acumulând fonduri europene. Dragnea a refuzat o cerere de interviu din partea The Guardian.
The Guardian notează şi că guvernul român încearcă de ceva vreme să aprobe legea amnistiei care l-ar ajuta direct pe Dragnea să scape de închisoare. Pentru a obţine susţinerea poporului, PSD a portretizat lupta-anticorupţie ca fiind un atac asupra României, pe fondul criticilor din partea Uniunii Europene, susţin autorii articolului.
La Bruxelles, există nemulţumiri privind direcţia luată de România.
„Ştiam clar atunci că România şi Bulgaria nu erau pregătite. Greşeala a fost că am sperat că dacă vor deveni state membre aceste ţări se vor alinia automat la standardele europene … Poţi să pui presiune pe o ţară când doreşte să devină stat membru, dar după ce este deja membru, posibilitatea de a obţine reforme este mult mai mică. Este un eşec al sistemului nostru”, a afirmat o sursă din UE implicată în procesul de aderare.
