Potrivit proiectului, centrul de nașteri este unitatea cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, proprietate publică sau privată, care participă la asigurararea stării de sănătate în materie de graviditate și maternitate.
Pe lângă încheierea contractului de asociere, coordonatorul centrului de nașteri are obligația de a încheia, în numele centrului de nașteri, un contract de colaborare cu o unitate sanitară privată sau de stat care funcționează în regim de maternitate, autorizată conform legii, în vederea intervențiilor medicale de specialitate în caz de urgențe, potrivit proiectului. Pentru municipii și orașe, această unitate trebuie să se afle în proximitatea centrului de nașteri, la o distanță care să nu depășească 10 km, iar în cazul comunelor – să nu depășească 60 km.
În cadrul centrelor de nașteri, își desfășoară activitatea persoanele care exercită profesia de moașă.
Acestea vor asigura servicii de consiliere și îngrijiri medicale pre și post-natale și servicii de coordonare, asistare, consiliere și îngrijiri medicale în timpul nașterii pe cale naturală.
La solicitarea gravidei/ lăuzei, centrul de nașteri poate furniza serviciile la domiciliul solicitantului.
Separat de veniturile realizate de centrele de nașteri din contractele cu casele de asigurări, acestea vor fi finanțate și de la bugetatul de stat și bugetul Ministerului Sănătății, bugetul consiliilor județene și de la bugetele locale. Casele de asigurări de sănătate sunt obligate să încheie contractele de furnizare de servicii medicale cu centrele de nașteri pentru anul următor, după intrarea în vigoare a legii.
„Concentrarea asupra nașterii ca un eveniment medical, mai degrabă decât personal, riscă să reducă la minimum importanța sprijinului, a consilierii și a atașamentului, precum și a naturii sănătoase a evenimentului pentru majoritatea femeilor”, ILEANA-CRISTINA DUMITRACHE, DEPUTAT PSD
Susține nașterea naturală
„Este important ca toți cei care oferă asistență medicală maternă și neonatală să se angajeze să promoveze și să susțină nașterea pe cale naturală, susținută de cele mai bune dovezi clinice la nivel internațional și, totodată, este esențial ca intervențiile asupra mamei și asupra nou-născutului să apara numai atunci când motivele pentru care se face acest lucru sunt bine documentate și bazate pe dovezi”, se arată în expunerea de motive.
Inițiatoarea explică și că România are cea mai mare rată de mortalitate maternă și infantilă din Europa, dar și de sarcini nesupravegheate și de sarcini în rândul adolescentelor. În 2015, numărul femeilor care au născut fără nicio vizită medicală pe durata sarcinii a fost de 41.000, unele din cauza sărăciei, altele din cauza accesului dificil la cabinetele medicilor. Alte 18.500 de mame erau adolescente. „Din fericire, însă, acest probleme ar putea fi prevenite cu ajutorul intervenției moașelor”, susține Dumitrache. Rolul moașelor este să asiste sarcina aflată în parametri normali, să urmărească și să asiste nașterea pe cale naturală, să îngrijească mama și nou-născutul cel puțin în perioada de lăuzie, să recunoască eventualele complicații medicale și să ajute la prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor.
CEDO: Nașterea ține de viața privată
În România, în anul 2016, existau numai o mie de moașe licențiate, ele neputând fi integrate în sistemul de îngrijiri din cauza legislației lacunare. Deși în țările UE, asistența oferită de moașă este o practică firească, în România încă nu există norme de practică, ghiduri și protocoale profesionale care să reglementeze clar această profesie și rolul său. În expunerea de motive se mai oferă exemplele practicii din state precum Austria, Belgia, Olanda, Marea Britanie, etc, unde rolul moașelor și a diferitelor instituții specializate în nașteri.
În expunerea de motive este prezentat cazul Ternovszky împotriva Ungariei, unde o cetățeană maghiară s-a îndreptat împotriva autorităților la CEDO pentru că nu i-a oferit asistență medicală la domiciliu pentru naștere. CEDO a deciz la acel moment că „circumstanțele nașterii fac parte incontestabil din viața privată” și a concluzionat că Ternovsky trebuie să aibă câștig de cauză.
