În petiție se consideră că Finnis, care este un specialist în drept natural și un filosof al dreptului cu o reputație academică ireproșabilă la nivel mondial, nu mai poate ocupa catedra de la Oxford deoarece este „un om cu prejudecăți serioase” și „îi face pe cei care sunt afectați de discriminarea sa să se întrebe dacă ar mai trebui să participe la seminarii”.
Paradoxal, protestatarii susțin că „universitatea este un loc în care accentul ar trebui să fie pe educație (s.n.), nu unde ești forțat să protestezi sau să ai parte de profesori care au promovat ura împotriva studenților pe care îi învață.”
Pentru moment, universitatea a anunțat că susține libertatea academică și dezbaterea intelectuală viguroasă câtă vreme acestea nu echivalează cu intimidarea și violarea intimidării studenților, dar este de văzut ce se va întâmpla în continuare dacă presiunea exercitată de radicalii stângiști se va intensifica.
Cazul profesorului Finnis, o somitate în lumea dreptului, este doar unul dintre multe exemple ale prigoanei declanșate de activiștii stângiști din universități împotriva vocilor conservatoare sau, pur și simplu, a celor care refuză să se alăture elanului anarhic-destructiv sexo-marxist.
Profesorul Anthony Esolen, de la Colegiul Providence din Statele Unite, care a acordat în urmă cu câteva luni un interviu ziarului nostru, a trebuit să părăsească în anul 2016 postul ocupat la instituția de învățământ americană în urma protestelor inițiate de grupuri de studenți și profesori, nemulțumiți de un eseu al lui Esolen în care critica politicile „diversității”, pe care el le considera contrare credinței creștine. Acuzele împotriva lui Esolen au fost cele standard: „rasist, xenofob, misogin, homofob, șovinist religios”.
În cazul profesorului de la Colegiul Providence, conducerea universității s-a distanțat fără niciun fel de menajamente și rețineri de el, deși Anthony Esolen era și este unul dintre cei mai erudiți profesori americani și autorul unei traduceri exemplare a Divinei Comedii în limba engleză. În urma scandalului, profesorul Esolen a părăsit Colegiul Providence și s-a transferat la Colegiul de Arte Liberale, Thomas More, acolo unde, după propriile mărturisiri, a întâlnit o atmosferă mult mai firească și mai naturală, până într-acolo încât merge alături de toți studenții săi la împărtășanie.
Un alt caz de intimidare fățișă l-a avut anul trecut în prim plan pe profesorul de științe politice de la Universitatea din Florida, Marshall DeRosa. În cazul acestuia, grupurile de presiune au cerut îndepărtarea sa pentru presupusa și nedovedita vină de a fi „suprematist alb”.
Agitatorii, parte dintr-o asociație studențească intitulată „Tinerii Socialiști Democrați” (citește comuniști) au dat buzna într-o ședință a facultății și l-au amenințat pe profesorul DeRosa că își pune în pericol întreaga familie prin acțiunile sale, ei fiind conștienți de sensibilitatea profesorului la acest subiect, în condițiile în care fiul său de 27 de ani murise cu aproximativ un an în urmă.
Războiul activiștilor împotriva libertății de exprimare nu se limitează doar la membrii facultăților, ci îi privește și pe vorbitorii invitați ocazional să susțină conferințe. Semnificativ este că toate acțiunile stângiștilor sunt însoțite aproape invariabil de violență fizică. Anul trecut, la Universitatea Berkeley din California au izbucnit proteste incendiare pentru a împiedica discursul unui comentator conservator al siteului Breibart.
Același lucru s-a întâmplat la Colegiul Middlebury din Vermont cu scopul de a obstrucționa un discurs al politologului Charles Murray, iar evenimentele au escaladat până într-acolo încât un profesor care îl însoțea pe Murray a fost rănit serios de protestatari.
Jurnaliști care se opun aberațiilor progresiste, precum britanicul Peter Hitchens și americana Ann Coulter, au stârnit și ei furia hoardelor de stângiști din universități, atunci când s-au aflat în postura de conferențiari în universități dominate de ideologia sexo-marxistă.
Strategia de intimidare și agresiune a vocilor conservatoare se face simțită destul de puternic și în România, chiar dacă aici nu există încă un curent conservator suficient de conturat la nivel academic. În urmă cu patru ani, de pildă, Universitatea București s-a distanțat explicit de biofizicianul Virgiliu Gheorghe care dorea să organizeze lansareacărții „Fața nevăzută a homosexualității” într-un spațiu academic.
Deși inițial evenimentul era programat să se desfășoare în cadrul Universității București, iar apoi la Casa de Cultură a Studenților București care aparține de Ministerul Tineretului și Sportului, la presiunile organizațiilor de stânga finanțate de George Soros, evenimentul a fost mutat într-un spațiu privat.
Violența simbolică și fizică declanșată de activiștii stângiști reprezintă o amenințare directă la adresa libertății de exprimare din instituțiile de învățământ, dar și un preambul la agresiunea totală pe care acești activiști sunt dispuși să o exercite asupra oricăror persoane care le contrazice punctul de vedere. Nu este vorba nici de toleranță, nici de diversitate, ci de politica pumnului în gură sau de fazele primare ale comunismului globalist.
