”Jens Stoltenberg atenționează statele membre ale alianței nord atlantice și lumea întreagă asupra unui nou pericol: apropierea între Moscova și Beijing. În opinia sa alianța aplică o dublă abordare a relațiilor cu Rusia: descurajarea și dialogul.
La summitul NATO din Bruxelles România a fost reprezentată de Klaus Iohannis, dar să nu uităm de declarația anterioară a ministrului român de externe, Bogdan Aurescu conform căreia siguranța României față de Rusia este garantată de apartenența sa la NATO.
Pentru cetățenii României ar fi mai liniștitor și mai bine, dacă pacea și securitatea în această zonă ar fi garantate de relațiile externe bune ale României și eforturile sale diplomatice în această direcție. Noi, secuii nu putem să uităm acele momente din perioada conflictului de la Kosovo, când vehiculele blindate ale armetei sârbe au fost ascunse în localități cu populație majoritară albaneză, și astfel din cauza acestor vehicule blindate aceste localități au devenit ținte ale forțelor aeriene ale alienței nord atlantice.
Secuimea și comunitatea națională maghiară din România este interesată în păstrarea păcii și stabilității. Față de aceasta puterea română de stat ne refuză dreptul nostru de a exprima doleanțele noastre prin aleșii noștri într-o instituție autonomă și să formulăm așteptările noastre colective față de puterea publică.
În lipsa autonomiei trebuie să suportăm să ne reprezinte acel Klaus Iohannis, care în aprilie anului trecut a jignit o comunitatea întreagă cu ieșirile sale antimaghiare, și trebuie să constatăm zi de zi, că președintele României neglijează situația specială a comunității noastre naționale, chiar și problemele de securitate aferente situației noastre speciale.
Suntem convinși că nu servește cauza păcii și stabilității, dacă cineva forțează „calea cea bună” pentru un stat suveran, care deasupra mai este și o mare putere nucleară. Constatăm lipsa eforturilor diplomatice indispensabile pentru o cooperare pașnică și nu vrem să devenim marionetele jocurilor marilor puteri.
Extinderea răsăriteană al alienței nord atlantice va fi un factor de risc pentru pace, generatoare de tensiuni, și inacceptabile din punct de vedere al politicii de securitate atâta timp, cât nu se naște o înțelegere diplomatică între marile puteri afectate.
Suntem convinși că stabilitatea și cooperarea pașnică între state este un domeniu în care fiecare cetățean are dreptul, chiar și obligația morală, de a exprima o părere, în mod deosebit membrii acelor comunități, pentru care tensionarea atmosferei de război rece reprezintă un risc sporit. ”
