În această vară, după ce poliţia a ajuns la frumoasa vilă a fostului prim-ministru român Adrian Năstase, pentru a-l aresta pentru fapte de corupţie, aparent, el a scos un pistol şi a încercat să se omoare, relatează The New York Times.
Milioane de români au urmărit la televizor cum Năstase, în vârstă de 62 de ani, a fost cărat pe targă purtând la gât o eşarfă Burberry. A supravieţuit şi o săptămână mai târziu se afla după gratii.
Aceasta este România unde totul este o chestiune de dispute, se menţionează în articolul publicat în ediţia internaţională a NYT, The International Herald Tribune.
La nivelul Europei Centrale şi de Est, dar şi în Balcani, ţările trec printr-o perioadă de instabilitate despre care analiştii spun că prinde rădăcini din cauza corupţiei endemice, greu de combătut în contextul rivalităţilor politice.
Uniunea Europeană, cu 27 de naţiuni membre, este atât de îngrijorată de fărădelegile din România şi Bulgaria (ambele au intrat în UE în 2007), încât cele două ţări nu au reuşit să intre în blocul statelor care pot circula liber, fără paşaport sau viză.
Joi, Comisia Europeană, corpul executive al UE, şi-a exprimat îngrijorările legate de corupţie şi de fraudele din România, elemente ce au dus la blocarea fondurilor europene în valoare de miliarde de euro.
Luptătorii împotriva corupţiei au privit decăderea lui Năstase ca un moment de cotitură pentru tânără democraţie românească, explică NYT. Pentru unii, însă, condamnarea lui Adrian Năstase pentru deturnarea a două milioane de dolari pentru campania sa prezidenţială eşuată a fost doar un proces-spectacol.
Oponenţii lui Năstatse, în schimb, sunt de părere că el şi-a înscenat tentativa de sinucidere pentru a evita să intre la închisoare. Fiul lui Năstase, Andrei Năstase, care se afla în casă în momentul în care tatăl său a încercat să îşi ia viaţa, a afirmat că acuzaţiile sunt absurde.
Indiferent care este adevărul, Adrian Năstase ocupă acum o celulă de 4 metri pătraţi şi povesteşte pe blogul său cum prizonierii mănâncă varză şi cartofi, înfruntă şoarecii şi au două ore de apă caldă doar de două ori pe săptămână.
Potrivit NYT, astăzi, analiştii occidental şi europeni spun că situaţia lui Năstase a scos la iveală foarte multe detalii despre polarizarea politicii din România şi disfuncţionalităţile de la nivelul ei, dar şi despre piedicile spre democratizare. Se adaugă şi teama Uniunii Europene că cei mai noi şi mai slabi membri ai ei nu pot face faţă luptei impotriva corupţiei, rămasă ca o moştenire a deceniilor de regim comunist şi a slabei guvernări anterioare.
Pentru mulţi, Năstase, un fost membru al elitei comuniste şi fost prim-ministru în perioada 2000-2004, este emblematic pentru o generaţie de politicieni încă activă a căror putere şi înfluenţă i-ar putea apăra de lege.
Monica Macovei, fost ministru de justiţie, apropiată de rivalul lui Năstase, preşedintele Traian Băsescu, a spus că „sunt prea multe persoane din perioada comunistă, precum Năstase, care încă sunt la putere, ceea ce a dus la poluarea clasei politice”.
Ea a explicat că fostul bloc comunist s-a zbătut pentru eradicarea corupţiei mai ales pentru că, sub avântul întrării în UE, noile state membre din est au fost grăbite să treacă prin reforme judiciare pe care statele din vest le-au implementat pe parcursul câtorva secole.
Pentru Monica Macovei, tentativa de suicid a fost un act pur teatral.
Victor Alistar, preşedinte al Transparency International, un ONG anti-corupţie, este de părere că natura condamnării lui Năstase ridică semne de întrebare în privinţa corectitudinii procesului de care a avut parte acesta, dincolo de reputaţia sa.
„Dacă vrei să prinzi un peşte mare, trebuie să îl prinzi cum trebuie”, a afirmat Alistar.
Năstase a primit o sentinţă separată de trei ani de închisoare cu suspendare pentru şantaj şi a fost achitat în cazul de corupţie în care era vorba despre o sumă suspectă de 400.000 de dolari moştenită de soţia lui.
În tot acest timp, Năstase s-a declarat nevinovat, considerând acuzaţiile ce au fost aduse împotriva sa un „joc politic absurd”.
Guvernul român a atras critici la nivel european după ce a încercat să influenţeze Curtea Constituţională a României, după un efort de a-l suspenda pe Băsescu printr-un referendum organizat pe 29 iunie. Băsescu l-a rândul său a fost acuzat că ar fi încercat să influenţeze procurorii şi judecătorii, potrivit New York Times.
Unii analişti au afirmat că prim-ministrul Ponta, fost protejat al lui Năstase, ar fi vrut să îl îndepărteze pe Băsescu din funcţie înainte ca preşedintele să mai vizeze alţi membri imortanţi ai PSD.
Într-un interviu, Ponta, care l-a vizat pe Năstase la spital, a spus că tentativa de sinucidere l-a şocat. Ponta l-a numit atunci pe Năstase „cel mai bun prim-ministru pe care l-a avut România” şi a precizat că situaţia arată cum justiţia în România s-a politizat.
În timp ce puţinii aliaţi şi apropiaţi ai lui Năstase, incluzându-l şi pe actualul prim-ministru Victor Ponta, îl compătimesc pentru omul cunoscut în media drept „Năstase patru case” din cauza stilului său de viaţă opulent (cei de la The New York Times amintesc şi de momentul în care Năstase a fost să dea o declaraţie în privinţa averii sale, iar politicianul a recomandat să „i se numere ouăle), alţii pun la îndoială zelul condamnării lui.
Avocaţii lui Năstase au expus o serie de abuzuri judiciare care s-au petrecut pe parcursul procesului. Pintre ele este menţionat şi faptul că partea acuzatoare a putut să cheme 972 de martori în proces- mai mult decât la procesul de la Nuremberg, în timp ce apărării i-a fost permis să aducă foar 5 martori. Mai mult, avocaţii susţin că Năstase a fost condamnat în calitate de lider de partid şi nu în calitate de prim-ministru pentru a evita aprobarea parlamentară pentru punerea sub acuzare.
Procurorii au justificat numărul mare de persoane care au depus mărturie prin faptul că fenomentul corupţiei este foarte răspândit. În timpul procesului, martorii au declarat că sub influenţa lui Năstase, s-a pus presiune asupra companiilor pentru a lua parte în 2004 la o conferinţă ale cărei taxe de participare au fost folosite pentru a finanţa campania sa prezidenţială eşuată din acelaşi an.
România, în mod particular, s-a luptat să depăşească urmările regimului dictatorial, crud şi rupt al lui Nicolae Ceauşescu. În ultimii şase ani, în cazul a 4.700 de oameni au fost intentate procese pe baza acuzaţiilor de corupţie, incluzând 15 miniştri şi secretari de stat, 23 de membri ai Parlamentului şi peste 500 de poliţişti.
