Votul Marii Britanii în favoarea retragerii din Uniunea Europeană apare și ca un afront adus Statelor Unite, susține AFP citată de Agerpres.
Constrâns să apere din nou şi întotdeauna „relaţia specială” dintre Washington şi Londra, salutată de Winston Churchill în 1946, Barack Obama a dat asigurări vineri că aceasta nu este ameninţată.
Decepţia însă – şi frustrarea – preşedintelui american, care s-a implicat cu energie în lupta împotriva Brexitului de partea „prietenului” său David Cameron, era evidentă.
Cu şapte luni înainte de încheierea mandatului, el va trebui să găsească noi puncte de sprijin în Europa pentru a încuraja o tranziţie fără probleme şi a limita pagubele, atât pe plan strategic, cât şi economic.
Deoarece toţi analiştii sunt de acord asupra unui lucru: repercusiunile cutremurului provocat de Brexit se vor face simţite şi pe malul celălalt al Oceanului Atlantic.
„Este o veste proastă pentru Statele Unite”, a subliniat Richard Haass, fost diplomat şi preşedinte al organizaţiei Council on Foreign Relations (CFR).
„Marea Britanie a fost unul dintre partenerii cei mai importanţi (ai Americii) şi va fi mai puţin dornică – şi mai puţin capabilă – să joace acest rol”, a adăugat el.
O mare parte din greutatea politică a Marii Britanii „era legată de capacitatea sa de a influenţa politica europeană urmând o viziune mondială foarte apropiată de cea a Americii”, a completat Dalibor Rohac, de la American Entreprise Institute.
„Din momentul în care ţara părăseşte UE, această greutate politică dispare”, a ţinut el să adauge.
Simbol al acestui punct de cotitură istorică cu repercusiuni încă dificil de măsurat, Barack Obama a discutat încă de vineri cu cancelarul german, Angela Merkel, şi a promis să acţioneze „în strânsă legătură, în săptămânile şi lunile ce vor urma”, cu partenerii săi europeni.
„Pe baza relaţiei strânse cu Marea Britanie, Statele Unite puteau coopera, prin intermediul acestora, asupra a numeroase subiecte europene”, a declarat Jeffrey Rathke, de la Center for Strategic and International Studies (CSIS).
SUA „vor trebui să treacă la un nivel superior cu ţările-cheie din UE”, a adăugat el.
Pentru Thomas Wright de la Brookings Institution, Washingtonul va trebui să depună efortul de a juca un rol „constructiv” în faţa prefacerilor uriaşe care se anunţă.
„Cred că poziţia Statelor Unite va fi de a încerca să facă (etapele ce vor urma) cât mai fluide posibil şi să minimizeze riscurile asociate Brexitului”, a explicat el, subliniind faptul că Washingtonul va trebui să trateze cu atenţie relaţiile sale cu Parisul şi Berlinul.
Aflat în California, unde s-a întâlnit cu lideri din Silicon Valley, Barack Obama a insistat asupra puterii evidente a legăturilor strategice care rămân cu Londra.
Prezenţa Marii Britanii în NATO rămâne o „piatră de temelie” a politicii externe americane, a afirmat preşedintele SUA.
Membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, direct implicată în războaiele din Irak şi Afganistan şi parte activă la negocierile internaţionale asupra programului nuclear iranian, Marea Britanie este un partener important pentru Statele Unite.
„Gradul de interese şi scopuri comune între cele două ţări va rămâne extrem de ridicat”, a subliniat Jeffrey Rathke.
Cu toate acestea, pariul lui Barack Obama – de a se implica personal în campanie spre marea nemulţumire a taberei pro-Brexit, care a denunţat un „amestec” – a eşuat.
„Nu cred că a fost contraproductiv. Probabil că a ajutat, dar nu a fost suficient”, a apreciat Thomas Wright.
„Statele Unite trebuiau să fie mai active în relaţiile lor cu UE din ultimii ani”, a adăugat el, convins că viitorul preşedinte, care îşi va începe mandatul în ianaurie 2017, va trebui să joace un rol central în ieşirea Marii Britanii din UE, „dacă se constată că procesul se complică”.
În această privinţă, cei doi candidaţi la succesiunea lui Barack Obama la Casa Albă au formulat analize diferite radical.
Republicanul Donald Trump a trasat imediat, din Scoţia unde a inaugurat un teren de golf, o paralelă cu campania sa: „Oamenii doresc să reia controlul asupra ţărilor lor”.
Pentru democrata Hillary Clinton, perioada de incertitudine care urmează demonstrează în primul rând nevoia de a avea un preşedinte „calm, puternic şi cu experienţă”. Exact opusul omului de afaceri american, cum se putea citi printre rândurile comunicatului său.
