Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

În inima problemei: ideologia

M-am întrebat de ce democrația, dacă este cea mai bună formă de guvernământ concepută vreodată, în forma sa actuală scoate ce este mai rău din noi. În teorie, nu ar trebui ca lucrurile să stea astfel.

Share

Rl online 0 comentarii

Actualizat: 29.01.2019 - 14:48

În teorie, ar trebui ca la aceste alegeri să avem discuții despre problemele cu care ne confruntăm. Căsniciile sunt într-o stare lamentabilă, iar mai mulți copii cresc acum fără tată decât s-a întâmplat vreodată în istorie. Ce am făcut, deși cu intenții bune, de am adus atâta suferință celor mai neajutorați dintre noi?
Cum putem întoarce pașii greșiți pe care i-am făcut? Salariile celor din clasa muncitoare au rămas neschimbate în ultimii 40 de ani. Ce am făcut, deși cu intenții bune, de i-am strâmtorat atât de tare? De ce ar fi greșit să dăm din umeri și să spunem că felul lor de viață aparține trecutului?

De ce milioane de absolvenți de liceu nu știu nimic despre moștenirea literară, filosofică, religioasă și artistică a Apusului? Cum să renunțăm la petrolul străin, în timp ce păstrăm atașamentul nostru pentru o apă curată și un aer curat?

Un specialist căsătorit din Irlanda poate să aștepte timp de 10 ani pentru a emigra în Statele Unite, până când renunță – este cazul fratelui consilierului meu financiar. Dar milioane de oameni sunt aici (în SUA – n.trad.) ilegal; ce ar trebui făcut pentru a fi în acord cu legea, dreptatea, chibzuința și mila?
Orientul Mijlociu arde în propriul petrol și în alianțele sale alambicate, în trădări și în ură, în timp ce resentimentul islamic împotriva succesului israelian și a Occidentului dominant cultural infectează inimile tinerilor doritori de război. Ce ar trebui să facem sau ce putem să facem?

Nu vom avea aceste dezbateri. Televiziunea este în parte responsabilă, dar nu este singura vinovată. Responsabilul principal are un nume: ideologia.

Ideologia este o religie de substitut. Dă buzna în golul lăsat când cineva nu se mai deschide spre divin. În folclorul iluminist, „religia” este atât de violentă încât trebuie separată sanitar de politică. Folclorul a intrat în mințile americanilor, altfel inteligenți, și pare o dovadă împotriva celei mai remarcabile evidențe a istoriei, aceea care demonstrează că aproape orice război purtat de oameni, Islamul fiind excepția notabilă, nu a avut aproape nimic de-a face cu religia: oamenii s-au războit pentru pământ, glorie, bogății, frică, ambiție, răzbunare, aventură și sete de sânge.

Pericolul este acum nu că religia va influența politica noastră – asta este ceea ce trebuie religia să facă, deoarece intuițiile noastre asupra divinității trebuie să influențeze viziunea asupra omului. Vorbesc în general. Pericolul este acum că religia va fi alungată în peșteri, în timp ce politica, cu ideologia sa, își asumă prerogativele religiei. Și ideologia, nu religia, a înecat în sânge ultimele două secole.

Boala este ușor de diagnosticat și probabil imposibil de tratat fără o minune divină. Semnele evidente sunt acestea. Criteriile de evidență sunt uitate: ideologul „știe” ceea noi nu putem ști, cum ar fi starea minții președintelui Bush când a afirmat că Irakul deține arme periculoase sau uraniu și alte elemente necesare pentru a face astfel de arme. Ideologul proiectează cele mai rele ipoteze asupra faptelor adversarului, cum ar fi, de pildă, ideea că președintele Obama a inițiat planul de asigurări medicale știind foarte bine că va eșua.

Ideologul atribuie accidentele vicleniei machiavelice, iar erorile - prostiei desăvârșite, fără să sesizeze cum un atribut îl anulează pe celălalt. Ideologul nu este omul care să creadă că el are dreptate: el este omul care nu își mai poate imagina cum cineva poate să nu creadă exact cum crede el, fără să fie un om rău. Nu se sinchisește de faptul că până și el odată a crezut altceva.

Ideologul este bigotul prin excelență, care nu poate pătrunde imaginativ și admirativ în universul moral al oponentului său, dar al cărui propriu univers moral este unidimensional, ca o caricatură.

Ideologul nu poate păcătui. Câtă vreme deține opiniile „corecte”, are mână liberă să le facă celorlalți oameni cele mai nerușinate lucruri. Este un calomniator, un laș, un agresor. Se simte îndreptățit când îl face pe adversarul său să-și piardă slujba. Nu iartă pentru că nu simte că ar avea nevoie de vreo iertare. Un punctaj maxim pe testul ideologic reprezintă pentru el harul mântuitor al lui Dumnezeu.

Am folosit genul masculin aici, dar feminismul le-a făcut pe femei să fie foarte vulnerabile la o boală care a afectat, din punct de vedere istoric, mult mai mult bărbații.

Oricât ar fi de greu pentru un bărbat să aibă o conversație decentă cu un alt bărbat cu care se află în dezacord, acest lucru i-ar fi imposibil cu o femeie, deoarece feminismul s-a insinuat atât de puternic în jurul sinelui ei, care nu este foarte puternic atunci când nu-l pui pe Dumnezeu și familia în centrul vieții tale. Și asta indiferent cât de țipător s-ar prezenta femeile ideolog lumii.

Majoritatea încercărilor din facultăți de a interzice libera exprimare și libera asociere provin de la ideoloage, atât de agitate încât nici măcar nu-și dau seama pentru o clipă că demonstrează, în realitate, că locul lor nu este în universități.

Ideologia este nerăbdătoare, lipsită de generozitate, invidioasă, vanitoasă, respingătoare, egoistă, ultrasensibilă, crezând ce este mai rău, bucurându-se de nedreptate, fierbând împotriva adevărului, netolerând nimic, neliniștită, fără credință reală sau speranță în Dumnezeu.

Când ideologul era copil, a întâmpinat lumea cu mirarea copilului, dar acum, că s-a maturizat în ideologie, a lăsat deoparte copilăria sa. Pentru că atunci vedea lumea neclar, ca într-un pahar, dar acum trăiește în lumina orbitoare a ideologiei, iar în acea lumină fiecare față, umană și divină, este anulată.

Așa că pentru ideolog nu mai rămân decât aceste trei lucruri: încrederea în viitor, ambiția nelimitată și ura. Iar cea mai puternică dintre toate acestea este ura.  

Anthony Esolen

Comentarii

loading...