» Nicolae Ceausescu avea un vis legat de Portul Constanta: crearea unei insule artificiale, ca si cum ar fi dorit sa recupereze insula naturala pe care a scufundat-o in 1969, Ada-Kaleh, pentru a construi Portile de Fier.
» Proiectul insulei artificiale de la Agigea este acum, la 20 de ani dupa moartea intaiului constructor al tarii, pe cale sa se realizeze, cu o investitie de 252 milioane euro. Studiile de fezabilitate au fost deja facute.
Partea de sud a Portului Constanta, aflata in imediata vecinatate a ultimei ecluze de la Agigea, trebuia sa devina, conform cincinalului comunist, cea mai moderna zona portuara din Romania. Acvatoriul aparat de digul de sud fusese transformat pe plansa proiectantilor intr-un terminal de mare capacitate pentru operarea convoaielor ce veneau pe Canalul Dunare-Marea Neagra. Studiile de fezabilitate solicitate de Compania Nationala Administratia Porturilor Maritime Constanta arata ca poate cea mai ambitioasa parte a proiectului viza crearea in mijlocul apei a unei insule artificiale, unde urmau sa fie descarcate navele de mare capacitate. Responsabilii de atunci ai portului nu scapau nici o ocazie, cu prilejul vizitelor de lucru ale "tovarasului" Nicolae Ceausescu, sa-i prezinte machete si raportari despre stadiul lucrarilor. Imediat dupa 1989, totul a fost abandonat. Acum, la 20 de ani distanta, proiectul comunist a revenit in actualitate.
De fapt, nu se poate spune ca planurile de dezvoltare a sudului Portului Constanta au fost total abandonate, doar ca statul nu a dispus, pana in prezent, de muntele de bani necesar pentru continuarea lucrarilor. Conform studiilor de fezabilitate realizate in beneficiul Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime Constanta, cele cinci obiective aflate in directa legatura din zona de sud, dar care sunt derulate separat din punctul de vedere al finantarii, au o valoare totala de 743 milioane euro. In prezent, insula aceasta artificiala arata ca un banc de nisip. O prima etapa – delimitarea teritoriului viitoarei insule prin turnarea unui imens dig in forma de cerc si apoi umplerea cu pamant a interiorului – se afla in faza de executie in 1989, dar nu a fost continuata si, prin urmare, o buna parte a amenajarilor hidrotehnice au fost inghitite de mare. Pe langa amenajarea insulei, este prevazuta si constructia a doua moluri (ansamblu de dane), a unui perimetru fluvio-maritim si a unui pod metalic peste toate acestea. Podul, cu tot cu pasajele aferente si avand o deschidere de peste 100 de metri, costa 34 milioane euro. Zona-tampon fluvio-maritima, cu o suprafata de 1,2 milioane metri patrati, va "inghiti" 90 milioane de euro, iar insula artificiala "valoreaza" 252 milioane euro. Cele doua moluri au preturi de executie estimate la 67 milioane euro, respectiv 400 milioane euro. Unul dintre ele, Mol III S, este deja in faza de executie, in timp ce urmatorul exista doar pe plansa. Dupa finalizare, barjele care vin si pleaca pe canal vor putea fi incarcate si descarcate la cativa zeci de metri de navele maritime de mare capacitate, care, la randul lor, vor prelua sau preda incarcatura convoaielor fluviale. In plus, in zona fluvio-maritima barjele vor naviga in conditii de siguranta si vor putea fi ferite de curentii marini si de valurile din zona de sud. Principalele marfuri operate aici vor fi minereurile si derivatele acestora, lucru care, privit prin perspectiva scaderii drastice a valorilor de trafic catre si dinspre Arcelor (fost Sidex) Galati, pune sub semnul intrebarii megainvestitia din Portul Constanta Sud.
