Fostul premier al României nu poate fi eliberat deoarece nu îndeplinește principalele condiții, scriu procurorii DNA în contestarea eliberării condiționate decisă de Judecătoria Sectorului 4 al Capitalei. Între aceste motive care ar împiedica eliberarea condiționată înainte de termen figurează, în limbaj comun, faptul că cel condamnat nu-și recunoaște vinovăția și , nerecunoscându-și vinovăția, nu se poate îndrepta . Contestația DNA va fi judecată de instanța Tribunalului București, decizia fiind definitivă.
În esență, procurorii motivează că, în absența recunoașterii vinovăției, nu s-ar susține eliberarea condiționată decisă de Judecătoria Sectorului 4 al Capitalei deoarece Adrian Năstase " nu dă dovezi temeinice de îndreptare". Procurorii susțin că pentru a merita eliberarea condiționată , "sarcina probei în a dovedi existența caracterului temeinic al dovezilor, revenea (…) Comisiei din penitenciar, dar și condamnatului".
Ca argumente, DNA indică și textele de lege și anume "Potrivit art. 59 Cod penal, după executarea unei fracții din pedeapsă, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei".
De asemenea, în articolul 75 din Legea 275/2006 se stabilește că "persoana condamnată care este stăruitoare în muncă, disciplinată și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în condițiile Codului penal"
DNA susține că "în cauză, împrejurarea că persoana condamnată a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate, cu atât mai mult cu cât în opinia parchetului nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării condiționate. Astfel, la dosarul cauzei nu există dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului, iar timpul executat din pedeapsă, nu este suficient pentru atingerea scopului acesteia, constând în asigurarea constrângerii necesare, ca urmare a încălcării legii prin săvârșirea de infracțiuni multiple și grave de corupție, în calitate de Prim Ministru al României ori de Președinte al unui partid politic, dar și a formării unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept".
DNA: Motivele eliberării lui Năstase sunt "pur formale, fără suport probator"
Procesul-verbal și caracterizarea condamnatului "conțin aprecieri (concluzii) pur formale, fără suport probator, în condițiile în care, cu excepția evaluării educaționale, restul evaluărilor (în domeniul social cât și evaluarea psihologică) sunt realizate la o dată anterioară Deciziei penale nr. 414 din 24.06.2014, când hotărârea de contopire a pedepselor, aplicate în cazul condamnatului, nu rămăsese definitivă, instanța în contestație apreciind că se impune sporirea pedepsei rezultante de 4 ani cu încă 6 luni închisoare, tocmai pentru realizarea scopului pedepsei" susține DNA în contestație.
Din cuprinsul caracterizării condamnatului Adrian Năstase, existentă la dosarul cauzei, "rezultă că atât evaluarea din punct de vedere social, cât și evaluarea în domeniul psihologic a condamnatului, s-au realizat în data de 12.06.2014, iar hotărârea prin care i-a fost stabilită în mod definitiv pedeapsa de 4 ani și 6 luni de închisoare, în a cărei executare se află, a rămas definitivă la data de 24.06.2014. În mod categoric, la momentul analizei, Comisia din penitenciar nu a avut o reprezentare exactă asupra situației juridice a condamnatului, cu atât mai mult cu cât motivul care a determinat aplicarea sporului de 6 luni închisoare, a fost acela al insuficienței pedepsei de 4 ani, în ceea ce privește realizarea scopului pedepsei".
DNA susține că aceste aspecte, deși invocate de parchet în fața instanței, nu au fost analizate și nu au primit nici un fel de răspuns din partea acesteia, prin hotărârea de eliberare condiționată pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 al Capitalei.
Mai mult, din actele și caracterizările efectuate de comisiile din Penitenciar, rezultă doar formulări generice, lipsite de suport probator, în sensul că persoana în cauză, în timpul executării pedepsei, a avut ,,un comportament disciplinat ” cu ,,implicare activă în activități de educație ”.
DNA susține că "nu rezultă, din propunerea Comisiei, modul în care persoana condamnată a beneficiat personal de activități educative și alte activități prevăzute în cuprinsul art. 64 din Legea nr. 275/2006 și, de asemenea, nu rezultă în mod convingător, în ce măsură, scopul pedepsei poate fi atins în privința acestuia, în sensul conștientizării faptelor sale, a regretului manifestat în raport cu comiterea lor, cu garanția nerepetării în viitor, a conduitei antisociale de genul celei care a condus la condamnările succesive, care au generat fixarea pedepsei rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare și a asigurării respectării ordinii de drept cu orice preț și indiferent de funcție.
Trebuie remarcat faptul că procesul-verbal întocmit de comisie, conține o caracterizare succintă și se referă doar la activități educative desfășurate de condamnat în legătură cu ceilalți deținuți, iar nu în legătură cu persoana sa, aspect insuficient pentru admiterea propunerii de eliberare condiționată a acestuia, cu consecința realizării scopului pedepsei, în sensul remodelării caracterului condamnatului și asigurării posibilităților reale de reinserție socială.
Totodată, potrivit aceluiași act, se poate constata că lucrările întocmite de condamnat, nu au prezentat o importanță semnificativă în aprecierea comisiei de liberare condiționată, la dosarul cauzei neexistând date suficiente care să ateste caracterul științific al acestora, opiniile, aprecierile unor profesori universitari nefiind în măsură să acopere acest neajuns.
Așadar, potrivit DNA "este evident că persoana condamnată, nu a avut un comportament merituos, deosebit, ci absolut normal, previzibil în raport cu nivelul înalt de pregătire și educație, însă aceste repere personale semnificative, ar fi trebuit să constituie tot atâtea motive, care să-l determine pe condamnat să nu ajungă în situația actuală".
Față de cele menționate și având în vedere că petentul – condamnat se află la prima analiză a comisiei, fără a exista dovezi temeinice de îndreptare și nici siguranța unei conduite ireproșabile în viitor, în acord cu legea, se impunea ca instanța să respingă propunerea de liberare condiționată formulată în cauză, ca neîntemeiată.
