Turcii se confruntau sâmbătă cu noi dificultăţi în a accesa internetul după ce guvernul a blocat în urmă cu două zile accesul la Twitter, site-ul unde tweetere legate de un scandal de corupţie l-au înfuriat pe premierul Recep Tayyip Erdogan.
Citeşte şi: Turcia: Noi restricţii online, după blocarea accesului la Twitter
Twitter a fost blocat joi seară, la câteva ore după ce Erdogan a promis să „elimine” acest serviciu. În replică, Uniunea Europeană şi Departamentul de Stat al SUA au denunţat la unison această măsură, apreciind că subminează democraţia şi libertatea de exprimare. Într-o postare pe blogul Departamentului de Stat, gestul guvernului turc a fost descris drept echivalentul pentru secolul al 21-lea al arderii cărţilor. Dar cum a justificat Erdogan acest act de barbarie? Pe scurt, prin „statul de drept”.
Într-o notă a guvernului turc, se afirmă că Twitter nu a respectat verdictele tribunalelor din Turcia care au decis că mai multe conturi Twitter au „încălcat viaţa privată a unor cetăţeni. Pentru a preveni plângeri ulterioare, accesul la Twitter a fost blocat. Twitter a fost utilizat pentru calomnierea sistematică, difuzarea unor înregistrări ilegale şi a unor înregistrări false şi fabricate, precum şi pentru încălcarea continuă a drepturilor individuale”. „Individul” căruia i s-au încălcat drepturile şi care a fost „calomniat sistematic” nu este nimeni altul decât Recep Tayyip Erdogan. Ceea ce l-a scos din minţi pe premierul turc care se visează sultan, a fost faptul că Twitter a devenit principalul mediu de difuzare a unor înregistrări audio ale convorbirilor dintre asociaţii premierului precum şi dintre acesta şi fiul său, care îi implică pe aceştia într-un scandal de corupţie. „Arma fumegândă” este însă o convorbire dintre Erdogan şi fiul său în care îi cere acestuia din urmă să ascundă câteva milioane de dolari în cazul în care poliţiştii anticorupţie urmau să-i percheziţioneze vila.
Citeşte şi: SUA critică Turcia pentru blocarea accesului la Twitter
Turcii care au încercat să acceseze Twitter după aceasta erau redirecţionaţi către o pagină de internet pe care apărea o decizie judecătorească potrivit căreia a fost implementată o „măsură de protecţie” ce blochează site-ul. Însă mulţi au reuşit să ocolească interdicţia, prin folosirea unor reţele private virtuale (VPN) sau prin modificarea sistemului de nume de domeniu (DNS), disimulând practic locaţia geografică a computerelor lor.
Totuşi, sâmbătă, computere pe care au fost instalate DNS-uri „populare” pentru a evita măsura restrictivă nu mai puteau accesa internetul deloc. „Aparent şi serverele alternative DNS au fost blocate în Turcia. Noi setări au început să circule”, a scris un utilizator de Twitter. Până la ora difuzării ştirii nu a fost făcut nici un anunţ oficial.
În ceea ce-l priveşte, premierul Erdogan, care se află în campanie pentru alegerile locale programate la 30 martie, nu a abordat subiectul blocării Twitter cu ocazia unor mitinguri electorale desfăşurate vineri şi sâmbătă.
Prin acest gest brutal, pe care un grup de jurişti turci intenţionează să-l conteste în tribunal, Erdogan a risipit orice pretenţie că Turcia ar fi un stat de drept democratic în care drepturile fundamentale cum este dreptul la liberă exprimare sunt respectate. Erdogan a venit la putere pe un val de „reforme democratice” care au funcţionat atâta vreme cât el şi partidul său, AKP, dominau viaţa politică. În momentul în care au început protestele – organizate tot prin Twitter – Erdogan a recurs la arma tuturor dictatorilor: Cenzura. Dar dacă cenzurarea mass media tradiţionale nu a reprezentat o problemă, pentru că în Turcia presa nu a fost niciodată liberă în sensul în care este în Occident, cenzura Internetului a devenit obsesia guvernului Erdogan. Îngrijorător este faptul că s-ar putea să-i meargă şi de această dată. Cenzura Internetului va fi primită cu ostilitate în marile aglomerări urbane, acolo unde AKP şi-a pierdut de mult supremaţia, dar va avea efecte reduse asupra Turciei rurale din Anatolia, unde accesul la Internet este redus. Or, tocmai această „Turcie profundă”, conservatoare şi islamică este baza electorală a lui Erdogan şi a AKP, care i-a asigurat acestuia toate victoriile politice. Şi pentru această lume blocarea accesului la Twitter nu are nicio relevanţă politică aşa cum are „liberalizarea” portului vălului islamic.
