Un rector poate fi simultan şi parlamentar, iar clanurile universitare se desfiinţează doar de ochii lumii, conform ultimelor modificări aduse de senatorii opoziţiei.
Disputele de ordin politic din jurul Legii educaţiei ascund de fapt şi interese personale ale celor mai vocali contestatari ai proiectului. O arată două modificări esenţiale operate de senatorii opoziţiei în week-end, când au lucrat pe repede înainte şi nestatutar.
A fi sau a nu fi rector
Prima modificare vizează eliminarea incompatibilităţii dintre funcţia de rector şi calitatea de parlamentar, pe motiv că ar fi o prevedere neconstituţională, pentru că s-ar încălca dreptul cetăţenilor de a fi aleşi. Nu doar grija pentru legalitate i-a determinat pe aleşi să schimbe proiectul Guvernului, ci şi teama de a pierde propriile funcţii. Doi dintre senatori, membri în comisia de specialitate, ar fi afectaţi de această prevedere: Ecaterina Andronescu (PSD), rector al Universităţii Politehnica Bucureşti şi Nicolae Robu (PNL), rector la Universitatea Politehnica Timişoara. Şi în Camera Deputaţilor există doi rectori – Florian Popa (PSD) de la Universitatea de Medicină „Carol Davila” din Bucureşti şi Iosif Ştefan Drăgulescu de la Universitatea de Medicină Timişoara.
„E evident că un profesor care predă la catedră predă disciplina lui şi nu doctrina partidului. Dacă ar fi să aplicăm prevederea asta ar însemna să-l scoatem din istorie şi pe Nicolae Iorga pentru că a cumulat funcţia administrativă cu cariera didactică. Aşa ceva nu se întâmplă nicăieri în lume”, sare în apărarea senatorilor-rectori Andrei Marga, fost ministru al Educaţiei, rector şi el la Babeş-Bolyai din Cluj. De partea cealaltă, specialistul în educaţie Ştefan Vlaston aduce ca argument încălcarea Codului Muncii: „Nu poţi să aloci mai mult de 40 de ore pe săptămână unei funcţii pentru că nu le vei face bine pe niciuna. Şi atunci rezultă că de fapt iei două salarii întregi pentru două slujbe cu jumătate de normă”.
Clanurile universitare, desfiinţate doar la vârf
Cealaltă modificare adusă de senatorii opoziţiei Legii educaţiei ţinteşte în aşa-zisele clanuri universitare, adică familii întregi care conduc facultăţi. Comisia a adoptat un amendament care interzice deţinerea funcţiilor de conducere, în aceleaşi organisme sau în organisme aflate în relaţii directe de subordonare, în acelaşi timp, de către de soţi, rude şi afini de gradul trei inclusiv. Deşi seamănă cu ce scrie în legea Guvernului, în esenţă prevederea nu schimbă radical sistemul, permiţând în continuare o relaţie de subordonare între rude. „Spre exemplu, dacă soţul e decan, soţia poate fi profesoară, după amendamentul opoziţiei. Proiectul asumat e mai dur, nu permite aşa ceva, soţia pleacă în altă parte. Aşa e normal, aşa e şi afară”, explică Vlaston.
Numai că universităţile din România, ascunzându-se în spatele autonomiei, au ajuns să fie controlate aproape în totalitate de familii. În plus, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, atrage atenţia că interdicţia vizează doar o parte dintre clanuri, cele din instituţiile de stat. „Diavolul stă ascuns în detalii şi, dacă citiţi varianta Senatului, veţi vedea că articolul cu pricina se aplică doar universităţilor de stat nu şi celor private. În varianta Guvernului, această reglementare se aplică tuturor universităţilor. Or Curtea Constituţională, prin decizia din 2009, spune clar că reglementările trebuie să fie identice pentru universităţile de stat şi cele private”, a declarat Funeriu pentru România liberă.
Cine sunt capii clanurilor
Societatea Academică Română a întocmit chiar un raport în care sunt identificate clanurile universitare. Pe listă apar şi parlamentarii Nicolae Robu şi Iosif Drăgulescu, care şi-au angajat copiii profesori sau asistenţi. Raportul îi menţionează şi pe prorectorul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, Mircea Petrina, care nu consideră că ar fi vreo problemă: „Vă dau doar trei argumente. Primul este acela că ambii mei băieţi au absovit Liceul de Informatică, unul dintre cele mai bune din Cluj. În al doilea rând, la facultate, au terminat şefi de promoţie, fiecare, la secţiile la care au urmat cursurile. În al treilea rând, eu nu eram prorector şi nici un aveam vreo funcţie de conducere în universitate atunci când au fost angajaţi”.
Guvernul Boc mai are şanse să-şi asume Legea educaţiei
După ce senatorii PSD şi PNL au dovedit maximum de zel lucrând în weekend, până seara târziu, la raportul pe Legea educaţiei, Biroul Permanent a stricat ieri planurile opoziţiei. Concret, raportul a fost retrimis comisiei de învăţământ pentru o nouă dezbatere, de data aceasta în timpul regulamentar de lucru. „După nenumărate discuţii, s-a ajuns la un compromis, apreciindu-se ca respectiva comisie să reanalizeze articolele dezbătute în cele trei zile”, a declarat chestorul Senatului, Ioan Chelaru. Acesta a admis că social-democraţii şi liberalii din Comisia de învăţământ au lucrat „mult mai mult decât trebuie, fără aprobarea Biroului Permanent”.
Graba senatorilor opoziţiei se explică prin dorinţa de a adopta Legea educaţiei în varianta aflată în Senat, înainte ca judecătorii Curţii Constituţionale să spună dacă Executivul poate sau nu să continue cu asumarea răspunderii pe varianta legii convenită în coaliţie, în special cu UDMR. Cum CCR a amânat până mâine luarea unei decizii cu privire la sesizarea Guvernului, opoziţia spera să folosească răgazul primit pentru a-şi impune propria variantă a Legii educaţiei, caz în care demersul Cabinetului Boc ar fi rămas fără obiect. Cum Biroul Permanent a sancţionat, totuşi, zelul senatorilor PSD şi PNL, Executivul mai are o şansă, după decizia de mâine a CCR, să finalizeze angajarea răspunderii pe Legea educaţiei. Şi, astfel, să asigure liniştea în coaliţie, linişte zdruncinată serios după primul verdict al CCR pe controversatul proiect de lege.
Istoria şi geografia, în limba română
În absenţa senatorilor puterii, social-democraţii şi liberalii din Comisia de învăţământ au eliminat din Legea educaţiei articolul ce prevedea posibilitatea ca istoria şi geografia să fie predate în limbile minorităţilor. Articol susţinut intensiv de UDMR, ca parte a unui proces numit generic „lărgirea drepturilor minorităţilor”. Din aceste considerente, pentru a nu-i înfuria prea tare, totuşi, pe udemerişti, senatorii PSD şi PNL au admis ca, în învăţământul gimnazial şi liceal cu predare în limba minorităţilor, lecţiile în limba română să conţină, la final, un rezumat în limba minorităţii respective. Prin intermediul liderului Marko Bela, UDMR a vorbit însă ieri de necesitatea demiterii lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Senatului, deoarece ar fi „contribuit activ” la abuzul din Comisia de învăţământ. Aceeaşi comisie a mai decis ca învăţământul obligatoriu să fie de 11 clase, incluzând un an de grupă pregătitoare la grădiniţă. Cu alte cuvinte, cu un an mai mult decât în varianta ministrului Funeriu. Potrivit variantei Comisiei, ciclurile primar şi gimnazial vor avea către patru ani, după care urmează doi ani obligatorii de liceu.
