Astfel, cel puțin 50 de ofiţeri de securitate care s-au ocupat de recrutarea unor copii ar putea fi cercetați penal.
László Csendes, membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, relatează portalului de ştiri din Transilvania Maszol.ro despre procedura iniţiată de CNSAS. László Csendes a readus în discuție și problema predării arhivei pe care Armata o deține încă și asupra căreia cercetătorii au atras atenția în nenumărate rânduri. El a spus că s-a dovedit că există foarte mult material de arhivă care nu a fost pus la dispoziția CNSAS, până în prezent.
„Este vorba despre o istorie foarte tristă. Securiştii reuşeau să abordeze copii în vârstă de 13-14 ani în aşa fel încât aceştia nici nu-şi dădeau seama cu cine stau de vorbă. Îi recrutau şi îi convingeau să furnizeze poliţiei secrete informaţii despre părinţii sau profesorii lor. Această metodă era ilegală chiar şi în acea perioadă, de aceea am predat dosarele a 50 de asemenea ofiţeri Parchetului Militar pentru a fi cercetate”, a declarat Csendes. Uneori copiii erau intimidaţi înainte de a fi fost recrutaţi, potrivit cercetătorului.
El a mai spus că este posibili ca CNSAS să publice în curând o informație formală în această privință. Csendes a subliniat că numărul recrutărilor de acest fel a fost destul de ridicat în județul Harghita și că este posibil să existe și o implicare maghiară în această chestiune. „Am citit o mulțime de povești triste în timp ce studiam legăturile și acum, când aceste materiale ajung în cele din urmă la urmărirea penală militară, cred că ar putea deveni clar modul în care societatea se raportează la această problemă sau dacă există deloc”, a mai arătat el.
Prescrierea
Csendes a menţionat că juriştii instituţiei au ţinut cont şi de posibilitatea depăşirii termenului de prescriere, deoarece a trecut trei decenii de la schimbarea regimului. După cum a evidenţiat Csendes, au avut loc negocieri şi cu Parchetul Militar, s-a ajuns însă la concluzia că faptele comise împotriva umanităţii nu se prescriu.
Csendes a mai spus că aceste cazuri sunt foarte variate. El a oferit exemplu unui student recrutat de propriul profesor. Copiii erau inițial intimidați, apoi încurajați ca să „iasă totul bine”. Firele au dus însă la ofițeri care ulterior au decis dacă „storc” informații suplimentare de la minori și dacă îi pot „motiva” să își folosească „potențialul”. Cercetătorul spune însă că este de neconceput ca doar cincizeci de ofițeri să poată organiza sute de copii. Faptul că Parchetul nu a contactat CNSAS este de asemenea „ciudat”, ținând cont că procurorii ar fi putut solicita informații în orice moment pentru investigații deja în curs. „Ar fi fost datoria lor, dar este bine că am intervenit mai întâi”, a mai spus istoricul.
10.000 de copii recrutați
Referitor la recrutarea tinerilor a mai existat o declaraţie făcută de un alt membru al CNSAS, Germina Nagâţ. Cercetătoarea a afirmat anul trecut în cadrul unui interviu acordat Ziare.com că numărul elevilor de şcoală medie pe care i-a folosit Securitatea drept informatori înainte de 1989 era de cel puţin 10.000. „Dacă luăm drept bază numărul gimnaziilor care funcţionau la vremea respectivă şi pornim de la faptul demonstrat de documente că anual erau recrutaţi în mod obligatoriu câţiva elevi pentru a deveni informatori, am putea vorbi liniştit şi de un multiplu al celor 10.000. Evident că nu mai există toate dosarele referitoare la „colaboratorii proveniţi din rândurile elevilor”, aşa cum era denumită oficial această pătură”, a afirmat Germina Nagâţ.
Minorii semnau nişte angajamente formale, pe niste tipizate. Unii ofițeri recrutau 3 – 4 elevi dintr-o singură școală, în aceeasi zi. Am vazut recent o astfel de „performanta” la un liceu din Alexandria, unde ofițerul a recrutat câte o sursă în toate clasele a XI-a, într-o singură zi. „Am văzut și colaboratori elevi cu evaluări negative, dar nimic care să sugereze represalii. Dacă se eschivau să dea informații, sau nu scoteau nimic bun de la ei, pur și simplu îi abandonau, îi scoteau din rețea, pentru „lipsa de posibilități”. Mulți însă rămâneau „în sistem”, fiind preluați în legătura altui ofițer, când mergeau în armată, la facultate sau în câmpul muncii”, a declarat Nagâț.
Arhiva Armatei
Csendez a reamintit că Armata are încă documente pe care nu le-a predat pentru studiu CNSAS și că „lucrurile foarte sensibile se pot ascunde în arhivele militare, dar până când nu putem vedea datele concrete, acestea rămân o presupunere”.
Istoricul a reiterat întâlnirea din 22 februarie cu ministrul Apărării Nicolae Ciucă, iar acesta a înțeles scopul vizitei și solicitării cercetătorilor. „Nu este o simplă curiozitate, ci ambele părți sunt obligate de aceeași lege: noi să preluăm și ei să predea anumite materiale de arhivă”, a mai arătat el.
În aprilie, trei cercetători CNSAS – Mihai Demetriade, Mădălin Hodor şi Andrei Ursu (fiul disidentului Gheorghe Ursu), au solicitat Ministerului Apărării, printr-o scrisoare deschisă, ca toate documentele fostei Securități trebuie să fie predate Consiliului. „Ascunzând memoria represiunii, domnule ministru, deveniți complice cu răul. Prin gestul continuu și ilegal al ministerului pe care-l conduceți, pagini dureroase și infame din istoria principalului actor represiv al regimului totalitar sunt excluse circuitului civil, dezbaterii democratice și înfăptuirii juridice a dreptății. (…) Un trecut odios a fost ascuns privirii victimelor, potențialele acțiuni în instanță reglementate de lege au fost anulate înainte de a fi putut să existe, voința însăși a statului privind decomunizarea prin deschiderea arhivelor represive a fost scandalos încălcată”, se arăta în scrisoare.
