Laura Codruţa Kovesi a reclamat la CEDO la sfârşitul anului trecut că i s-a refuzat accesul în instanţă pentru a-şi apăra drepturile în legătură cu demiterea ilegală, aşa cum este garantată de Articolul 6 paragraful 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, referitor la dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, a semnalat că mandatul ei ca procuror şef a fost întrerupt ca rezultat al opiniilor ei vizâd reformele legislative care afectau sistemul judiciar şi pe care le-a exprimat public în calitate de procuror-şef la DNA, ceea ce înseamnă încălcarea Articolului 10 al Convenţiei, privind Libertatea de exprimare.
De asemenea, a recIamat că i s-a refuzat dreptul de a se adresa unei instanţe naţionale, în coformitate cu articolul 13 din Convenţie privind „Dreptul la un remediu efectiv”.
În consecinţă, CEDO a adresat autorităţilor române în 30 ianuarie patru întrebări pe baza celor semmnalate de fosta şefă a DNA.
– Prima întrebare se referă la respectarea laturii civile a Articolului 6, paragraful 1 din Convenţie.
„Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia, în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei, conform paragrafului 1 al Articolului 6.
– Cea de a doua întrebare este: „Dacă da, a avut petentul acces la o instanţă pentru a se determina drepturile civile şi obligaţiile în legătură cu demiterea ei din funcţia de şef DNA, în conformitate cu articolul 6 paragraful 1”
– „Având în vedere că petenta susţine că demiterea ei a fost rezultatul punctelor de vedere exprimate public în timpul mandatului, a existat vreo încălcare a dreptului ei la liberă exprimare, în conformitatea cu prevederile Articolului 10 paragraful 1 din Convenţie? Dacă da, această interferenţă este reglementată în lege şi în acord cu termenii Articolului 10 paragraful 2?”, este cea de a treia întrebare.
Paragraful 1 al Articolului 10 prevede că „Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare”
Paragraful 2 al aceluiaşi articol menţionează că „Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.
– A patra întrebare este dacă petenta a avut la dispoziţie acces la o cale de atac internă pentru a-şi rezolva problemele semnalate în contestaţie, aşa cum prevede Articolul 13 din Convenţie.
Articolul 13 din Convenţie, referitor laa „Dreptul la un remediu efectiv” prevede că „Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta Convenţie au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale”.
