Hub-urile au fost marile provocări ale începutului de mileniu. Pentru multe companii e totuna dacă fac escală la Instanbul sau la București.
Un document, intrat în posesia ziarului “România liberă,” demonstrează amatorismul crâncen al miniștrilor din guvernul Orban.
Fără o strategie de dezvoltare
Două companii germane cer spijin ministerelor românești, prin intermediul ambasadorului german de la București, pentru a le facilita achiziționarea de terenuri la prețuri preferențiale.
Din cele scrise de ministrul economiei reiese că în guvernarea Orban a apărut un nou cod de deschis ușile: “Hei, domnule ministru, intrăm să deblocăm un dialog?”
Sutele de membri ai Consiliilor de Administrație succesive ale Aeroportului Internațional Henri Coandă nu au avut preocuparea atragerii marilor operatori printr-o strategie coerentă.
La extinderea pistelor și a clădirilor pentru preluarea pasagerilor (în plus față de cei obișnuiți), aeroporturile din țările vecine s-au luat în calcul criterii pe baza eficienței și a traficului. Mari operatori internaționali de zbor au fost atrași cu oferte cât mai prietenoase, financiar sau pentru călători. Ziarele de specialitate ale lumii erau pline de anunțuri publicitare în vederea atragerii celor mai importanți competitori.
Managerul german de la Tarom și-a demonstrat incompetența?
Deși și-a angajat management privat, Tarom-ul este tot în pierdere. Recent, guvernul Orban a alocat câteva zeci de milioane companiei de zbor care de abia își duce sufletul. Pentru slabele randamente financiare și declinul veniturilor, managerul german a fost dat afară.
Pentru că totul e pe procedură, iată cum oficialii vor să fenteze legea achizițiilor publice
La vânzarea sau cedarea unor terenuri, fără licitație, iese un oficial și spune că acțiunea ține de siguranța națională. Și că decizia se ia în CSAT. Astfel, se eludează și parlamentul și practica unitară a achizițiilor publice. Sub pavăza secretului de stat, orice ilegalitate se poate acoperi. Vigilența serviciilor e maximă, atunci când vine vreo vacă grasă de muls.
Ordnung und disziplin: dați companiilor germane terenuri fără licitație
Iată că, noaptea ca hoții, guvernul Orban pregătește cacealmaua germană cu extinderea aeroportului, fără vreo licitație, așa cum prevede legea.
Într-o notă, trimisă de Virgil-Daniel Popescu, ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, către ministrul transporturilor Lucian Nicolae Bode, calificată drept URGENȚĂ (vezi facsimil n.a.), care circulă prin guvern, se precizează că “Excelența Sa Dl. Cord Meier Klodt, ambasadorul Republicii Federale, a ridicat problemele semnalate de două dintre cele mai mari companii de servicii pentru transporturi aeriene și logistice, Lufhtansa Technic (LMT)și DHL, care doresc să-și extindă activitățile în zona Aeroportului Internațional Henri Coandă/prin investiții în noi spații pentru hangare/servicii.”
În foaia care circulă cu zeci de ștampile prin guvern, semnată de ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, se arată că Excelența Sa s-a plâns oficialilor română că cererea privind achiziționarea de terenuri s-a blocat mai demult timp.
Excelența Sa a solicitat sprijin pentru reluarea dialogului cu instituțiile implicate în gestionarea și coordonarea Aeroportului Internațional Henri Coandă, se precizează în documentul, apostilat cu URGENT.
Excelența Sa are imunitate diplomatică. Niciun procuror nu-l poate întreba de sănătate și de interesele sale.
Conform directorului general de vânzări Lufthansa pentru România și Moldova, citat de Ziarul Financiar, România este a doua destinație folosită de clienții săi în Europa de Est, după Polonia.
Lângă Istanbul, autoritățile Turciei construiesc cel mai mare hub de transport aerian din lume, prin fonduri proprii.
Cum s-au legat activiştii cu lanţuri pe noile terenuri ale Heathrow
Anual, 14,5 milioane de pasageri tranzitează Aeroportul Internațional Otopeni. Pentru a ajunge la peste 80 de milioane de călători, Heathrow de lângă Londra, s-a extins la începutul primului deceniu al mileniului. Dezvoltatorii imobiliari au finanțat proteste ale societății civile, care luptau pentru ca cimitirele din zonă să nu fie răscolite. Prețul pe metro pătrat s-a mărit de 14 ori după lupta pentru oasele strămoșilor, organizată de câțiva activiști tocmiți cu ziua. Business-ul cu societatea civilă a mers. Autoritățile au trebuit să plătească, astfel că a fost un win-win.
Care este urgența într-o astfel de situație?
Terenurile din jurul Aeroportului Otopeni aparțin acestei instituții și altor proprietari publici și privați.
Surse din interiorul Ministerului Transporturilor susțin că această urgență e legată de graba de a se adjudeca terenurile la tarifuri preferențiale, adică darea pe nimic a unor valori de zeci de milioane, pe care Lufthansa și DHL nu sunt dispuse să le plătească la costurile pieței. Nu toate terenurile aparțin companiei aeroportuare. Aici e maxima suferință a operatorilor din transportul de mărfuri și de pasageri.
Noul SEAP, SICAP, este plin de anunțuri de cereri de oferte pentru obiectele sanitare sau produse de consum. Dar niciunul legat de vânzările sau de concesionări de terenuri. Ceva e putred, miroase a whursti săsești.
Cum fuge Lufthansa de o competiție curată?
Procedura legală e că la o vânzare de peste 100.000 de euro trebuie să se organizeze licitații. Cele două companii de top nu doresc o competiție liberă, după cum reiese din documentul intrat în posesia ziarului “România liberă.” Concesionările se fac pe baza legii, dar nu eludând legile transparenței.
Potrivit surselor, și-ar dori o negociere directă, fără SEAP, fără ochii publicului. Ambasadorul e un agent de lobby. Faptul că nu se dorește o procedură onestă, deschisă, liberă, arată intenția celor două companii de corupere a oficialilor guvernului României.
Prin analogie, dacă vreo firmă românească ar dori ceva similar, pe ușa din dos ar intra procurorii de la DNA.
“Noaptea ca hoții”
Pe site-urile specializate ale instituțiilor subordinate guvernului sau companiei Aeroportul Internațional Henri Coandă nu apare niciun anunț privind disponibilitatea de a ceda vreun metru pătrat de teren operatorilor privați.
Ministrul economiei s-a întâlnit în luna ianuarie cu ministrul transporturilor la sediul primei instituții pentru facilitarea deblocării dialogului, la o întâlnire cu reprezentanții celor două companii, scrie în document.
Deci, practic, ce reiese dintr-o simplă hârtie care circulă interministerial e că mari companii nu doresc să participe la licitații deschise și se ascund sub sintagme de gen “acțiuni de deblocare a dialogului.”
Noul cod al încercării de corupere a oficialilor
Oare vreo firmă românească ar putea sub flamura “deschiderii dialogului” să ia vreun metru pătrat din terenul statului la preț preferențial? DNA-ul și-ar desfășura acțiunile de forță. Doar pentru români zornăie cătușele.
Și prin acest exemplu se poate demonstra că lupta anticorupție e îndreptată doar către politicieni și oameni de afaceri români. Brațul gros al justiței teleghidate de forțele pădurilor nu se ating de Lufthansa sau DHL care fac presiuni pentru a intra pe ușa din dos în ministere.
Mai nou, corupția și tentativa de corupere a unor oficiali poartă numele de “acțiuni de deblocare a dialogului.”
Poate vreo firmă românească să utilizeze acest limbaj codat? “Hei, domnule ministru, intrăm să deblocăm un dialog?”
