Participarea Inalt Prea Sfintiei Sale, mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, impreuna cu ierarhi greco-catolici si romano-catolici, la Sfanta Impartasanie a starnit, cum se stie deja, valuri de indignare printre anumite fete bisericesti inalte din sanul ortodoxiei, atat la noi, cat si in afara tarii. S-a cerut fara preget caterisirea "vinovatului" de catre parintele Sava Cucurakis, de la Marea Lavra de la Sfantul Munte Athos, si de catre parintele Justin Parvu, de la Manastirea Petru Voda din Capitala, pentru apostazie. S-au invocat, ca justificare suprema, ziceri ale Sf. Ioan Gura de Aur si s-a trimis la canoanele apostolice 45 si 46.
O simpla cautare pe google te lamureste ca in BOR caterisirile au devenit o procedura destul de frecventa in ultimii ani. Cutare preot si-a facut o biserica particulara si a fost caterisit. Vedeta neagra de la Tanacu, Daniel Corogeanu, a beneficiat de acelasi tratament. Cutare senator PRM dintr-un judet al patriei s-a trezit, la randu-i, in afara bisericii pentru ca a refuzat sa renunte la viata politica, facandu-se vinovat de nerespectarea deciziei Sfantului Sinod referitoare la chestiunea raportului dintre cler si politica. Ce e drept insa, caterisirile de pana astazi au avut drept subiecti simpli preoti, parohi, nu ierarhi.
Cu toate acestea, este foarte posibil ca Sfantul Sinod sa urmeze, in chestiunea "apostaziei" mitropolitului Corneanu, linia de conduita intransigenta manifestata atat in cazul exorcizarii (adica al torturii si crimei) de la Tanacu, cat si in cel al pacatelor – veniale – sesizate in celelalte cazuri (pasiunea politica, divorturile repetate si mantiile, ghicitul de tot felul). Exista o presiune conservatoare si traditionalista in BOR care, dupa cum se vede, in loc sa favorizeze un set de sanctiuni diferentiate si nuantate, dupa caz, adopta o intransigenta egala in toate aceste cazuri atat de diferite. si nu este deloc o circumstanta menita sa aplaneze lucrurile faptul ca "pacatosul" Corneanu ocupa o pozitie de mitropolit – chiar in orasul-martir unde a izbucnit revolutia in decembrie 1989 –, cum nu pare sa indemne la o toleranta suplimentara nici profilul moral complex al ierarhului banatean, care a fost primul care le-a retrocedat greco-catolicilor un lacas de cult si care a fost marturisitorul din prima clipa a libertatii (ianuarie 1990) a culpei de a fi colaborat cu Securitatea.
Sfantul Sinod ar fi tolerat fara remuscari vinovatia morala a mitropolitului Nicolae – asa cum face si in cazul altor ierarhi dovediti de pactul satanic cu serviciul secret comunist – daca "vinovatul" de acum nu ar fi bruiat prin iesirile sale publice tacerea si opacitatea in care BOR se complace la adresa destulelor demisii ale unor personaje inalte, inca in plina activitate pastoreasca. si mai grave au parut apucaturile de generozitate la adresa Bisericii Unite, care – cu exceptia unor mirabile deschideri de felul celei pomenite mai sus – se mai lupta inca, dupa doua decenii de libertate, sa isi recupereze bisericile. Nu e grozav sa te ia gura pe dinainte, dar sa instrainezi bunuri de la sanul BOR, indiferent de felul cum au fost ele obtinute odinioara, asta ramane de neiertat in ochii membrilor Sinodului. Iata datorita carei imprejurari nu-mi fac nici o iluzie cu privire la verdictul care se va da acum inaintemergatorului banatean al ortodoxiei.
Neplivita la timp de legionaroizi, ultranationalisti – ce aberatie la o biserica ecumenica prin vocatie! – si de complici ai raposatei dictaturi, BOR nu are a se teme decat de doua chestiuni. Una ar fi crearea unui precedent periculos, evitat in 1990 prin trimiterea "in concediu de odihna" a raposatului Patriarh Teoctist la manastire si readucerea lui in scaun, abia dupa o vreme. Cea de-a doua este aceea ca, procedand la azvarlirea pe scari a lui Corneanu, Sfantul Sinod ar da un impuls hotarat transformarii acestui caz intr-un mit, o legenda vie, cu un intens continut emotional si cu consecinte deocamdata greu de calculat. Daca la acestea se adauga si pornirea pragmatica a Parintelui Patriarh, s-ar putea totusi ca "ereticul" sa scape cu o mustruluiala zdravana si o retragere din campul vizual al actualitatii, fara caterisire insa.
Exista insa circumstante de alta natura, ce pledeaza cu convingere pentru o solutie de forta. Intai, ierarhia piramidala si obisnuinta dictatului, ambele de sorginte premoderna, dar tinute la mare cinste in Biserica, ele venind direct de la Bizant si deci facand parte din traditie. Conform acestora, BOR nu pare apta sa cultive mai multe grupuri si mai multe opinii in interiorul sau. Daca PNL, PRM si alte partide au socotit mai oportun sa isi expulzeze opiniomanii inconfortabili in afara organizatiilor, ele, care sunt produse prin excelenta ale modernitatii laice, de ce s-ar astepta acum de la Biserica la altceva? Ea se declara pe fata pastrator al traditiilor dinainte de modernitate, al spiritului medieval, cruciat si intransigent, chemand cu voce de serafim la iubire frateasca si manuind spada arhanghelica si acolo unde abordarea cu duhul blandetii ar fi mai potrivita.