Afirmatia facuta in SUA de presedintele Traian Basescu conform careia „Gazpromul este astazi mult mai eficient in a face Europa dependenta de resursele rusesti decat s-a dovedit Armata Rosie acum 40-60 de ani” exprima o situatie cu care Romania si batranul continent incep sa se confrunte.
Desi nu are nici o divizie, gigantul gazelor naturale rusesti are deja la activ un razboi. Unul energetic. Fara sa traga un foc de arma, Gazpromul a facut iarna trecuta sa tremure zeci de milioane de oameni in Ucraina, Republica Moldova, dar si in tari central si vest-europene dependente pana la aservire de combustibilul de la Rasarit.
Variante posibile
Cum raspunde Romania, tara posesoare de niscaiva resurse energetice, acestei ofensive? Varianta cea mai facila, dar si cea mai nesigura este sa importam cu nemiluita gaze rusesti. A facut-o, in mai, ministrul Economiei, Codrut Seres, parafand un contract prin care Gazprom se obliga sa livreze 50 de miliarde de metri cubi in 25 de ani. Problema e ca, dupa cum s-a vazut in ianuarie, contractele cu Gazpromul se contracta la frig si nu sunt onorate. Ocupat de rafuiala „gazoasa” cu ucrainenii, trustul condus de Aleksei Miller i-a facut si pe romani sa dardaie, in ciuda pretului piperat la care Bucurestiul platea metrul cub.
O alta varianta, ce ar valorifica pozitia geostrategica a Romaniei, o reprezinta conductele, oleoductele si gazoductele ce ar transporta combustibil caspic spre vest. De zece ani, autoritatile de la Bucuresti nu inceteaza sa contureze alternative si sa traseze coridoare energetice care sa tranziteze tara noastra. Ele au ramas insa in faza de proiect, ca urmare a tergiversarilor si acerbei concurente zonale.
Constanta-Trieste, care nu prea este
Deosebit de promitatoare pe hartie, conducta Constanta-Trieste a fost gandita pentru a transporta spre Europa petrolul din regiunea Marii Caspice. Oleoductul, cu o lungime de 1.360 kilometri, ar fi cea mai directa ruta catre inima Europei. Beneficiile pentru Romania – imense: 4,39 miliarde de dolari pe o durata de 20 de ani, la o capacitate de 90 milioane de tone pe an. Tari participante: Romania, Serbia, Croatia, Slovenia, Italia. Dar, intre timp, Slovenia a exprimat mari rezerve privind traversarea teritoriului ei. Ceea ce pune sub semnul intrebarii intregul proiect. Ca impasul sa fie si mai mare, a aparut conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, iar titeiul caspic, pompat spre portul turcesc, poate lua calea Europei pe Marea Mediterana. Ocolind Romania.
Nabucco, pandit de rusi
Un alt proiect care „face cu ochiul” statelor balcanice este Nabucco. Gazoductul, inclus in programul Trans European Network al UE, are o lungime de 3.300 km si ar urma sa furnizeze in Europa Occidentala circa 25 miliarde de metri cubi pe an. Cinci companii sunt interesate de proiect: OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (Romania), Bulgargaz (Bulgaria) si Botas (Turcia). Fiecare tara tranzitata ar urma sa primeasca cate 11 miliarde de metri cubi pe an. Conducta, a carei constructie ar urma sa inceapa in 2008 si sa se finalizeze in 2011, ar costa 4,6 miliarde de euro.
Rusia face presiuni puternice pentru a fi primita in proiectul Nabucco. Miza este uriasa. „La sfarsitul anilor '90, Gazprom a construit un gazoduct, Blue Stream, pe sub Marea Neagra, ce urma sa furnizeze gaze Turciei. S-au investit foarte multi bani in acest proiect. Prin construirea conductei Nabucco, Turcia ar avea alternativa la gazul rusesc”, declara analistul Catalin Dimofte. El crede ca Gazpromul nu poate fi eliminat de pe piata europeana, iar rusii pot forta intrarea in proiectul Nabucco prin „anumite conditii privind interconectarea conductelor europene”.
Surpriza sarba
O miscare abila a fost facuta zilele trecute, prin atragerea Serbiei in proiectul constructiei unui gazoduct ce ar urma sa transporte gaze rusesti spre Europa, via Turcia si pe sub Marea Neagra. Acordul dintre Srbijagas si Gazprom va face din Serbia „unul dintre jucatorii majori pe piata regionala a transportului de gaze naturale”, aprecia guvernul de la Belgrad. Conducta va costa peste 800 de milioane de dolari, va avea o capacitate de 20 de miliarde de metri cubi si va reprezenta o concurenta serioasa pentru proiectul Nabucco. Din nou, Romania va fi ocolita – de aceasta data chiar in numele „prieteniei seculare” cu vecinii sarbi.
Interesul poarta fesul
De fapt, fiecare stat din zona are interese majore. Bulgaria promoveaza si ea proiecte concurente prin Balcani. Turcia propune construirea altor retele pe teritoriul sau, de la Marea Neagra la Mediterana, care sa transporte „aur negru” caspic. Grecia pariaza (impreuna cu Bulgaria) pe varianta Novorosiisk-Burgas-Alexandroupolis. In conditiile in care pretul petrolului se mentine peste 70 de dolari barilul, proiectele de conducte devin extrem de atragatoare din punct de vedere economic.
Iar riscul ca Romania sa fie lasata pe dinafara este cat se poate de real.
Tot cu prilejul vizitei la Washington, Traian Basescu remarca faptul ca Romania este mai bine situata decat Bulgaria pentru a permite transportul de resurse energetice spre Vest. „Constanta este unicul port de pe partea europeana a Marii Negre care poate primi nave de 150.000 tdw”, a afirmat fostul marinar. Ceea ce este cat se poate de adevarat. Problema este ca tancurile petroliere respective sa fie si carmite spre Romania.
