Funcţionarii Ambasadei Suediei au postat o felicitare către SRI: „De la băieţii blonzi cu ochi albaştri“ către „Băieţii blonzi cu ochi albaştri“. Tenta de glumă prevesteşte o frăţie alta decât a inelelor din celebrul film.
Comentatorii au dat năvală. Unii au scris în limba lui Johnny Răducanu, alţii în limba română. Emoticoane şi gif-uri cu semnificaţii simbolice.
Dacă unul dintre comentatori, Stelică Bîrsan, mare monarhist român, le aminteşte funcţionarilor Ambasadei de Nea Ovidiu din Mândra, care atunci „când a auzit că a căzut comunismul a întrebat vecinii dacă s-a întors Regele Mihai și, când i s-a răspuns că nu, bătrânul a replicat: «Atunci, nu a picat»“, Shushu Mihai întreabă despre cine răspunde de pagina ambasadei, ca să-l recomande la o mărire. În grad sau în bani, nu a precizat. „Băieții cu ochii albaștri? Așa le spuneam noi, cu dispreț, la securiști, acuma 30 de ani. SRI îmi place să cred că este o instituție a democrației și nu moștenitoarea criminalilor securiști“, punctează Marian Despina.
În urmă cu 29 de ani s-au desfăşurat evenimentele sângeroase de la Târgu-Mureş, regizate de forţe oculte. Scandalul dintre maghiari şi români s-a declanşat ca din senin.
Dar ce legătură are cu momentul festiv de azi, s-ar întreba cei mai puţin aplecaţi spre istorie, dar cu urechea ciulită la cântecele gondolierilor de pe barca giustiţiei.
Uniunea Democratică Maghiară, condusă de Domokos Geza, şi Uniunea Vatra Românească, coordonată de Radu Ciontea, au început în urmă cu 29 de ani să-şi arunce acuzaţii reciproce.
Românii s-au plâns că, în crucea nopţii, statuile lui Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu, ambele din Târgu-Mureș, au fost profanate. Necunoscuţi au răspândit manifeste despre genocidul care ar fi fost făcut de români contra maghiarilor.
Unii vorbitori ai Vetrei Româneşti (instituţie înfiinţată de Securitate cu un unic scop, acela de a fi antimaghiară) au îndemnat la violenţe. Scriitorul Sütő András a urcat la tribuna improvizată să facă apel la calm. L-au bătut. În urma agresiunilor fizice şi-a pierdut un ochi. În dimineaţa zilei de 20 martie au avut loc două manifestaţii de amploare: a maghiarilor, lângă catedrală, pe de o parte, şi a românilor, lângă statuia Soldatului Necunoscut, pe de altă parte. La mitingurile maghiarilor se cântau imnuri maghiare. Dincolo, românii scandau: „Iliescu, nu uita, şi Ardealu-i ţara ta!“, „Români, veniţi cu noi!“.
Vestea că românii sunt atacaţi de maghiari (niciodată confirmată – n.a.) s-a răspândit rapid prin satele limitrofe oraşului Târgu-Mureş. Ceea ce nu era adevărat.
Ţăranii români au venit într-un suflet, cu furci şi topoare, în centrul oraşului. Seara – conform scenariului – a izbucnit bătaia generală. Cel mai grav caz a fost cel al lui Mihăilă Cofariu, bătut cu sălbăticie de un grup de şapte-opt oameni, chiar dacă era demult căzut la pământ şi nu mai mişca.
Scena a fost filmată de un cameraman irlandez şi transmisă tuturor televiziunilor din lume. Cu mistificarea că cel agresat era minoritar ungur. Ştirea nu a fost dezminţită niciodată.
La scurt timp, ca o justificare, s-a înfiinţat Serviciul Român de Informaţii, ca un serviciu secret. La început ni s-a spus că nu are nicio legătură cu Securitatea, braţul înarmat al partidului pe vremea comunismului. Ulterior, mai multe probe au susţinut contrariul. Astăzi, serviciul are un meniu fix: mănâncă oameni de afaceri autohtoni şi politicieni care nu vor să se predea multinaţionalelor şi intereselor străine.
Mesajul de ieri al Ambasadei Suediei la Bucureşti vine să întărească prejudecata că SRI e mai mult o agenţie de reprezentare a puterilor străine decât un serviciu de informaţii care apără ţara. Tenta de glumă din mesaj întăreşte impresia noastră de legături mai mult decât fireşti dintre cele două entităţi de drept public, nu privat.
Dacă întrebi funcţionarii de la Ambasadă despre Mihăilă Cofariu, vor spune că nu e subiect de agendă.