O să tot fiu nevoit să reafirm că Legea învățământului superior a fost scrisă de mafia universitară pentru mafia universitară și să aduc noi argumente în susținerea acestei aserțiuni, pe măsură ce noi metodologii vor fi lansate de ministerul Ligiei Deca.
Recent, a fost lansat proiectul cadrului general de internaționalizare a sistemului de învățământ superior din România.
Acest cadru strategic are in vedere și o serie de rezultate ale internaționalizării, precum îmbunătățirea calității educației și cercetării, transferul de cunoștințe și inovare, sporirea competitivității instituțiilor de învățământ superior prin atragerea de studenți și personal academic talentat din întreaga lume, dezvoltarea socioeconomică și culturală a țării.
Ministerul Educației
Nu voi spune că sunt împotriva unui astfel de plan, de principiu, dar țin să argumentez că această legislație, în ciuda modului pompos în care este prezentat, are menirea: mai mulți bani de tocat pentru șefii din universități.
Concret, odată cu aplicarea noului cadru, universităților le va fi mai ușor să înscrie studenți din străinătate.
În traducere: mai mulți bani din taxe de școlarizare.
Minsterul Ligiei Deca folosește termenul “descentralizare”.
Sună altfel, nu?
Datele Eurostat arată că România se situează pe ultimul loc în UE la numărul absolvenților de studii superioare.
Acest lucru înseamnă o scădere a sumelor de bani pe care îi încasează universitățile.
Și e greu pentru capii marilor universități de stat, de exemplu, să susțină venituri lunare de peste 30.000 de lei pe lună, dacă scad banii din taxe.
Dar, acum , au legea lor.
Bun, e bine, că aducem bani în țară, dar alarmant și chiar dramatic pentru societate este dezinteresul decidenților față de viitoarele generații (față de viitorul țării, în general).
Nu vedem nimic concret de la ministerul Ligiei Deca sau de la Parlament pentru sprijinirea tinerilor de a se îndrepta către studii superioare.
Vedem ironie, amuzament și scandal mediatic, după rezultatele jalnice de la Bacalaureat.
La nivel de licență, tot pentru bani, din proiecte europene, studenții au devenit mai mult cobai, iar profesorii sunt nevoiți, în calitate de lucrători pe plantație, să-i supună la diverse cercetări și experimente.
Practica se face mai mult teoretic.
În prea puține specializări facultățile mai produc specialiști.
La Medicină, la Drept, la Arhitectură, la Științele Educației nu prea ai de ales și trebuie să te axezi pe formarea tinerilor.
Dar și aici se apelează la un simulacru de cercetări pentru proiecte care să le asigure rectorilor și prorectorilor bani de chermeze.
Profesorul universitar e tot mai puțin lăsat să își facă meseria, adică să predea.
A devenit un cercetător ieftin în slujba marilor consumatori din mafia universitară.
Aici e nevoie de reformă în sistemul de învățământ superior.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
