Pare cฤ am început un cimitir, care inevitabil promite multe cruci. Marile speranศe, devenite iluzii cu timpul, ne strฤbat vieศile din generaศie în generaศie.
La începutul anilor 90 a fost speranศa luptei anti-comuniste, rezultatul îl vedem astฤzi, când instituศiile statului sunt burduศite de copiii nomenclaturiศtilor. A urmat apoi speranศa modernizฤrii prin integrarea europeanฤ, rezultatul e vizibil pentru oricine.
Ultima speranศฤ devenitฤ ศi ea între timp o iluzie a fost cea a luptei anticorupศie. Preluatฤ dupฤ modelul italian, implementat tot de americani, campania contra corupศilor de la noi, deศi prezintฤ unele similitudini la nivelul acศiunii personajelor implicate, nu a avut aceeaศi amploare ca în peninsulฤ. În acelaศi timp, mulศi dintre actorii, dar ศi observatorii acelui fenomen se întreabฤ astฤzi, dacฤ o acศiune în forศฤ e cea mai bunฤ soluศie împotriva corupศiei. Spre exemplu, unul dintre procurorii din echipa ”Mani Pulite” considerฤ astฤzi, cฤ acศiunea blitzkrieg anticorupศie nu a fฤcut altceva decât sฤ ridice nivelul speciei vânate: ”am prins zebrele încete, animalele rapide au scฤpat.” Nu putem sฤ nu remarcฤm cฤ ศi la noi ochiurile plasei au fost mult prea largi, astfel cฤ au cฤzut doar peศtii mari, dar ศi aceia în numฤr mic.
Episodul fugarilor de care avem noi parte astฤzi a fost trฤit ศi de italieni.
Cel mai celebru caz fiind cel al lui Bettino Craxi, liderul Partidului Social Democrat, care a fugit în Tunisia, ศarฤ care avea sฤ refuzฤ extrฤdarea ศi sฤ-l protejeze pânฤ la moarte sa în anul 2000.
De fapt, acesta a fost cel mai mare peศte al sistemului atacat de justiศia italianฤ. Apoi a apฤrut ”Naศul” justiศiei, Silvio Berlusconi, care culmea, ajunge la putere datoritฤ lui ”mani pulite”. La început încearcฤ sฤ faulteze justiศia schimbând legile, dar eศueazฤ sub asaltul mulศimii revoltate. Berlusconi a schimbat apoi tactica ศi a început defฤimarea procurorilor, campanie dusฤ de trustul sฤu de presฤ ani de zile. De abia aศa a reuศit. Inevitabil au ieศit mici pete la unii procurori.
”Inclusiv marele Di Pietro a fost acuzat cฤ a luat bani cu împrumut de la oameni de afaceri suspecศi, e adevฤrat fฤrฤ sฤ-i favorizeze în justiศie.”
Ceva mai degrabฤ la limita moralitฤศii, decât a legalitฤศii, greศealฤ pe care el a recunoscut-o. Dupฤ ani de zile, legile au fost schimbate ศi au survenit unele achitฤri.
Rolul presei a fost unul uriaศ, în prima fazฤ fiind o bâtฤ care lovea în politicienii corupศi, ca apoi multe guri de tun sฤ se îndrepte înspre magistraศi, în special la ordinul lui Berlusconi. Ca ศi la noi, unii analiศti versatili au cฤutat sฤ discrediteze cu orice preศ deciziile justiศiei, iar câศiva procurori ticฤloศi ศi incompetenศi au fost prezentaศi din excepศii, drept regulฤ generalฤ. S-a inoculat ideea, nu lipsitฤ de orice temei, cฤ e vorba doar de o rฤfuialฤ între douฤ bande rivale. În pofida acestor impuritฤศi de pe mâinile justiศiei italiene, rฤmân totuศi câteva diferenศe mari în comparaศie cu acศiunea de la noi, acolo mฤcar a fost demolatฤ clasa politicฤ care nu s-a mai putut ascunde sub alte nume prin tot felul de fuziuni dubioase, precum ศi atitudinea mult mai demnฤ ศi independentฤ a justiศiarilor. Declanศatorul ศi vârful de lance a luptei anticorupศie, Antonio Di Pietro, a decis sฤ rฤmânฤ procuror, refuzând propunerea vicleanฤ a lui Berlusconi de-a fi ministru de Justiศie. Noi nu am avut ceva comparabil cu el sau cu ceilalศi procurori.
La noi s-a preferat beneficiul funcศiei ศi cel de imagine, în dauna unei munci la sânge împotriva corupศiei.
Pânฤ la urmฤ nu e devinฤ vânatul cฤ scapฤ, ci vânฤtorul cฤ nu-l ศinteศte. Aici mai survine o diferenศฤ, dacฤ alศii eศueazฤ într-o luptฤ crâncenฤ pe viaศฤ ศi pe moarte, noi eศuฤm lamentabil în orice întreprindem, pentru cฤ noi nu luptฤm pentru nimic, doar cฤutฤm oportunist beneficiile, fie cฤ e vorba de politicieni sau de aศa-ziศii apฤrฤtori ai statului de drept.
Aceastฤ speranศฤ de curฤศare a gunoiului care a umplut statul român a sfârศit ศi ea în a fi reconsideratฤ retroactiv ca fiind o iluzie. Dar viaศa merge mai departe, cum ne aduce aminte mereu, Hagi, ศi alte speranศe au ศi încolศit deja. Una dintre cele mai recente, deศi se aratฤ ca o speranศฤ de-un verde proaspฤt are un mare potenศial de viitoare iluzie. Este vorba de acest Green Deal, revoluศia verde care ar curฤศa solul românesc, subsolul fiind rezolvat deja, de ultimele urme de agriculturฤ. A nu se înศelege cฤ energiile verzi nu sunt binevenite, doar cฤ liderii noศtri vor implementa ศi aceastฤ politicฤ, aศa cum au fฤcut cu toate ideile importate dupฤ 1990, total în detrimentul populaศiei ศi exclusiv în favoarea binefฤcฤtorilor lor externi.
Cei care se iluzioneazฤ cel mai uศor de toate revoluศiile care ne vin pe cap din exterior, reprezintฤ snobimea care-ศi închipuie cฤ în felul acesta suntem ศi noi în pas cu lumea bunฤ. Uitând cฤ ei nu sunt cetฤศenii ศฤrilor dezvoltate care iniศiazฤ marile proiecte ale omenirii ศi implicit principalii beneficiari, ci doar clienศii second hand, idioศii utili ai revoluศiilor globaliste. Însฤ marea speranศฤ care le cuprinde pe toate este cea a tehnologiei, care, prin forศa ei globalizatoare, va deturna noile generaศii de pe ศina veche pe care merge lent marfarul gol al istoriei noastre.
Dacฤ analizฤm mai bine, ne dฤm seama cฤ nu e nimic nou sub soare, tema generaศiei care va urma ศi va schimba totul e veche de când lumea, doar cฤ noi abuzฤm mereu de aceastฤ mântuire etern amânatฤ. Dar cum nu putem vorbi de ceva ca fiind o iluzie decât dupฤ consumarea faptului ศi aceastฤ speranศฤ are dreptul la propria viaศฤ, indiferent cât de scurtฤ va fi pulsaศia ei.
