Ion Iliescu a scris, pe blogul său, despre profesorul Nicolae Manolescu care s-a stins din viață. Fostul președinte a afirmat că numele acestuia va trăi „cât va trăi şi literatura română”.
„Am aflat cu enormă tristeţe că s-a stins din viaţă profesorul Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. În peste 60 de ani de când ne cunoaştem, ne-au apropiat multe, ne-au despărţit puţine lucruri. Timpul lung a fost acela al solidarităţii şi al prieteniei. I-am urmărit ascensiunea încă de la debutul său în revista ‘Contemporanul’ şi mai apoi în ‘România Literară’, ambele conduse de cel care i-a dat cronica literară, la 22 de ani şi l-a protejat în vremuri grele, George Ivaşcu. În volumul său memorialistic ‘Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă’, Nicolae Manolescu rememorează episodul în care, împreună cu Ivaşcu şi academicianul Andrei Oţetea, am ‘complotat’ astfel încât studentul eminent Nicolae Apolzan să fie reînmatriculat după ce fusese exmatriculat din motive politice, de ‘dosar’, cum se spunea atunci, şi să îşi continue studiile strălucite. Astăzi, 65 de ani mai târziu, sunt convins că zeci de promoţii de studenţi ai Facultăţii de Litere îi vor păstra o vie amintire”, a transmis Ion Iliescu pe blogul său.
Amintim că istoricul și criticul literar Nicolae Manolescu a murit sâmbătă la vârsta de 84 de ani, conform agerpres.ro.
“S-a stins din viaţă Nicolae Manolescu, cel mai important critic şi istoric literar român de după Al Doilea Război Mondial. Dumnezeu să-l odihnească!”, a transmis criticul literar Mircea Mihăieş.
La rândul său, criticul literar Daniel Cristea-Enache deplânge moartea profesorului Nicolae Manolescu.
Nicolae Manolescu, eseist, critic şi istoric literar, membru titular al Academiei Române, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea.
A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti (1956-1962), în 1974 devenind doctor în litere cu teza ”Contradicţia lui Maiorescu”. În 1964 îşi începe cariera universitară la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, fiind asistent între anii 1964-1968; lector în intervalul 1968-1989 şi, din 1989, profesor. Aici a condus şi ”Cenaclul de luni”, a cărui primă şedinţă a avut loc la 3 martie 1977. Cenaclul a continuat să existe până în 1983, când a fost desfiinţat.
Urmărește România Liberă pe X, Facebook și Google News!
